Chipurile de piatră ale Clujului. Expoziție online/offline în centrul orașului

De data asta stau una lângă altă. Tăcute, precum își duc veacul de peste 100 de ani, chiar în centrul orașului. Și nu puțini oameni sunt cei care nu știu de existența lor acolo sus, unde rar își aruncă privirea sau poate niciodată. Datorită unui jurnalist clujean și prietenului său, un fotograf în căutare de noi provocări, “Fețele Clujului” privesc de azi trecătorii de la egal la egal. Sculpturi cu fețe umane.

Cu dimensiuni impresionante, 20 de fotografii imprimate pe bucăți de 1/1, 5 metri de material de banner, alcătuiesc prima expoziție interactivă în spațiul public clujean. De azi și până duminică, lângă Monumentul Memorandiștilor de pe strada Eroilor, acestea încântă ochiul trecătorilor și satisfac curiozitatea „istorică”. Fiecare poză are un cod QR care, scanat cu telefonul mobil, duce pe site-ul cluj.travel, unde se găsește descrierea imaginii, realizată de muzeograful Melinda Mihaly de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, în calitate de consultant științific al proiectului.

Alb colorat în lumină de festival

Proiectul „Fețele Clujului/Cineva acolo sus te privește” este unul dintre cele nouă alese de către organizatorii festivalului „Colours of Cluj” să aducă o pată de culoare în centrul orașului. “Ideea mi-a venit cu mulți ani în urmă, când poetul Ion Mureșan avea o serie de articlole pe care le scria în Evenimentul Zilei despre clădirile mai puțin cunoscute ale Clujului, îndemnând oamenii să ridice un pic capul și să se uite în jurul lor, pentru că există clădiri foarte frumoase pe lângă care trecem și nu le băgăm în seamă. Am ridicat și eu privirea și am văzut foarte mulți ochi care ne privesc cu expresii deosebite, de pe clădirile din centrul Clujului.

“În 2009 am scris un articol pe blogul meu despre cele șase statui de pe palatul Banffy și a fost foarte bine primit. Mi-am dat seama că asta ar avea priză la public. Cu Călin Ilea ne știam demult, am fost colegi și am apelat la el pe partea de fotografie. Am bătut la pas fiecare străduță din perimetrul fostei incinte medievale a orașului, delimitată de străzile Potaissa, Kogalniceanu, Baba Novac, Tipografiei, Șaguna, Octavian Petrovici, Emil Isac, Gheorghe Șincai și am identificat în jur de 100 de statui și reliefuri de pe clădiri. Am scris proiectul, am aplicat și am obținut finanțarea de 1.000 de lei oferită de cei de la “Colours of Cluj”, spune Bogdan Stanciu, editor la cluj.travel, o revistă online de călătorii cu accent pe zona Transilvaniei de Nord.

Clujul e frumos dacă știi să îl privești

Acesta este mesajul proiectului “Fețele Clujului”. “Ideea e că există tot felul de reliefuri, statui cu chip uman, sus pe clădiri, care se observă mai greu, în sensul că pentru a le vedea trebuie să-ți ridici capul.

De exemplu, la UBB sunt șase sau opt sculpturi, sus, unde scrie „Babeș-Bolyai”, pe care noi, când eram studenți, nu le-am văzut timp de patru ani de zile”, spune Călin Ilea, cel care a fotografiat sculpturile, elemente neschimbate ale vremurilor schimbătoare.

Ucenicul lui „Nonu”

Fotograful de 32 de ani a venit în Cluj din Târgu-Mureș, a terminat Facultatea de Jurnalism în 2004 și nu a mai plecat. Așa cum se zice la zodii, de exemplu, Rac cu ascendet în Fecioară, așa se consideră și Călin, fotograf cu ascendent în fotojurnalism. A lucrat ca fotograf de presă, a studiat cu o bursă un master în fotojurnalism în America și s-a specializat în fotojurnalism. Momentan e freelancer, colaborează cu o instituție media și are proiecte personale. „Acest proiect a fost o provocare pentru mine, pentru că eu prefer să fac fotografii în mișcare. Am renunțat să mă gândesc “mi-ar place să”, în ultima vreme a fost o continuă luptă de supraviețuire, nu am avut nici timp, nici răbdare să mă gândesc la proiecte personale, de aceea proiectul “Fețele Clujului” m-a scos plăcut din rutina asta”, spune Călin Ilea.

Tânărul recunoaște că în facultate a avut norocul să-l cunoască pe fotograful Ioan Petcu, zis “Nonu” care l-a învățat tot ce înseamnă fotografie pe film și, de atunci, hobbyul s-a transformat în profesie.

Un fotograf în Cluj se descurcă greu, e de părere Călin, dar acesta e un lucru valabil la nivel mondial, sunt probleme foarte mari în partea de media și, automat, și fotojurnaliștii au primit lovituri puternice. A decis să rămână în România oarecum forțat – bursa îl obliga ca după încheierea studiilor să se întoarcă în țară. “Și apoi familia a fost un element important pentru care am rămas. Am lucrat un an de zile la București, într-o redacție și nu mi-a plăcut deloc. Bucureștiul nu este o opțiune petru mine. Acum zece ani, dacă eram întrebat, ziceam că este sub demnitatea mea să merg la fotografiat nunți. Ei, bine, între timp am aflat că și fotografi cu premiul Pulitzer merg la nunți. Am ajuns la concluzia că e important să mergi și la tipul acesta de fotografii, ca să poți să-ți susții financiar proiectele personale.”

A avut posibilitatea să compare și a ajuns la concluzia că diferențele în State și România, pe partea de fotografie, sunt imense. Nu e vorba de aparatură, ci de mentalitate, de tradiție, de istorie, de modul în care este privită fotografia. De exemplu, acolo, fotografia de presă este foarte importantă, în schimb în România, fotografia de presă este privită ca ceva care să meargă cu textul și nu are importanța pe care școala americană o dă fotografiei de presă.

Călin nu ar schimba profesia sub nicio formă. Peste 20 de ani i-ar plăcea să fie un editor, care nu doar să aleagă fotografiile ci și să educe și să crească fotografi de presă. De multe ori atunci când transformi hobby-ul în profesie se pierde din entuziasm, însă Călin încearcă să-l regăsească de fiecare dată.

“Ce aș dori ar fi să organizez un workshop de fotojurnalism în Cluj, împreună cu un grup de fotografi foarte buni și apoi, tot cu grupul de fotografi să documentăm în stil fotoreportaj fotojurnalist, viețile clujenilor. Am avut un proiect reușit cu comunitatea românilor din Chicago, am fotografiat acolo, timp de doi ani, ce fac și cum trăiesc oamenii de acolo”, Călin Ilea

 

“Eu am încercat să fac aceste sculpturi să fie atractive în poze. Nu în sensul că am prelucrat pozele, am ales momentul zile, unghiul, în care fotografia să iasă cel mai bine, nu am alterat deloc conținutul fotografiei”, Călin Ilea.