Alergarea în România a crescut mult, dar Vestul este şi mai iute de picior

Foto: Dan Bodea

Csibi Magor coordonează organizaţia World Wide Fund for Nature şi este un împătimit al alergării, participă la maratoane în ţară, dar şi în străinătate. Face eforturi financiare şi-şi sacrifică timpul de lucru pentru momentele unice în care aleargă alături de alţi oameni cu care se simte în comuniune, deşi poate că nu i-a mai văzut niciodată.

El spune despre alergarea în grup că-i face plăcere, “ceea ce mă face să particip este acea energie pe care o simt de fiecare dată şi asta se simte în aer. Sunt mii de oameni la un loc, toţi plini cu o energie pozitivă şi emoţii şi asta te face să te simţi bine. Chiar dacă fizic este obositor să alergi, mental te încarcă destul de mult. Asta, în cazul în care nu te concentrezi mult prea mult pe tine şi performanţa ta, şi îţi iei timp ca să te bucuri de traseu, de spectatori şi de ce simţi.”

Csibi Magor,   tocmai terminând  IAAF Half Marathon World Championship la Cardiff în 26 martie.

Csibi Magor, tocmai terminând  IAAF Half Marathon World Championship la Cardiff în 26 martie.

Dar, recunoaşte Csibi Magor, un luptător pentru conservarea mediului şi a naturii, se aleargă şi pentru a atrage atenţia asupra unei probleme. “Este o oportunitate bună de a atrage atenţia asupra unei cauze, asupra unei probleme. Mulţi alergători aleargă şi să reprezinte o cauză, eu de fiecare dată alerg cu panda pe mine, dar am alergat şi pentru TOTB sau Little People, iar Roşia Montană este pe echipament. Dar cred că acesta este un scop secundar, pe primul loc este plăcerea de a alerga împreună cu ceilalţi.”

Csibi Magor vede o creştere continuă a fenomenului în România. “Competiţiile de acest fel sunt din ce în ce mai multe, pe creştere continuă, dar tot nu am ajuns ca în ţările din Vest. Dacă la noi se organizează un maraton pe lună, în Marea Britanie este unul pe săptămână. Preocuparea faţă de sănătate creşte şi din ce în cei mai mulţi oameni vor să bifeze măcar o dată un maraton. Odată ce te-ai antrenat pentru un concurs, e greu să te opreşti şi mulţi continuă pentru că da, interesul e mare, dar nu se compară cu ţările vestice. În continuare alergarea e de nişă. Sunt ţări în care alergarea este un fenomen popular. În fiecare orăşel sunt zeci, sute de alergători oriunde te duci în UK, sâmbăta la Parkrun-uri găseşti mulţi alergători.”

Distribuie:

Postaţi un comentariu