Sociologul Vasile Dâncu, despre lecțiile coronacrizei: „Oamenii s-au gândit la viitor”

Sociologul Vasile Sebastian Dâncu interpretează și explică rezultatele celei mai recent sondaj IRES privind concluziile ultimelor două luni de izolare în contextul crizei noului coronavirus, la solicitarea Radio France International. În toată această perioadă institutul de cercetare clujean a furnizat studii dedicate problemelor legate de starea de urgență: școala în stare de urgență, o lună de singurătate, România în pandemie, religiozitate în vremea crizei, accesul la educația on-line.

Concluziile sociologului furnizează un diagnostic al societății românești în condițiile coronacrizei.

Reporter: – România trece de la starea de urgență la starea de alertă. Restricțiile impuse de cea dintâi au fost respectate de români în mare parte dar cu ce costuri? Care este pulsul unei societăți care a trecut un test fără precedent de izolare?

Vasile Dâncu: – Românii au avut o experiență bogată în această perioadă. În câteva cuvinte ar fi următoarea. În primul rând e echilibrul. Oamenii au început să se adapteze la situații, au fost conformiști la lucrurile pe care le-au cerut autoritățile în această perioadă. Au respectat în cea mai mare măsură indicațiile și au reușit în ceea ce privește școala, de exemplu, să participe la un exercițiu care a fost parțial reușit mai ales datorită părinților. Pe de altă parte, au existat și dezamăgire și lucruri pe care le-au resimțit în mod negativ. De exemplu, în studiul pe care l-am făcut zilele trecute, un studiu de bilanț al acestei perioade, aproape 50% din ei au spus că statul nu este un partener de încredere, chiar dacă au respectat toate indicațiile. Cea mai mare parte dintre ei au spus că politicienii au luat deciziile, nu specialiștii. În anii trecuți aveam un procent de 80% de oameni care ar fi vrut să se vaccineze. Astăzi au mai rămas puțin peste o treime care ar dori să se vaccineze. Unii dintre ei au spus că li s-au ascuns lucruri din partea statului sau a mass mediei sau că a fost exagerată gravitatea. Pe de altă parte, au existat și lucruri pozitive. Oamenii s-au gândit la viitor. Au început să își facă proiecte. A fost un moment important pentru ei în care li s-au zguduit o parte din certitudini și au început în această incertitudine de fond să își caute o lumină. Toată reinventarea vieții și a experienței pe care au facut-o în această perioadă au gândit-o în raport cu familia, cu comunitatea. Foarte puțini mai spun că vor să plece din România și foarte puțini și-au mai pus speranțe în altă țară.

Rep.: – Dacă ne uităm la sondajele pe care le-ați facut la începutul crizei și ascult ce mi-ați spus atunci despre acest ultim sondaj de bilanț, simțiți că lucrurile, totuși, s-au schimbat. La început vorbeam de o încredere aproape fără precedent în instituțiile statului. Vi se pare că s-a schimbat ceva în cele două luni, că această încredere a slăbit? Par să câștige teren teoriile conspiraționiste.

V.D.: – Acest lucru s-a întâmplat și în străinătate. Am văzut studii comparative în Franța sau în Statele Unite. Au început cu neîncredere în prima săptămână, după aceea încrederea a urcat brusc o dată cu frica și spre final, din nou, au căzut în neîncredere. Asta s-a întâmplat în primul rând pentru că au existat greșeli din partea autorităților care țin de comunicarea deciziilor. Decizii transmise foarte târziu, bâlbâieli legislative, contradicții între palate. Așa cum se întâmplă în România la un moment dat apare și concurența politică între cei care se află în aceeași barcă. Și nu în ultimul rând este vorba de comunicare. Niciun guvern nu reușește singur și are nevoie de acceptul populației. Aici s-a greșit foarte mult. În acest moment există unele dezamăgiri ale oamenilor și urme de pesimism care vin și din faptul că oamenii au simțit că guvernul nu a înțeles nimic în zona economică în afara acelor salarii date celor care au fost obligați să iasă din circuitul econpmic. Dar când îi întrebi despre ce se va întâmpla în viitor, situația economică a României este considerată gravă, situația financiară a individului și situația locului de muncă. Acestea sunt zonele de pesimism.

