Ambasadorii sportului. Voicu Oprean, „omul de oțel” al IT-ului clujean: „În sport, dacă munceşti pentru visul tău, lucrurile se întâmplă. La fel e şi în viaţă”

Este unul din cei 15 ambasadori ai campaniei „Be great. Inspire others to follow you!”, un susținător acerb a sportului, dar și un învingător în lupta cu sine. Voicu Oprean, CEO AROBS Transilvania Software, a simțit pe propria piele cât de adevărat este sloganul Triatlonului Ironman, „Anything is possible”, competiție pe care a bifat-o cu brio anul trecut, după o încercare nereușită în 2013. A continuat să se antreneze, iar în 2014 a devenit un „om de oțel” cu „acte” în regulă. Este convins, că lucrurile frumoase se întâmplă, când fizicul și psihicul își dau mâna și aleargă în tandem pentru atingerea aceluiași țel, fie că este vorba de o competiție sportivă sau de o altfel de provocare a vieții de zi cu zi. Ce anume îl determină să facă sport, dar și cine îl motivează, aflați în cele ce urmează.

Citiți și: Ambasadorii sportului. 15 povești de viață, 15 tricouri, o licitație și sute de zâmbete pe fețele copiilor care suferă de insuficiență renală cronică

Reporter: Când ați început să alergați mai serios și de ce ați ales alergarea în detrimentul altor sporturi practicate înainte?

Voicu Oprean: Am făcut sport de peformanţă de mic – am practicat polo şi karate-, dar a venit maturitatea şi a trebuit să mă concentrez pe carieră şi atunci am făcut o pauză care mi-a adus, în cele din urmă, un început de diabet şi tensiune hiperarterială din cauză kilogramelor. În 2008, am participat cu colegii la maratonul DHL, trebuia să alerg 10 kilometri. După opt kilometri, am simţit că îmi dau duhul pe traseu. Ultimii doi kilometri au fost cei mai dificili, credeam că nu voi putea duce cursa la bun sfârşit. Şi atunci am avut un declic, mi-am dat seamă că situaţia în care ajunsesem era gravă şi trebuia să schimb ceva.

Alergarea îmi goleşte creierul şi mă forţează să mă autodepăşesc, este un exerciţiu de voinţă în adevăratul sens al cuvântului. De aceea, îmi place să îmi setez un obiectiv pe o anumită distanţă şi să nu mă opresc până nu termin cursa. Fac, însă, şi înot şi bicicletă, aşa îmi menţin cel mai bine condiţia fizică şi mă antrenez pentru Ironman.

Reporter: Când ați decis să transformați alergarea într-un sport de performanță?

Voicu Oprean: Sportul practicat de mine este, mai degrabă, pentru performanţele mele personale. Nu a fost o decizie deliberată, a venit totul natural, pe măsură ce mă antrenam. Când am reînceput să fac sport, prima performanţă a fost să termin proba de ştafetă, apoi un semimaraton, iar cel mai important „trofeu” l-am obţinut la competiţia Ironman.

Reporter: Compania AROBS Transilvania Software susține de doi ani Maratonul Internațional Cluj-Napoca. Ați avut un cuvânt important de spus vizavi de această decizie? Ați mobilizat și alți colegi din cadrul firmei să alerge împreună cu dumneavoastră în cadrul unei probe a competiției sportive?

Voicu Oprean: În AROBS, promovarea sportului nu este o chestiune de imagine. Noi chiar îi încurajăm pe colegi să facă mişcare, pentru că sportul nu înseamnă doar un mod de viaţă sănătos, ci te dezvoltă personal şi profesional. Avem bicicletă, tenis de masă, bandă de alergat, sac de box la birou, iar colegii se pot relaxa sau gândi la proiectul pentru care trebuie să găsească o soluţie în timp ce fac mişcare. Până şi în construcţia identităţii de angajator punctul de pornire a fost sportul, generator al echilibrului în viaţă şi a succesului în carieră.

Reporter: Cum se împacă sportul cu IT-ul? Cât timp vă rezervați pe săptămână alergării?

Voicu Oprean: Este formula ideală: te ajută să te detaşezi, dar îţi stimulează şi creativitatea. Alergând, pot să îţi vină atâtea idei doar concentrându-te pe ceea ce se întâmplă în jurul tău, pe traseu. Alerg, înot sau merg cu bicicleta, în funcţie de timpul pe care mi-l pot rezerva şi ce simt, dar încerc să fac mişcare nu mai puţin de trei ori pe săptămână. În perioadele de dinaintea unor competiţii, mă antrenez la o intensitate mai mare.

Reporter: La ce vă gândiți când alergați în cadrul orelor de antrenament?

