„Super Papa” Francisc, la doi ani de pontificat

Francisc este primul iezuit care ocupă Sfântul Scaun, este primul Papă din America Latină şi totodată primul Papă non-european de mai bine de 1.000 de ani.

Pe 2 aprilie 2005 se încheia o eră, odată cu moartea celui mai iubit suveran pontif din istorie: Papa Ioan Paul al II-lea. Fusese unul dintre cei mai longevivi capi ai Bisericii Catolice, dar, mai ales, avea să rămână mereu una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei secolului XX.

Francisc, dup ă Benedict

Prin urmare, misiunea succesorului său nu avea deloc să fie uşoară. Acesta a fost Joseph Ratzinger, instalat în funcţie sub numele Papa Benedict al VI-lea. Pontificatul acestuia a fost marcat de controverse şi de o scădere a popularităţii Bisericii Catolice, în contextul unor scandaluri din interiorul Vaticanului, denumite „Vatileaks“, care au dus la arestarea majordomului papei, dar şi din cauza lipsei de reacţie în privinţa acuzaţiilor de abuzuri sexuale ale unor preoţi.

De asemenea, s-a adus adeseori în discuţie faptul că Ratzinger fusese, în tinereţe, soldat în trupele Germaniei naziste. Era conservator, era distant – fusese caracterizat ca o ”figură glacială”. Era, într-adevăr, apreciat de ramura conservatoare a Vaticanului, însă acest lucru nu l-a ajutat deloc, ba dimpotrivă: i-a adus critici din partea progresiştilor catolici, dar şi a opiniei publice, care acuza lipsa sa de implicarea în reformarea Bisericii Catolice. În plus, i s-a reproşat lipsa de comunicare cu celălalte confesiuni, precum cea islamică şi cea mozaică.

Pe 11 februarie 2013, venea încă un şoc: Papa Benedict al XVI-lea a decis să se retragă din funcţia de lider al Bisericii Catolice, după opt ani de la instituire. Era prima ”demisie” a unui Papă din ultimele şase secole.

Papa Benedict a părăsit Vaticanul la 28 februarie, iar la 13 martie 2013 era ales primul papă ne-european din ultimii 1300 ani, argentianul Jorge Mario Bergoglio, cunoscut astăzi sub numele de Papa Francisc – nume luat după un sfânt care a ajutat săracii. În numai un an, venit după predecesorul său cel retras şi distant, Francisc a cucerit inimile tuturor cu personalitatea şi carisma sa, dar şi prin reformele solide întreprinse rapid după instalarea în Scaunul Papal. A fost numit Omul Anului în 2013 de revista Time şi SuperPapa, de către revista Rolling Stone. De altfel, Papa Francisc a schimbat toate tiparele instaurate de predecesorul său, în numai 12 ore de la alegerea sa – şi-a luat singur bagajele din camera sa de hotel, a mulţumit personalului hotelului şi şi-a plătit singur nota de plată; s-a dus la Vatican într-o maşină obişnuită şi a susţinut primul său discurs, cu un mesaj extrem de simplu, în italiană, nu în latină.

La 13 martie 2013, Jorge Mario Bergoglio a devenit al 266-lea Papă din istoria Bisericii Catolice, după demisia istorică a lui Benedict al XVI-lea.

