Sinteza unor reacții la proiectul „România Educată”. Ce nu e bine, de ce (nu) era nevoie de el și dacă poate fi aplicat

De ce nu are România un învățământ de calitate? De ce rapoartele internaționale ne plasează la coada clasamentelor? De ce schimbăm legile și miniștrii fără discernământ? De ce nu prind reformele la noi?

O comisie prezidențială condusă de profesorul Mircea Miclea pornea, acum mai bine de 10 ani, un demers de identificare a problemelor din educație, urmat de propunerea unor soluții de rezolvare a lor și de proiectare a unor strategii de viitor.

Demersul, unic în istoria politică a României, a conținut acele etape obligatorii pentru orice proiect de reformă majoră: analiza situației – soldată cu un raport pe educație, formularea unei strategii pe termen mediu și lung, și în fine, formularea unei legi care să susțină strategia, reforma.

După ce raportul și strategia au fost făcute publice, partidele politice au semnat un Pact pe Educație, prin care se angajau să susțină reforma pe principiile enunțate. Și atunci, ca și acum, reprezentanți ai sistemului de educație, dar și ai partidelor au fost solicitați să-și aducă aportul.

După dezbaterile publice pe strategie și după semnarea Pactului, s-a formulat textul de lege. El aducea multe schimbări, iar câteva atingeau interesele elitei politice și universitare, cum ar fi aceea că rectorii parlamentari nu mai puteau cumula funcția universitară cu cea politică, sau pensionarea universitarilor se făcea la 65 de ani. Cu greu, prin asumare a răspunderii guvernamentale, a trecut acea lege. Corpul profesoral scrâșnea din dinți, politicienii așteptau momentul schimbării guvernului ca să intervină în modificarea legii. Așa s-a și întâmplat: în primii ani, Legii 1 pe 2011 i s-au modificat 92 de articole. Masterul didactic era amânat, platforma e-learnig – lăsată neimplementată. Reforma mai putea aștepta.

Însă, parte din această lege s-a aplicat, ea este în vigoare și acum, până când va veni alta.

Demersul președintelui Iohannis de a relua un proiect pe educație în România se consideră că are ceva diferit de cel propus de Comisia Miclea și anume: consensul larg al participanților la proiect. De data acesta nu s-a mai lucrat cu o comisie de experți pe baza unor studii științifice, ci s-a recurs la o largă participare din interiorul sistemului de educație. Președintele Iohannis, el însuși profesor din mediul preuniversitar, pare să fi considerat că un consens mai larg pe o formulă de reformă ar fi de preferat unui set de măsuri prescrise de experți.

Rezultatul? Deocamdată avem o serie de reacții care mai mult critică decât salută documentul prezidențial. Iar până la a se transforma într-o lege, el poate că va fi făcut pulbere de critica elitei intelectuale. Vă oferim aici o sinteză a celor mai relevante opinii exprimate după publicarea documentului.

Doru Căstăian, profesor de filosofie: „Nu văd nimic care să încurajeze o revoluție a mentalităților”

„Mi-aș dori din suflet ca «România educată» să fie acel cadru care să aducă educația românească în secolul ăsta.

Dar am mari îndoieli, asta ca să fiu elegant în formulare. Pentru că nu văd o reformă instituțională reală. Dați-mi cel mai mic motiv pentru care structurile ineficiente și mediocre de până acum, rebotezate și rebranduite, ar funcționa mai bine în viitor.

Pentru că nu văd niciun mecanism care să cupleze realitățile paralele ale vorbelor și principiilor cu practica pedagogică efectivă. Vorbim deja de foarte mulți ani de învățământ centrat pe elev și bazat pe competențe, de profesionalism, de învățare pe tot parcursul vieții ș.a.m.d., fără ca această pletoră de locuri comune să fie altceva decât un «newspeak» fără urmări în realitate.

Pentru că nu văd nimic care să încurajeze o revoluție a mentalităților.”

Vasile Dâncu, sociolog și profesor universitar: „Dacă «România Educată este România liberală», este o gravă neînțelegere a politicilor publice”

Profesorul Dâncu a fost consultat și de Comisia Miclea acum zece ani. A propus atunci o serie de măsuri care au fost introduse în proiectul din 2011. Ba mai mult, a participat și la semnarea Pactului pentru Educație, prin care partidele se puneau de acord asupra acelui proiect. Sociologul clujean s-a exprimat în mai multe rânduri pentru continuitate în direcția unei reforme și pentru mai multă stabilitate legislativă, argumentând prin faptul că orice schimbare își arată rezultatele în timp. O lege trebuie lăsată să producă efecte și apoi corectată, dacă e nevoie.

