Varză de Bruxelles á la Cluj: în Jucu țăranii cultivă legume „exotice”

Broccoli, varză de Bruxelles, vinete Tudela care pot atinge greutatea de un kg sunt legumele care cresc în pământurile ce se întind de o parte şi alta a Someşului, în satul clujean Jucu de Mijloc.

Fermierul Cornel Cherecheş a fost orăşean, dar, după pensie, din anul 1996, s-a întors acasă în Jucu de Mijloc unde s-a apucat de agricultură începând să cultive legume pe 30 de arii de teren. „Am preluat de la părinţi această meserie. Ei se ocupau şi înainte cu cultivatul legumelor”, spune fermierul clujean.

Cu timpul, s-a perfecţionat lucrând, dar nu a ezitat să înveţe şi din cărţi: „Am făcut şi un curs de legumicultor chiar aici la Apahida la finalul căruia am primit diplomă recunoscută de Ministerul Învăţământului”.

Acum “omul tezaur” din Jucu a ajuns să cultive legume pe o suprafaţă de trei hectare şi, potrivit certificatului de producător emis de primărie, este agricultorul cu cea mai diversificată gamă de legume cultivate din comună.

În fiecare an, fermierul Cherecheş testează soiuri noi.

Anul acesta, a plantat vinete Tudela care cresc de mărimea unei mingi şi ajung să cântărească şi un kilogram.

Gustul şi el este foarte bun.

Şi nu a dat greş.

Noului soi i-a priit pământul de Jucu îmbunătăţit cu gunoi de grajd şi de avicola: “Am folosit 20 de tone de gunoi de grajd şi de avicola pentru un hectar şi 15 ari de teren cultivat cu legume. Nu se compară cu ce se întâmplă în culturile din Europa pentru care se folosesc numai chimicale”.

De fapt, prin această diversitate a soiurilor, fermierul din Jucu a demonstrat că producătorul clujean are puterea de a se adapta şi de a educa clienţii în spiritul unei alimentaţii sănătoase bazate pe produse proaspete, tradiţionale şi nu numai.

Printre rândurile de vinete, ardei, varză, broccoli, morcovi, ţelină, fermierul Cherecheş umblă mândru ca un stăpân care este mulţumit de “creaţiile” sale.

Black Beauty, “scumpa poşetă” a femeilor din comună

Are trei soiuri de vinete, cel obişnuit, Tudela, Black Beauty cu foarte puţine seminţe căruia agricultorii din Jucu îi spun “poşete”. “O vânătă care este tare şi nu-şi revine când este apăsată este amară sau iute. Este bună atunci când e moale şi se comportă precum un burete”, explică cultivatorul.

De asemenea, printre rândurile cu legume cresc patru soiuri de varză, albă, roşie, creaţă şi varză de Bruxelles. “Varza de Bruxelles are un gust deosebit, iar în perioada asta trebuie să-i rupi frunzele ca să se poată dezvolta. Rezistă la -15 grade”, spune fermierul rupând câteva legume pentru a le putea degusta crude.

Vecină cu “vedeta” de Bruxelles care creşte în pământurile de la Jucu este broccoli, legumă mai puţin populară printre români, dar care la Cluj strânge în Piaţa Mihai Viteazu, unde vinde fermierul Cherecheş, tot mai mulţi “fani“. “Este a doua cultură de broccoli din acest an. Este o cultură mai puţin pretenţioasă decât cea de conopidă. Nu trebuie protejată de soare şi rezistă până la -6 grade Celsius. A fost răspândită de italieni în America. Consumată crudă este foarte benefică pentru organism. Are mult mai multe proprietăţi decât conopida. Conţine atâta vitamina C cât are lămâia”, afirmă agricultorul clujean.

[nggallery id=106]

Legumele ca să ajungă la maturitate au nevoie de multă îngrijire.

Toată familia Cherecheş se ocupă de asta, plus alte două persoane care le ajută la munca câmpului. Vara dis-de-dimineaţă fermierul Cherecheş este în câmp, pentru a strânge recolta şi a le face loc culturilor de toamnă.

La ora cinci jumate, soţia sa pleacă la piaţă în Cluj cu remorca încărcată de legume proaspete de la Jucu.

Pe perioada de vară, irigarea culturilor este o necesitate.

Cultivatorul Cherecheş dispune de un sistem mai vechi de irigaţie şi unul mai nou: “Irigăm de două ori pe săptămână. Avem un sistem de irigaţii vechi de pe vremea comunismului din ţevi de aluminiu. L-am cumpărat de la cineva din Sălaj. Iar mai recent am achiziţionat un sistem de irigaţii cu ţevi din plastic care acoperă 200 de metri pătraţi de teren. A costat 35 de milioane. Dar tot sistemul vechi e mai bun, pot iriga o sprafaţă mai mare care acoperă 20 de rânduri de legume”.

Seceta din acest an a îngreunat munca la câmp. “Nu mai răzbim cu apa. Toate pământurile pe care se cultivă legume au capătul în Someş şi îl folosesc ca sursă de irigat. Pentru că trebuia să investesc în alte conducte care să aducă apa, am amenajat o baltă ca să fie mai aproape de terenul cultivat”, explică Cornel Cherecheş care irigă astfel, folosind sistemul vechi de pe vremea lui Ceauşescu, un hectar şi 15 ari de teren.

Sumele alocate de stat, în sprijinul fermierilor, sunt prea mici pentru a putea fi folosite în investiţii noi (sistem de irigaţii, tractoare etc): “Subvenţiile noastre faţă de cele ale ungurilor nu se pot compara. Ungurii iau 16 milioane, iar noi cinci milioane pentru un hectar de cultură”.

O altă durere a producătorilor autohtoni o reprezintă imposibilitatea de a-şi valorifica toată cantitatea de legume produse. “Supermarketurile ne domină. Dacă nu avem asociaţie numai pe piaţa liberă este greu să vindem”, spune agricultorul care mărturiseşte că nu de multe ori legumele nevândute au fost lăsate pe câmp: “Decât să le dau la preţuri derizorii şi alţii să profite de pe munca şi truda noastră mai bine le las în câmp. Aşa procedează şi fermierii americani”

Munca şi osteneala depuse până acum au fost trecute cu vederea de familia Cherecheş pentru că legumele le-au adus şi satisfacţii: “Am avut şi satisfacţii. Din salariu sau pensie nu reuşeam să ne facem casă. Am stat la apartament în Cluj, iar de când cu agricultura stăm la Jucu la casă”.

 “Supermarketurile ne domină. Dacă nu avem asociaţie numai pe piaţa liberă este greu să vindem”, Cornel Cherecheş, fermier