Î mpotriva risipei, al ă turi de oameni obi ş nui ţ i

Anul acesta, la mijlocul lunii martie, cu prilejul ”bilanţului” celor doi ani de pontificat, presa a început să noteze şi controversele din jurul nonconformistului Papă Francisc. De fapt, acesta este foarte iubit de oamenii obişnuiţi, de credincioşi, dar, în acelaşi timp, este criticat de diverse grupuri religioase. Este şi logic: le oferă atenţie îndeosebi oamenilor obişnuiţi şi celor greu încercaţi de soartă – bolnavi, săraci, respinşi de societate -, în timp ce critică risipa şi luxul, obiceiurile înalţilor prelaţi din jurul său ori de la conducerea Bisericii. De exemplu, le-a cerut subalternilor săi să se îmbrace mai modest, după ce a aflat că un set de haine de cardinal costă aproximativ 20.000 de dolari. Şi le-a cerut să mai reducă din cheltuieli, sau să le facă mai chibzuit, înfuriindu-se când a auzit că un episcop german plătise 3 milioane de dolari pe o curte din marmură. El a refuzat crucea din aur ce i-a fost oferită după alegerea sa şi-a păstrat crucifixul simplu, de pe vremea când era episcop.
Aceiaşi cardinali şi episcopi nu îl prea au la inimă şi din cauza declaraţiilor sale directe, fără menajamente, referitoare la familia contemporană. După ce întreaga Biserică s-a pronunţat ferm împotriva homosexualilor, Francisc a declarat, candid, că nu este în măsură să vorbească, pentru că este un simplu om, şi el. Aşadar, nu este vreun sfânt ce poate servi drept model şi care poate să judece oamenii, ci este, la rândul său, un simplu păcătos. Or, această idee, că un Papă nu ar fi perfect, a fost de neconceput, până în acest moment. Cu toate acestea, trebuie notat că Francisc s-a pronunţat împotriva căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex.

Potrivit presei internaţionale, Jorge Mario Bergoglio ar fi fost ”în cărţi” şi la conclavul din 2005, când a fost ales, în final Joseph Ratzinger. Astfel, se pare că ar fi obţinut zece voturi în primul tur de scrutin, 35 în al doilea şi 40 în al treilea. Papa Francisc a fost ales la conclavul din 2013 cu cel puţin 77 de voturi din 115. Conform unor surse ar fi întrunit consensul mai multor fracţiuni din conclav, ceea ce a dus la alegerea sa cu peste 90 de voturi din totalul de 115.

Reforme, comisii, popularitate

Alt subiect ”dureros” pentru cardinali este reformarea sistemului financiar al Vaticanului, o dorinţă a Papei Francisc, alături de războiul pe care l-a declarat birocraţiei de acolo. De când a fost instalat în funcţie, fostul cardinal Bergoglio a înlocuit conservatorii cu moderaţi, dorind să pregătească terenul pentru mai multe dezbateri privind chestiuni delicate, cum ar homosexualitatea şi divorţul. Iar în ceea ce priveşte banii, a spus răspicat că doreşte o transparenţă financiară a Băncii Vaticanului, instituţie care a cam făcut ce a vrut, fără să fie monitorizată de precedenţii lideri ai Bisericii. Aşadar, a decis să angajeze şi consultanţi din afara Bisericii pentru a supraveghea activităţile Băncii Vaticanului şi a format şi o comisie specială în această chestiune.

A făcut, de asemenea, o comisie specială menită să apere ”drepturile minorilor” – fiind primul Papă care ia măsuri în cea mai controversată problemă a Bisericii Catolice, şi anume abuzul asupra copiilor. Şi acest gest i-a adus duşmani, în sânul unui sistem care a preferat mereu să trateze aceste probleme în spatele uşilor închise, fără să ştie nimeni, nimic.

După toate acestea, un studiu realizat în Statele Unite de Institutul Pew, în luna martie 2015, a arătat că 90%dintre catolicii americani au percepţii favorabile despre Papa Francisc, iar 60% au opinii “foarte favorabile”. Nivelul de popularitate al şefului Bisericii Catolice este similar cu cel din perioada Papei Ioan Paul al II-lea, potrivit Associated Press, care adaugă că rata de popularitate pe care o avea Papa Benedict al XVI-lea este depăşită chiar şi la nivelul catolicilor practicanţi foarte activi.

“La doi ani după ce a fost ales, Francisc a transformat ireversibil faţa papalităţii. Revenirea la un papă iconic, doctrinar, monarh absolut nu va fi niciodată posibilă fără o pierdere dramatică a legăturilor cu societatea contemporană, cu credincioşii şi necredincioşii” – Marco Politi, analist.