Solicitat de PS News, Dâncu a spus ce crede despre noul document prezidențial: „Acest proiect are ca merit important faptul că recunoaște o mare criză a Educației pe care o trăim astăzi în România și faptul că deschide calea către a regândi acest proces în România. A durat cam mult realizarea acestui proiect. În urmă cu 7 ani a fost început acest proiect pentru a fi abandonat pentru doi ani, dar acum a apărut din nou, pentru că există banii din PNRR. Social-democrații, cei care suntem în comisiile de educație, am fost acolo, am discutat cu președintele, am lăsat și câteva propuneri, dar după dezbaterea de ieri din guvern, am observat că există un pericol al politizării.
După ce am discutat la Palatul Cotroceni cu comisiile parlamentare, a spus la conferința de presă câteva lucruri care erau în progres pentru această strategie: că nu a vrut să facă din el un proiect politic și că este un proiect național, care are nevoie de un ciclu educațional care să fie pus în practică”, a spus Vasile Dâncu.

De asemenea, el a criticat și declarația premierului Florin Cîțu, potrivit căreia „România Educată este România liberală”. „Este o gravă neînțelegere a politicilor publice pentru un premier. A mai spus că face cadru legislativ, dar este imposibil să faci așa ceva”.

„Din perspectiva conținutului, noi am propus câteva lucruri și sunt câteva lucruri importante care ar trebui adăugate acestei strategii și pe care, în mod normal, niciun specialist nu le-ar respinge. În primul rând: reducerea inegalităților. Mulți copii vin din familii afectate de sărăcie și este foarte important ca în aceste situații să perfecționăm acest cadru.

Am mai vorbit și despre principiul exigenței: nu mai finanțăm școli, licee, universități care nu reușesc să aibă cifre medii de promovabilitate. Ar trebui să ne uităm și la învățământul privat și să nu mai finanțăm ce nu corespunde doar pe acest principiu, că toată lumea ar trebui să termine școala. De asemenea, finanțarea ar trebui diferențiată în funcție de rezultate. Cred că această strategie nu va avea succes în viitor fără aceste principii de calitate.

Nu a fost valorificat în această strategie ceea ce am învățat de la această criză a pandemiei. Școala noastră a fost încercată puternic. 30% din copii nu au făcut școală online și avem nevoie în următorii ani de învățământ de tip remedial. Nu avem adaptată curricula la învățământul online, profesorii nu sunt pregătiți pentru asta și de aceea strategia trebuie să fie adaptată la această nouă realitate, pentru că în viitor ne vom reîntoarce la aceste probleme și vom avea din nou aceste valuri. În această strategie nu avem aceste lucruri, dar putem completa.

Un lucru care trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în acest proiect este prezența învățământului pentru diaspora. Trebuie să vedem că se nasc mai mulți copii în afara țării, care se întorc în localitățile mari. Acești copii nu cunosc limba română, se acomodează greu și astfel ajung să abandoneze școala. Este o mare risipă. Noi trebuie să facem colaborări cu Ministerul Educației din Spania, Germania, Italia. Trebuie să investim în învățarea limbii române pentru a păstra identitatea română acolo”, a conchis Vasile Dâncu.

Mircea Miclea, fost ministru al educației: Se propun soluții care existau deja în Legea Educației din 2011

Criticile sale la adresa documentului prezidențial țin de felul în care s-a procedat (colectare extinsă de opinii, fără studii științifice) cât și de soluțiile prevăzute. „Soluția de acum, de a face Evaluarea Națională opțională și de a face prevalentă admiterea direct la liceu e total greșită”, a spus el pentru Edupedu.ro. „Îi face pe elevii de gimnaziu să nu mai învețe materia de Evaluare Națională, ci doar subiectele la care se dă admitere. Nu mai contează nimic din gimnaziu, din clasa a V-a dacă mă gândesc că mă duc la Lazăr, știu din ce dau examen și la aia mă pregătesc, nu mai învăț nimic altceva. Asta este un dezastru.”

„Soluția corectă”, a precizat Miclea, „era deja de 11 ani scrisă în Legea Educației 1/2011, la articolul 76, în care se spunea că e posibilă admiterea organizată de liceu, dar în felul următor: se lua ca pondere 30% media obținută în gimnaziu, 30% media de la Evaluarea Națională care era obligatorie pentru toți și care are și funcția de diagnoză a sistemului și 30% media de admitere la liceu, dacă numărul de candidați depășea numărul de locuri. Astfel, repartiția se făcea după Evaluarea Națională, care era obligatorie. Aceasta era soluția corectă.”

