Clujenii şi Marea Unire

Expoziția„Clujenii și Marea Unire” poate fi vizitată și la sala de lectură Kogălniceanu a bibliotecii Județene „Octavian Goga”/ Foto: Dan Bodea

În anul 1918, Clujul era un oraş cu o comunitate românească emancipată, vie, dispusă să pornească iniţiative de stabilire de relaţii directe cu grupurile politice din ţară în vederea organizării de acţiuni politice pentru realizarea Unirii. Nu la fel au stat lucrurile până în 1848, când oraşul nu a avut condiţii de a deveni centru politic şi cultural al românimii, ci dimpotrivă.

„În fapt, prima sa apariţie răsunătoare în mişcarea naţională românească a datorat-o guvernanţilor maghiari, care au avut nefericita inspiraţie de a intenta proces fruntaşilor români, autori ai Memorandumului, şi de a fixa Clujul ca loc de desfăşurare al acelei veritabile înscenări judiciare”, nota academicianul Camil Mureşanu. În fruntea mişcării naţionale clujene din 1918 au stat câteva personalităţi intelectuale de primă mână: avocatul Amos Frâncu – apărătorul lui Ioan Raţiu în procesul memorandiştilor, avocatul Emil Haţieganu – cel care a avut însărcinarea de a traduce în maghiară documentele Unirii şi de a le transmite Guvernului de la Budapesta sau protopopul greco-catolic Elie Dăianu.

Primul primar al Clujului, fost membru al Senatului Naţional Român din Cluj, dr Iulian Pop, spunea: „Istoria neamului românesc din Ardeal e un lung şir de suferinţe şi să învârte aproape în întregime în jurul Clujului. (…) Aici a decurs faimosul proces al Memorandului, întemniţând fruntaşii neamului; pe străzile Clujului s-au târât în lanţuri preoţi, intelectuali, ţărani, femei şi bărbaţi nevinovaţi, au fost scuipaţi şi huiduiţi ca făcători de rele, întemniţaţi şi pedepsiţi cu ani grei de temniţă, iar alţii împuşcaţi fără multă procedură şi înmormântaţi noaptea fără mult zgomot de-a lungul gardului din cimitir – atunci când floarea neamului românesc, braţul vânjos al tineretului lupta pe toate fronturile Războiului mondial; aici s-a interzis de cătră faimosul rector, dr. Apathy, vorba dulce românească între zidurile universităţi şi tot aici au fost adunaţi în vara anului 1918 învăţătorii din aşa numita zona culturală, ca să-i instruiască cum să ne deznaţionalizeze; aici au fost adunate hoardele secuieşti în toamna anului 1918, cari mişeleşte au atacat de mai multe ori localul Consiliului Naţional Roman şi cărora, abstrăgând de la multe alte victime, a căzut jertfă şi tânărul Petroviciu. Aici s-a lucrat mai mult pentru deznaţionalizarea noastră, căci nicăiri n-a fost teamă mai mare ca aici, că se va realiza visul nostru de veacuri: Unirea tuturor Românilor. Cu drept cuvânt s-a numit Clujul Golgota Românismului!”

În zilele din preajma lui 1 Decembrie 1918, Clujul s-a pregătit cu emoţie pentru o schimbare politică de mare însemnătate. În volumul „Cluj-Napoca şi Marea Unire” istoricul Vasile Lechinţan realizează o cronologie a faptelor din care transpare faptul că românii clujeni erau pregătiţi să dea măsura maximă a dezvoltării conştiinţei lor naţionale. În săptămâna 27 noiembrie – 3 decembrie oraşul a fiert, s-au făcut celebrele credenţionale (mandate), o bună parte a locuitorilor au plecat la Alba Iulia. E de remarcat atitudinea democrată a clujenilor; au avut un cuvânt de spus şi au putut să participe la întruniri şi discuţii şi femeile, şi tinerii, şi popii, şi locuitorii satelor, şi meşteşugarii membrii ai Partidului Naţional Român dar şi social-democraţi deopotrivă . Va să zică Unirea devenea problema tuturor, nu era rezervată doar „domnilor”.

1918 noiembrie 27

Cercul electoral I al oraşului Cluj alege ca delegaţi pentru Marea Adunare Naţională Română pe dr. Emil Haţieganu, dr. Valentin Poruţiu, dr. Augustin Pordea, Antonie Mandeal şi Petru Bariţiu.

Are loc adunarea electorală a Cercului electoral II care alege ca delegaţi pe dr. Amos Frâncu, Ioan Giurgiu, dr. Nicodim Cristea, Iuliu Muja şi Pavel Alb.