Ce i se repro ş eaz ă

Totuşi, după cum spuneam, Francisc are şi oponenţi, care îl critică pentru ”relativism moral”, pentru atitudinea prea relaxată faţă de linia dogmatică romano-catolică, pentru limbajul său nonconformist, chiar plastic, sau pentru un presupus populism. Adică, în traducere, Francisc ar fi prea relaxat, nu urmează destul de strict doctrina, e slobod la gură şi face toate astea doar ca să fie popular.

A fost numit în presă ”Papă Pop” şi a fost acuzat că ”ucide” sacrul. Unul dintre cardinali, americanul Leo Burke, s-a arătat îngrijorat că ”Biserica nu mai are pe nimeni la cârmă”. A fost criticat şi a ridicat multe sprâncene când a trecut peste tradiţie şi a spălat picioarele femeilor şi musulmanilor. În acelaşi spirit, a ţinut o slujbă la închisoarea pentru minori Casal del Marmo, unde a spălat şi a sărutat picioare a 12 tineri, pentru a-l comemora pe Iisus şi umilinţa sa. Mai mult, a trimis un mesaj de împăcare şi cu musulmanii, în timpul Ramadanului, spunând că ambele religii se închină la acelaşi Dumnezeu şi că speră ca musulmanii şi creştinii să lucreze împreună, pentru binele comun.
Nu numai că pare să accepte bolnavii, homosexualii, oameni de altă credinţă, dar arată înţelegere şi faţă de atei, cei fără nicio credinţă: ”Ateii trebuie să fie priviţi ca oameni buni dacă fac bine”, transmite Papa Francisc.

În totală contradicţie cu predecesorul său, Benedict al XVI-lea, care susţinea creaţionismul, actualul Suveran Pontif a uimit şi când a susţinut  teoria evoluţiei speciilor şi big bang-ul, despre care a spus că nu sunt incompatibile cu existenţa unui creator, ci, dimpotrivă, aceste teorii “cer existenţa unui creator”.

Acestea ar fi, pe scurt, câteva motive pentru care conservatorii din sistem au toate motivele să îşi dorească o plecare cât mai grabnică a lui Francisc de la Vatican.

Grafitti înfăţişându-l pe “SuperPapa”, pe un perete din Roma, lângă Vatican.

Via ţă simpl ă , ascensiune rapid ă

Jorge Mario Bergoglio a împlinit la sfârşitul anului trecut 78 de ani. El s-a născut la Buenos Aires, la 17 decembrie 1936, dintr-o familie simplă, de origine italiană, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii; tatăl lucra la căile ferate, iar mama era casnică. În adolescenţă, lui Jorge i-a fost extirpat un plămân, în urma unei infecţii.

A studiat la o şcoală publică şi a obţinut diplomă de tehnician chimist, dar a ales apoi preoţia.

La vârsta de 22 de ani, s-a alăturat Societăţii lui Isus, unde a studiat ştiinţele umaniste şi a obţinut o licenţă în filosofie. După un stagiu în învăţământul privat, şi-a continuat studiile în teologie şi a devenit preot la 13 decembrie 1969.

La doar 36 de ani, Bergoglio a fost ales provincial (responsabil naţional) al Iezuiţilor argentinieni, funcţie păstrată timp de şase ani. În timpul dictaturii militare din Argentina (1976-1983), Jorge Bergoglio s-a luptat pentru conservarea unităţii unei mişcări iezuite afectată de teologia liberării, având ca motto: menţineţi non-politizarea Societăţii lui Isus.

A plecat apoi la Friburg, în Germania, unde şi-a obţinut doctoratul; s-a întors şi şi-a reluat activitatea pastorală ca un simplu preot de provincie în oraşul Cordoba, la 700 de kilometri nord de Buenos Aires.