Voicu Oprean: Încerc să nu mă gândesc la nimic sau să meditez. Sportul îţi oferă posibilitatea să rămâi cu tine însuţi şi să îţi pui în ordine gândurile, să laşi grijile legate de serviciu la o parte şi să te bucuri de sentimentul pe care îl ai la finalul unei curse.

Reporter: Care a fost cel mai emoționant moment pe care vi l-a oferit sportul?

Voicu Oprean: Momentul în care am ajuns la finish anul trecut şi mi s-a spus că sunt un Ironman. Este un sentiment extraordinar, înţelegi că totul este posibil dacă te canalizezi pe atingerea unui obiectiv. De fapt, asta te învaţă sportul, că dacă munceşti pentru visul tău, lucrurile se întâmplă. La fel e şi în viaţă.

Reporter: Ați participat la de două ori Triatlonul Ironman, triatlonul oamenilor de oțel, cum este numit acesta pe bună dreptate, fiind una dintre cele mai dificile competiții sportive din lume. Cât de dificil a fost? Ce greutăți ați întâmpinat pe parcurs și ce anume v-a determinat să nu vă dați bătut?

Voicu Oprean: Într-o astfel de competiţie, mentalul este mai important decât fizicul. În 2013, fusesem mult mai bine pregătit fizic pentru Ironman, dar nu am reuşit să ajung la finish din cauză că traversam o perioadă dificilă. Este uman să îţi fie greu la un moment dat pe traseu, dar dacă ştii foarte bine care este motivaţia din spatele dorinţei de participare, ajungi la linia de sosire. În competiţia asta lucrurile funcţionează ca în viaţă. Trebuie să îţi înfrângi limitele şi să nu te opreşti, chiar dacă simţi că ai ajuns la capătul puterilor.

Motivaţia mea a fost dorinţa de a termina triatlonul şi oamenii dragi, aşa că mi-am „porţionat” fiecare probă. Cea de bicicletă am împărţit-o în şase bucăţi, câte 30 de kilometri, şi am dedicat-o pe fiecare copiilor, soţiei, părinţilor. Mi-am clarificat mintea şi povesteam în minte doar cu ei. La un moment dat, pe zona dedicată fiicei mele mai mari, o fire mai vulcanică, a început să plouă şi m-am gândit că până şi timpul e ca ea. Sufla vântul, începuse să plouă torenţial; nu mi-a fost uşor. Maratonul l-am împărţit în șase bucăţi de câte şapte kilometri, fiecare dedicată aceloraşi persoane. Ultimul segment l-am dedicat mamei mele care nu mai este în viaţă şi am zis că nu pot să nu termin competiţia.

Reporter: Anul acesta cui îi veți dedica kilometri parcurși? Cum veți împărți traseul?

Voicu Oprean: Încă nu mi-am definitivat strategia, dar cred că şi această nouă competiţie o voi dedica oamenilor pe care îi iubesc. Şi dacă te setezi pe ceea ce trebuie să faci sau îţi doreşti, chiar reuşeşti.

Reporter: Ce mesaj aveți pentru clujenii care vor licita unul dintre cele 15 tricouri ale ambasadorilor la finalul competiției sportive?

Voicu Oprean: Poate că va suna dur, dar nu pot să spun că stilul de viaţă al oamenilor care nu fac mişcare nu este foarte diferit de cel al pacienţilor diagnosticaţi cu insuficienţă renală cronică. Primii sunt ţintuiţi voluntar în faţa televizorului, iar ceilalalţi pe un pat de spital, pentru că nu au altă soluţie. Copiii sau tinerii cu acest diagnostic şi-ar dori să aibă o viaţă normală, visează poate şi ei să termine un maraton, dar nu pot, iar noi, cei sănătoşi, alegem să fim inerţi şi căutăm tot felul de scuze ca să nu ieşim la o alergare. Acesta este motivul pentru care am lansat campania „Be Great! Inspire others to follow you”, care se va încheia cu licitarea tricourilor ambasadorilor noştri. Vrem să îi facem pe copiii şi tinerii de la Asociaţia „Claudia Safta” să visesze din nou şi să creadă că, într-o zi, se vor pune pe picioare şi vor putea alerga cu noi la Maratonul Internaţional Cluj.

Reporter: Ce planuri de viitor are „omul de oțel” al IT-ului în viitor? Ce alte curse dificile vă propuneți să parcurgeți?

Voicu Oprean: Vreau să îmi continui cursa pe care am început-o acum 17 ani cu AROBS şi, împreună cu colegii mei, să îi inspirăm şi pe alţii să inoveze, dezvoltând produse interne capabile să se impună la nivel global. În IT trebuie să inovezi ca să rămâi în cursă, iar noi lucrăm la asta în fiecare zi.