Amintiri din copilărie. Povestea Castelului Bánffy spusă de nepotul contelui

Gest emoționant în încercarea de recuperare a istoriei locurilor de lângă noi. Nepotul contelui Bánffy a fost impresionat de strădania elevilor de la Școala din Bonțida care, îndemnați de profesoara lor de istorie, Lavinia Buda, au recreat atmosfera de la Versailles-ul Transilvaniei, prin ochii bunicilor lor și ai bătrânilor satului. Articolul publicat pe această temă de Transilvania Reporter a avut ecou în rândul familiei contelui, astfel că nepotul contelui a vizitat luna trecută castelul din Bonțida.

„În urma publicării articolului, am avut surpriza să fim contactaţi la Şcoala Gimnazială Bonţida de un prieten al nepotului contelui Bánffy Miklós, Thomas Barcsay, care întâmplător se afla la Cluj-Napoca în această perioadă. Astfel am aflat că acesta s-a arătat plăcut surprins de iniţiativa noastră şi de strădania elevilor noştri”, povesteaște profesoara de istorie Lavinia Buda, de la care a pornit această aventură, care s-a dovedit extrem de interesantă și cu un final cu totul neașteptat atât pentru ea cât și pentru elevii săi. „Este viaţa lui şi viaţa părinţilor şi a bunicilor care au fost la castel. Mai cu seamă bunica, care a crescut acolo şi a trăit acolo la Bonţida”. „Foarte bine aţi arătat (se referă la articol – n.r.) şi copiii au arătat şi cei care au povestit au arătat ce s-a întâmplat şi cum a fost. Atenţia pe care o manifesta familia Bánffy pentru oameni era în mijlocul povestirilor. E un fapt îmbucurător că copiii au adunat povestiri de la bătrâni, totuşi contrare povestirilor comuniştilor”, i-a spus profesoarei prietenul nepotului contelui Banffy.

Interviu cu personaj surpriză

În urma discuției, Lavinia Buda a stabilit o întâlnire cu Thomas Barcsay, nepotul contelui Bánffy Miklós. „Ne-am văzut în 7 noiembrie în incinta Hotelului Transilvania din Cluj-Napoca și m-am bucurat foarte mult că a fost de acord să ne acorde şi un interviu. Ba chiar a răspuns pozitiv invitaţiei noastre de a revedea Bonţida şi Răscruci. Așa că în data de 18 noiembrie Thomas Barcsay a vizitat Castelul Bánffy din Răscruci, Fundatia Kallós Zoltán şi Muzeul Etnografic «Kallós Zoltán», ocazie cu care a rememorat amintiri din copilăria petrecută la Bonţida şi din poveştile de familie care îl leagă de aceste locuri”, spune Lavinia Buda.

Nepotul contelui a copilărit la Bonțida

„Dl Barcsay şi-a amintit că a copilărit până la 4-5 ani la Bonţida când familia dânsului a fost nevoită să părăsească Transilvania din cauza naţionalizărilor făcute de tânărul regim comunism, care îşi dorea să şteargă orice urmă a «exploatărilor moşiereşti». Mi-a spus că îşi aminteşte cu mare plăcere de bunica şi bunicul său din Bonţida precum şi de pasiunile lor. Despre bunica Bánffy Katinka, care a avut un singur fiu, pe tatăl d-lui Barcsay, am aflat că era extrem de pasionată de fotografie, o noutate pentru vremurile acelea, şi că avea un atelier pentru developat fotografii în Castelul din Bonţida. Marea majoritate a fotografiilor ce se cunosc astăzi despre Castel şi parcul castelui au fost realizate de ea. Ba mai mult, domnul Barcsay a avut amabilitatea să ne prezinte aceste fotografii, multe dintre ele nefiind cunoscute publicului larg deoarece se află în arhiva personală a familiei Barcsay”, povestește profesoara de istorie, despre discuția cu moștenitorul familiei de conți. „Unele nu au fost văzute şi publicate niciodată de când sunt în posesia mea. Asta a fost capela care nu a fost niciodată arătată fiindcă ei erau protestanţi dar bunica mea era catolică şi mama ei tot catolică a fost. Străbunica din partea familiei Esterházy toţi erau catolici. Bărbaţii erau protestanţi, reformaţi”, i-a mărturisit Thomas Barcsay clujencei. Se pare că totuși o parte din fotografiile din arhiva familiei au fost prezentate în cadrul unui film documentar în care nepotul contelui a vorbit tocmai despre Bánffy Miklós.

Bánffy Miklós, un literat pasionat

Profesoara de istorie spune că proiectul început alături de copii i-a deschis și mai mult apetitul pentru istoria familiei nobiliare de la Bonțida. „Am fost curioasă să aflu câte ceva şi despre cărţile scrise de Bánffy Miklós și am descoperit că a scris «Trilogia Transilvană», în trei volume, redactată între anii 1930-1940 în care a dedicat ample spaţii şi Castelului din Bonţida, dar şi volumul de memorii din perioada de activitate politică intitulat «După douăzeci şi cinci de ani» redactat în 1945, care urmează să fie editate şi în limba română pentru prima dată. Domnul Barcsay ne-a mărturisit că de publicarea lor se ocupă sora dumnealui şi că a venit momentul ca ele să devină cunoscute şi publicului român. Bánffy Miklós a scris piese de teatru şi a regizat punerea în scenă a unor piese celebre în epocă, a mai scris nuvele şi a fost un grafician talentat, pasiuni pe care le-a transmis şi nepotului său. Domnul Barcsay şi-a amintit că în una din vizitele sale la Bonţida a donat cafenelei din incinta castelui un desen realizat la 15 ani”, povestește Lavinia Buda.