Are loc adunarea electorală a universitarilor români din Cluj care îi stabileşte ca delegaţi pe dr. Emil Dandea, student, originar din Bucium, şi Virgil Marian, student la Drept în Cluj.

Reuniunea „Sfânta Maria” a femeilor române din Cluj adevereşte, printr-un Credenţional, că dr. Maria R. Popp şi Sidonia Docan din Cluj sunt delegatele la Marea Adunare Naţională Română.

Foto: Dan Bodea

1918 noiembrie 29

Comandamentul cercual al Transilvaniei (ungar) raportează Ministerului de Război ungar că armata română se află pe aliniamentul Topliţa – Miercurea Ciuc – Deda şi că la Cluj se află un batalion românesc al gărzii naţionale, comandat de căpitanul Cotuţiu. „Cei de naţionalitate română se înrolează fie în garda naţională română, fie în batalionul românesc” se arată în informare. Se cer instrucţiuni pentru eventualitatea în care armata romană va trece linia de demarcaţie şi dacă „poate fi considerată ca armată a Antantei sau nu”.

1918 noiembrie 30

Alba Iulia – Are loc o consfătuire a Consiliului Naţional Roman Central, fiind prezenţi şi alţi membri ai Partidului Naţional Roman şi ai Partidului Social-Democrat, consfătuire condusă de Ştefan Cicio-Pop şi dr. Elie Daianu, protopopul Clujului, care a susţinut şi el unirea fără condiţii a Transilvaniei cu România, combătând punerea unor condiţii de către social-democraţi, printre care şi Emil Isac de la Cluj.

Cotidianul clujean de limba maghiară „Koloszavri Hirlap” publica un articol în care arată că „Românimea din ţară se adună la Alba Iulia într-o adunare naţională. Va fi o zi istorică pentru românime” – conchide autorul articolului.

Cu un tren special, cu circa 1.000 de persoane, pleacă la Alba Iulia delegaţia din partea Clujului.

1918 decembrie 1

Alba Iulia – În Sala Unirii din Alba Iulia are loc Marea Adunare Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi parţile ungurene. Cuvântarea festivă şi solemnă este rostită de Vasile Goldis care supune spre aprobare „Hotărârea de unire a românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungureasca şi teritoriile locuite de ei cu România, fiind primită de cei 1.228 de delegaţi (printre care şi cei 39 de clujeni), cu deosebit entuziasm. Au vorbit apoi luliu Maniu şi Iosif Jumanca. Hotărârea este aprobată „în întregimea ei şi astfel unirea acestor provincii româneşti cu ţara-mamă este pentru toate veacurile decisă”. Clujeanca Sidonia Docan descrie atmosfera din oraş: „lume imensă, grupuri pitoreşti de ţărani din toate ţinuturile; cu mare emoţie şi mulţumire privesc aceste mândre şi demne figuri”.

1918 decembrie 2

Dr. Amos Frâncu, la reîntoarcerea spre Cluj, eliberează în Cucerdea pe „secretarul guvernului basarabean, Ioan Buzdugan” , deţinut acolo în drumul său spre Alba Iulia, ca delegat al Basarabiei la Alba Iulia. Vin amândoi la Cluj. Sosit la Cluj, află de la oficiile de siguranţă faptul că se urzesc planuri de atac secuiesc asupra steagului românesc şi Băncii „Economul” din Cluj.

1918 decembrie 3

Cluj – în ziarul „Kolozsvari Hirlap” este publicat un articol al poetului şi publicistului Emil Isac: „Mă întorc acasă fericit şi cu ochii fierbinţi, am văzut ceea ce trebuie considerat firesc de oricine: o naţiune entuziastă… Ceea ce a urmat ni se pare un vis… Un popor s-a eliberat”.

Istoria oraşului românesc Cluj, devenit azi Cluj-Napoca, începuse.

Marele Sfat Naţional

La 2 decembrie 1918, la ora 9, în sala tribunalului din Alba Iulia a avut loc o şedinţă a Marelui Sfat Naţional în care, printre altele, s-a decis componenţa conducerii Marelui Sfat Naţional şi componenţa delegaţiei care urma să prezinte regelui şi guvernului României hotărârile Adunării Naţionale şi s-a luat decizia înfiinţării unui comitet executiv care urma să conducă afacerile Transilvaniei. În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri dintre care o bună parte erau clujeni: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Fluieraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Ocatvian Goga şi Valeriu Branişte.