Cazarma de pe Cetățuie

Cazarma de pe Cetăţuie a avut şi ea o serie de episoade tragice, unul dintre acestea a fost atunci când, în 1849, a fost executat pastorul Stephan Ludwig Roth.

„Cel mai cunoscut dintre evenimentele tragice desfășurate pe Cetățuie a fost executarea pastorului sas Stephan Ludwig Roth, la data de 11 mai 1849. Evenimentul are un grad ridicat de dramatism din mai multe puncte de vedere. În primul rând, Roth a fost un personaj pașnic, care nu a încurajat niciodată acțiunile violente și care s-a arătat extrem de tolerant față de toate etniile prezente în Transilvania. În plus, Roth era văduv și tată a cinci copii. Cu siguranță, acest pastor sas nu avea profilul unui personaj violent, prin urmare el nu merita să moară. El a fost condamnat la moarte de reprezentanții autorităților revoluționare maghiare, în pofida amnistiei declarate de generalul polonez Joseph Bem, care nu a fost aplicată de guvernatorul maghiar Laszlo Csanyi.

Imediat după execuția lui Roth, Csanyi a fost retras de la conducerea Transilvaniei, iar execuțiile au încetat. În orele dinaintea execuției, Roth a scris, în cazarma de pe Cetățuie, o emoționantă scrisoare adresată copiilor săi, în care afirma următoarele: „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni”. Execuția lui Stephan Ludwig Roth a fost unul dintre cele mai revoltătoare și nedrepte acte ale guvernului revoluționar maghiar, reușind să scandalizeze segmente largi ale opiniei publice. Pe lângă Roth, pe Cetățuie au fost executați și alți opozanți ai guvernului revoluționar maghiar în evenimentele din 1848-1849”, spune istoricul Tudor Sălăgean.

Potrivit acestuia, un alt episod mai dramatic consumat pe Cetăţuie a fost în perioada regimului comunist: „O altă perioadă tristă în istoria cazărmii de pe Cetățuie s-a desfășurat după 1945, când aceasta a fost transformată de autoritățile comuniste într-un centru de colectare a contribuțiilor forțate adunate din satele regiunii Cluj. Tot acolo au fost duși la muncă forțată mulți dintre țăranii din preajma Clujului care se opuneau colectivizării”.