Aceasta adaugă că, de altfel, pasiunea pentru artă a contelui Bánffy Miklós era binecunoscută și s-a manifestat şi prin intermediul activităţii desfăşurate în Cercul literar de la Brâncoveneşti, iniţiat de Károly Kós şi baronul János Kemény. De asemenea, contele, în calitate de redactor-şef al revistei clujene Erdélyi Helikon şi preşedinte al Erdélyi Szépmíves Céh a publicat o serie de articole şi cronici literare.

Bilet de intrare pentru a-și vedea moștenirea

Amintirile nepotului contelui despre Bonțida se leagă și de vizitele mai recente, de după 1989, la castel. Traducătorul care i-a însoțit pe nepot și pe Lavinia Buda la vizita la castel a relatat o întâmplare chiar amuzantă ce a avut loc într-una dintre vizite. „Pot să vă povestesc o scenă foarte drăguţă când am intrat amândoi și a venit portarul şi a strigat după noi: Vă rog să-mi arătaţi biletul de intrare! Iar eu am zis că totuşi exagerează cerând biletul, dar nu este totuşi nici o problemă fiindcă el nu are de unde şti că este pe undeva proprietatea-moştenirea dânsului. Şi pe urmă a renunţat la idee şi a fost foarte drăguţ”, a spus acesta.

Comuniștii l-au lăsat să vadă castelele familiei

În perioada regimului comunist nepotul contelui spune că a vizitat de mai multe ori Transilvania şi castelele de la Bonţida şi Gilău şi nu a întâmpinat probleme sau nu ştie să fi fost urmărit de securitate. Iar ca urmaş al moşierilor şi-a amintit că a fost recunoscut de cineva: „Odată am fost cu soţia în 1984 când aicea era situaţia foarte grea deja dar noi n-am avut probleme deosebite. Îmi aduc aminte că un om era într-o clădire lucra şi când m-a văzut striga: Bánffy Miklós! Bánffy Miklós! Nu avea de unde şti cine sunt eu, soţia mea era englezoaică şi nu ştia de unde această scăpare de numele de Bánffy. Probabil ceva trăsături familiale totuşi erau”, i-a povestit Thomas Barcsay profesoarei de istorie.

Referitor la relaţiile dintre nobili şi supuşi lor, nepotul contelui Banffy are convingeri ferme despre corectitudinea acestora chiar și după ce a trecut atâta vreme de la dispariția acelui sistem. „Era un alt sistem, nu era nici comunism, nici capitalism. Nu e un cuvânt bun cel feudal, dar adevărul este că cei care erau proprietarii pământurilor aveau o responsabilitate faţă de oamenii care trăiau acolo. Nu se putea da afară de pe moşie un om ca dintr-o fabrică cum s-a făcut mai târziu. N-au primit sigur foarte mulţi bani, dar au primit în natură, au fost răsplătiţi. Au fost remuneraţi într-un fel sau altul, au primit ori pământ dar a avut grijă familia să aibă ce mânca toţi cei care lucrează acolo. Au primit lemne din pădurile moşiei, era un alt sistem despre care azi nu se ştie…”, spune Thomas Barcsay. „Fapt atestat şi de memoria colectivă, care, cu toate că comunismul a făcut din nobili – moşieri exploatatori care sug sângele ţării şi vând bogăţiile ţării – oamenii încă îşi mai amintesc grija pe care au avut-o nobilii pentru asigurarea hranei şi celor necesare unei vieţi decente”, completează Lavinia Buda, lucru reliefat chiar de poveștile adunate de elevii săi de la bătrânii satului despre cum era viața la castel pe vremea conților.

„Dorim să mulțumim domnului Lorintz care ne-a asigurat traducerea din limba maghiară şi a furnizat ziarul Transilvania Reporter cu articolul domnului Barcsay. Iar interviul acordat a fost pentru noi o adevărată lecţie de istorie oferită nu doar de un profesor de istorie ci şi de un cunoscător al vremurilor când în Transilvania mai existau nobili şi curţi nobiliare şi sezoanele se calculau în funcţie de debutul în societate a domniţelor din familiile de vază şi balurile organizate înainte de începutul postului”, mai spune pasionata de istoria familiei Banffy.

Nepotul contelul Bánffy, moștenitor al castelului din Gilău

Thomas Barcsay, nepotul contelui Bánffy Miklós, este profesor emerit de istorie la Universitatea Ryerson din Totronto, Canada.

Dacă pe linie maternă el se trage din familia Bánffy, pe linie paternă el este din altă familie nobiliară celebră, Barcsay, care a dat Transilvaniei și un principe, pe Acațiu (Akos) Barcsay (1660-1661). Anul trecut, Thomas Barcsay a dobândit castelul de la Gilău, retrocedat în 2012, după 10 ani de proces.

„Construit în anii 1300, de catre Episcopul Transilvaniei, Castelul Gilau a suferit mai multe transformari de-a lungul timpului, fiind reconstruit de către lungul șir de proprietari de viță nobilă pe care i-a avut. Inițial resedință de episcop, castelul devine în 1541 reședinta reginei Isabella a Ungariei, văduva regelui Ioan I. Mai târziu, în 1633, castelul este dobândit de principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczy I, în perioada căruia castelul capătă o formă foarte apropiata de cea actuală. Dupa 30 de ani, în 1663, castelul intră în proprietatea baronului Banffy de Losoncz. Familia Banffy a deținut castelul până după al doilea război mondial, când a fost confiscat de statul român”, se arată pe site-ul castelului, unde ca persoană de contact este indicat chiar contele Thomas Barcsay.

Ma jos regăsiți o serie de fotografii din arhiva personală a nepotului contelui Banffy, Thomas Barcsay:

[nggallery id=301]