Rep.: – Apropo de asta, cum credeți că vor mai „suporta”? Care credeți că va mai fi răbdarea românilor în următoarea perioadă? Vom intra într-o stare de alertă. Mulți, potrivit unui alt sondaj IRES, deja spuneau că mai mult de două luni ei nu pot să reziste, că nu au resursele financiare, că nu au economii. Cât de răbdători vor mai fi?

V.D.: – Aici este o problemă. Din perspectiva răbdării, resursele de răbdare ale românilor sunt destul de mari. O parte dintre cei care suntem astăzi venim dinainte de 1989 și există un antrenament al adaptării. 80% dintre români spun că sunt pregătiți ca și în viitor să renunțe la drepturi și libertăți în această bătălie comună împotriva virusului. Pe de altă parte sunt probleme legate de supraviețuire, de situația economică a familiei. Se așteaptă din partea guvernului să ia decizii. Sunt țări care au programat pentru acest an până la 35% sau chiar mai mult din PIB pentru ajutoare economice. La noi am văzut 3,5% din PIB. Guvernul trebuie să regândească aceste strategii din zona economică și să încerce să vadă pe toate palierele marile probleme care sunt din punct de vedere economic. Nu putem merge numai pe o logică sanitară. Asta spun oamenii, mai ales că există un lucru pe care unele țări l-au făcut, dar la noi nici nu s-au gândit la asta. Ar fi trebuit ca aceste porniri și opriri ale societății să se facă și în funcție de gravitatea pandemiei în anumite zone. Există zone unde s-a oprit activitatea economică dar nu a fost niciun caz de îmbolnăvire. Asta îi face pe oameni să nu aibă încredere nici în guvern, dar nici în gravitatea acestei boli. Este nevoie în continuare de planificare, de strategie economică mai ales. Poate acum este și mai multă nevoie.

Rep.:– Poate fi exploatat politic acest moment? Cine ar fi în avantaj și cine ar pierde?

V.D.: – Bătălia politică a fost continuă. Războiul cu virusul a fost dublat de un război cu PSD. Am văzut din partea președintelui. Ne aflăm într-un an electoral. În mai multe țări din lume acest lucru își pune amprenta asupra folosirii acestei crize în scop electoral. Problema este de limite, de măsură. În acest moment cei care se află la guvernare, făcând greșeli de comunicare sau nereușind să facă față foarte bine acestei situații, sunt primii care pierd. Este și foarte complicat. Nu îmi vine să critic guvernul doar pentru bârfele de factură profesională. Acum se întâmplă următorul lucru. Chiar dacă opoziția a crescut în această perioadă nu trebuie să se bazeze pe asta. S-ar putea ca oamenii la următoarele alegeri să îi taxeze pe toți cei care au fost în spațiul politic în acest moment. Într-un fel sau altul, opoziția avea parlamentul. Dacă oamenii vor fi nemulțumiți, s-ar putea să fie nemulțumiți de toată clasa politică, cum s-a mai întâmplat. Această taxare se face, de regulă, prin faptul că oamenii nu se duc la vot, un absenteism foarte mare, mai ales că oamenii s-au înfricoșat acum să iasă în public. Pe de altă parte, votează candidați extremiști sau candidați necunoscuți și atunci, votul se pulverizează și marile partide pierd. Eu cred încă în faptul că un pact politic pentru a gestiona această criză, propunere a opoziției, va fi acceptat și de cei de la putere și se va lucra împreună. Este singura șansă ca să câștige toți. Altfel s-ar putea să piardă toți politicienii.