Ziua Limbii Române sărbătorită printr-o invitație la analiză

Ziua Limbii Române a fost sărbătorită la Cluj-Napoca prin discursuri despre contribuția limbii române la formarea României Mari sau despre slăbiciunea limbii române în fața influenței lumii mari, prin recitarea de poezii ale unor poeți români și cu un pahar de vin, bineînțeles, românesc.

„Cea mai înaltă prețuire pe care o putem aduce fiecare dintre noi limbii române, autorități sau simpli cetățeni, este să scriem și să vorbim corect limba română”, a spus primarul Emil Boc în deschiderea evenimentului care a avut loc la Casino Centru de Cultură Urbană, vineri, 31 august, în prezența a 50 de invitați.

Irina Petraș, președintele Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, și-a început prelegerea prin a spune că „să fii român și să vorbești limba română nu e nici de laudă și nu e nicidecum de rușine, e vorba de o dimensiune existențială, e vorba de un dat față de care ai datoria de a-i cunoaște rădăcinile, de a-i visa împlinirile”. A continuat spunând că limba română este feminină, că „de la naștere și până la moarte, tot ce i se întâmplă important românului, cu rare excepții, se întâmplă cu substantive feminine, spre deosebire de germană, unde sunt foarte multe masculine, sau chiar de franceză. Asta spune multe despre cum suntem noi. De asemenea, noi nu avem neutru, pentru noi toate lucrurile și ființele sunt el și ea, ne pasă de toate, le privim pe toate apropiate și cu căldură. Chiar și când intervine ambigenul, care este masculin la singular și feminin la plural, importante sunt pentru noi femininele. Aspirăm mereu la gândul înalt, dar ni se trece viața cu gânduri. Dorim, de când ne știm Adevărul, care nu e niciodată la îndemâna noastră, dar avem nenumăratele adevăruri feminine cu care facem pași înainte și înapoi. Dar aceste calități feminine, precum căldura, toleranța, care rezultă din femininul limbii noastre nu înseamnă că ne fac slabi, cum au spus unii”.

Discursul Irinei Petraș s-a încheiat menționarea faptului că s-a bucurat când a văzut că oamenii au reacționat promt și au sancționat greșelile de limbă făcute de unii politicieni în ultima vreme.

Mai pragmatic, sociologul și profesorul Vasile Sebastian Dâncu a criticat importul de neologisme din limba română. El a spus că cel mai bine aperi o limbă când o ataci,  că o poți apăra numai prin disonanțele care apar în interiorul ei.

„Pentru că sunt sociolog în această seară, o să fiu disonant, în sensul că o să înţeleg altfel sărbătoarea limbii române. Evident că trebuie să omagiem limba română de Ziua Limbii Române şi trebuie să cântăm în limba română şi cred că cel mai bun omagiu pe care îl putem aduce limbii române este să vorbim corect şi să cântăm în limba română. (…) Noi suntem români pentru că vorbim limba română. Însă am putea să omagiem şi îngrijorările despre evoluţia limbii. Limba este vie, limba din Dicţionarul Academiei Române este un tezaur, dar este un tezaur închis, dicţionarul nu influenţează decât indirect limba vorbită şi ceea ce se întâmplă într-o naţiune. Şi limba la un moment dat este un diagnostic pentru naţiune, pentru starea unei naţiuni. (…) Şi reflecţia cu care suntem datori limbii române: în primul rând, importul de neologisme. Cred că ar trebui astăzi să studiem cu atenţie ce se întâmplă în acest import – în ultima vreme s-au înregistrat mii de neologisme -, există un abuz de neologisme, care nu sunt necesare. Împrumutul masiv de neologisme arată în primul rând o identitate slabă”, a spus Vasile Dîncu.

El a adăugat că, totuşi, „suntem în primul rând o limbă mare – şi asta înseamnă că suntem şi o naţiune mare, care nu şi-a dat seama de măreţia ei – pentru că este a opta limbă din lume după fondul de cuvinte, 170.000, şi este a 40-a din perspectiva numărului de vorbitori.

A urmat apoi un moment artistic în care s-au ricitat mai multe poezii românești în interpretarea a doi actori ai Teatrului Național „Lucian Blaga”.

Simpozionul organizat de Ziua Limbii Române de Primăria Cluj-Napoca, Uniuneaa Scriitorilor și Teatrul Național s-a încheiat cu versurile părintelui Alexei Mateevici, „Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată/Un şirag de piatră rară/Pe moşie revărsată”.