Adevărul despre Moş Crăciun!

Conform credinţei populare, Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile Facerii, cere adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este om sărac, o refuză, dar o îndrumă spre fratele său, mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun.

Se spune că acesta era un om rău, în schimb soţia lui, Crăciuneasa, femeie miloasă şi bună la suflet, le-a oferit adăpost, dar fiindu-i frică de mânia lui Crăciun a ascuns-o în grajdul pentru animale. Crăciun, aflând cele petrecute, s-a mâniat şi a tăiat mâinile soţiei sale. Atunci Fecioara Maria a făcut o minune lipind braţele Crăciunesei la loc. Această întâmplare a dus la transformarea lui Crăciun într-un om blajin şi plin de milă.

Tradiţia legată de Moş Crăciun, care împarte daruri copiilor cuminţi în noaptea de Crăciun (24/25 decembrie), a apărut în secolul al IX-lea. El este îmbrăcat într-un costum roşu cu blăniţă albă pe margini, cizme negre şi o căciulă roşie, cu o barbă mare şi albă ca zăpada.

Marele secret al adresei lui Moş Crăciun a fost divulgat în 1927, la un post de radio finlandez, de către Markus Rautio (“Uncle Markus”), gazda emisiunii “Ora Copiilor”. El a declarat că Moş Crăciun locuieşte în Munţii Korvatunturi (în traducere, “Muntele Ureche”), care se află în ţinutul Savukoski, la graniţa Finlandei cu Rusia.

Spiriduşii şi renii lui Moş Crăciun sunt personaje importante în legendele legate de Crăciun. Fiecare dintre cei şase spiriduşi are misiunea sa.

Bushy Evergreen este inventatorul maşinii magice de fabricat jucării. În timpul anului spiriduşii construiesc jucării. La locuinţa moşului sosesc zilnic o mulţime de scrisori trimise de copii din toată lumea.

Shinny Upatree este cel mai vechi prieten al lui Moş Crăciun şi cofondator al satului secret din Laponia, de a cărui pază se ocupă Pepper Minstix.

Alabaster Snowball este administratorul Listei celor Cuminţi şi Neastâmpăraţi, iar Sugarplum Mary este ajutorul soţiei lui Moş Crăciun.

Wunorse Openslae a făcut sania lui Moş Crăciun şi o întreţine pentru performanţe uimitoare. Se spune că renii ating viteze mai mari decât luminile pomului de Crăciun.

Cel mai cunoscut dintre renii lui Moş Crăciun este Rudolph. El îi conduce pe ceilalţi reni – Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen.

Atunci când nu este foarte grăbit, moşul se odihneşte mâncând din prăjiturelele şi laptele pe care copiii le pregătesc pentru el.

În SUA există 34 de locuri ce poartă numele renilor. Dintre acestea, 27 sunt în Alaska.

Tradiţii în Ajunul Crăciunului la români

Ziua Crăciunului se bucură de o pregătire specială încă din ziua premergătoare acestei sărbători, numită Ajunul Crăciunului (24 decembrie). La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine tradiţiile acesteia.

În Ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc covrigi, colaci (care, în tradiţia populară trebuie să amintească de înfăşurarea unei mâini cu degetele întinse aparţinând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la naşterea pruncului şi căreia i-au fost tăiate mâinile). Colacii sunt pregătiţi pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt daţi colindătorilor copii, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroşi, iar colacii vor fi ai flăcăilor şi ai colindătorilor neamuri.

De asemenea, se pregătesc turtele, care se mai numesc şi ”scutecele Domnului”, amintind de cele care au fost folosite la naşterea Mântuitorului. Acestea sunt presărate din timp cu apă călduţă, cu zahăr pisat, amestecat cu nucă sau cu sămânţă de cânepă. În seara de Ajun, stăpâna casei, merge în ‘casa mare’, aşează pe masa de sub icoană o sticlă de vin roşu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar în cele patru colţuri ale mesei câte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune câte un fuior de cânepă despre care unii spun că ar fi barba lui Moş Crăciun.

Împodobirea mesei din seara de Ajun diferă de la o zonă la alta, dar are în comun faptul că toate bucatele sunt de post. Nimeni dintre cei ai casei nu are voie să guste până ce preotul nu binecuvântează masa, nu gustă din felurile de mâncare şi nu cinsteşte un pahar cu vin. La plecare, părintele ia banii de sub faţa de masă, doi colăcei şi o parte din vinul din sticlă, iar dascălii poartă traistele de colaci.

Sfinţirea mesei de Ajun şi vestirea Naşterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoţi şi însoţitorii acestuia. În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze şi până nu se iveşte prima stea de seară, care aminteşte de steaua observată de magii de la Răsărit, nu trebuie să se mănânce nimic şi astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc şi va fi mai demn pentru Sfânta Împărtăşanie.

Există credinţa că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid şi de acest moment nu se pot bucura decât oamenii buni, iar cetele îngereşti pot fi auzite doar de cei curaţi la suflete. Deschiderea cerului permite oricărui creştin să îşi pună o dorinţă, care cu certitudine se va îndeplini.

În seara lui Ajun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă. De asemenea, fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe laiţă şi să mănânce câte ceva, ca astfel peţitorii lor să nu întârzie. Femeia care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă şi cu mâinile pline de aluat spune: „măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. Alte gospodine după ce dau pâinea în cuptor nu uită imediat să spună: „cum e cuptorul, lopata plină de pâine, aşa să fie copacii, pomii plini de poame”.

În pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicaţi şi copiii de toate vârstele, care, cu mult timp înainte, s-au pregătit pentru a umbla cu colindatul.