La 20 mai 1992, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop de Auca şi episcop auxiliar de Buenos Aires. Urcând în ierarhia catolică a capitalei, a obţinut postul de cardinal la 21 februarie 2001.

[stextbox id=”custom”]

Declaraţii şi acţiuni controversate ale Papei Francisc, în primii doi ani de pontificat

• “Când citim despre creaţie în «Facerea», întâmpinăm riscul de a ni-l imagina pe Dumnezeu ca fiind un magician cu o baghetă, capabil să facă totul. Dar lucrurile nu stau aşa. (Dumnezeu, n.r.) a creat oamenii şi i-a lăsat să se dezvolte potrivit legilor interne pe care el le-a atribuit fiecăruia, pentru ca fiecare să ajungă la desăvârşire. Big Bang-ul, pe care astăzi îl considerăm a sta la originea lumii, nu contrazice intervenţia creatorului divin, ci, mai degrabă, o cere. Evoluţia în cadrul naturii nu este incompatibilă cu noţiunea de creaţie, pentru că evoluţia are nevoie de crearea unor fiinţe care să evolueze” – Papa Francisc
• A fost primul Papă care a luat măsuri împotriva abuzului copiilor din Biserica Catolică: a dat o lege în Vatican conform căreia abuzul sexual este o infracţiune şi a înfiinţat un comitet pentru a lua măsuri împotriva acestui fenomen.

• A renunţat la Papamobilul super-blindat, cu acoperiş, şi a revenit la unul deschis, de unde poate fi mai aproape de mulţime. şi a luat în vehicul, alături de el, un băiat cu sindrom Down, pe care l-a plimbat astfel prin mulţime.
• Insistă că Biserica nu trebuie să intervină în viaţa spirituală a homosexualilor şi că nu-i poate judeca.

• S-a apropiat în nenumărate rânduri de bolnavi, infirmi, oameni cu afecţiuni grave. I-a atins ori le-a sărutat picioarele. Nu pierde nicio ocazie să binecuvânteze şi să sărute copiii, când se află în mulţime.
• Unele surse de la Vatican au povestit că Francisc se se strecoară pe ascuns, noaptea, cu arhiepiscopul Konrad Krajewski, şi ajută vagabonzii din stradă. Se pare că şi-a donat chiar şi motocicleta Harley Davidson (da, avea aşa ceva!), pentru a finanţa un hostel şi o bucătărie comună din Roma, tot pentru persoanele fără adă Ani de zile, pe vremea când era cardinal, Jorge Mario Bergoglio mergea cu autobuzul, a sărutat picioarele bolnavilor de SIDA, s-a rugat cot la cot cu prostituatele şi a refuzat reşedinţe luxoase care i s-ar fi cuvenit ca arhiepiscop al Buenos Aires-ului.

[/stextbox]

[stextbox id=”custom”]

De ce ş i-a ales numele Francisc

Jorge Mario Bergoglio este primul care şi-a ales numele Francisc, atunci când a devenit Papă. Sfântul Francisc de Assisi, în onoarea căruia Suveranul Pontif şi-a ales numele, a fost un călugăr catolic italian. El a trăit între anii 1181-1226 şi a pus bazele Ordinului Franciscanilor, care funcţionează şi astăzi drept una dintre cele mai extinse organizaţii caritabile din lume.

De asemenea, Sfântul Francisc a înfiinţat şi Ordinul Sfintei Clara, pentru femei, precum şi Ordinul al Treilea al Sfântului Francisc. Numele ales de argentinian face totodată referire şi la Francis Xavier, misionarul catolic care a pus bazele Ordinului Iezuiţilor. Născut în Regatul Navarre (astăzi, teritoriu spaniol), Francis Xavier l-a acut ca profesor pe Ignaţiu de Loyola şi a fost unul dintre primii şapte iezuiţi care au înfiinţat Societatea lui Iisus.

[/stextbox]