„O altă soluție greșită”, continuă el, „este Bacalaureatul unitar, care să aibă în spate «un trunchi comun». Asta înseamnă că tu încerci timp de 4 ani să diferențiezi liceele prin ce anume studiază elevii la acele licee, iar în spatele acestei diferențieri stă un proces de orientare în carieră. Adică tu i-ai orientat la ce liceu să meargă, iar apoi îi uniformizezi, dând un bacalaureat unitar. La ce bun diferențierea dacă totul e unitar la final? Și apoi acest Bacalaureat unitar cu trunchi comun va fi o uniformizare din păcate în jos. Va trebui găsit un trunchi comun care să fie și la liceul cu profil sportiv, și la liceul tehnologic și la mate-info. Acest lucru nu se poate face decât printr-o uniformizare în jos.”

Miclea a mai adăugat și faptul că în privința carierei didactice, la formarea inițială se prezintă ca fiind o soluție inovatoare extinderea progresivă a Masteratului Didactic și oferirea posibilității dublei specializări. Dar aceste lucruri sunt prezente în articolele 236 și 237 din Legea Educației în vigoare, in extenso.

Remus Pricopie, rectorul SNSPA: „România Educată – un demers corect de democrație participativă, un veritabil contract social privind educația”

Rectorul SNSPA a luat apărarea proiectului. „România Educată este un proiect pe termen mediu și lung, un proiect ce vizează în mod direct sistemul de educație, dar, indirect, încearcă să imprime societății o direcție de dezvoltare”, a spus el, într-un comunicat remis presei. „Ca atare, el iese din logica electorală, având o dimensiune transpartinică, fiind, în fapt, un proiect de țară. Acesta este cel mai larg proces de dezbatere și de consultare publică, iar prin modul în care a fost gândit, construit și pus în practică, necesită un acord și o asumare de către toți actorii politici, dar și de către partenerii sociali, precum și de mediul economic și de afaceri. România Educată este un demers corect de democrație participativă, un veritabil contract social privind educația. De aceea, abordările care personalizează, particularizează și politizează par lipsite de o minimă înțelegere a dimensiunii și a importanței proiectului pentru dezvoltarea, bunăstarea și competitivitatea societății românești”, a transmis rectorul SNSPA.

Mihai Maci, profesor universitar la Oradea: „Cu toți știm ce sunt chestiile astea: o bătaie de joc generalizată!”

Profesorul Mihai Maci de la Oradea este cunoscut pentru preocuparea sa față de sistemul de educație de la noi. A publicat, de-a lungul timpului, mai multe analize pe acest subiect. De data aceasta, referitor la proiectul „România Educată”, are mai multe note critice.

„Până la urmă, noi avem o mare problemă, și aici era marele rol al președintelui, dacă voia să se ia în serios: problema asta e următoarea, nu președintele țării ca persoană, nu Ministerul Educației, nu Administrația Prezidențială, nu Ministerul Transporturilor, nu Inspectoratul General din București sau Institutul Ştiinței Educației. Niciunul dintre acestea nu definește finalitățile educației. Finalitățile educației le definim cu toții, fiindcă finalitățile învățării se leagă de ce vrem noi ca societate să fim peste 10 ani, 20 de ani, și rolul președintelui ar fi putut fi cel de mediator care să lase lumea să-și exprime gândurile, să adune gândurile acestea, să adune o comisie foarte bună și comisia asta, la sfârșitul unui parcurs, să ne spună care sunt proiectele noastre și cum vrem noi să fim ca să știm cum vrem să fie școala. Ăsta era un lucru cât se poate de fezabil. Ar fi fost un lucru cât se poate de fezabil și ne puteam uita cu toții la el. Avem o lege a Educației, legea domnului Funeriu, care a fost bine întemeiată pe raportul domnului Miclea, iar menirea domnului președinte și a domnului ministru Cîmpeanu era să ne spună ce s-a făcut bine în raport cu legea asta, ce s-a făcut prost, ce poate fi făcut mai bine? Eu nu văd nimic de genul ăsta.

Dacă cineva ar vrea să se apuce cu adevărat de învățământul din România, ar trebui să înceapă cu niște lucruri foarte simple. Ar trebui să înceapă cu reprofesionalizarea învățătorilor și după aceea cu clasele I – IV. Aici sunt marile noastre probleme, pentru că elevii termină clasa a IV-a și nu au minima disciplină necesară învățării. Nu știu să stea câteva ore la o masă, nu știu să citească fluent, nu lucrează cu dicționarul și vocabularul și așa mai departe. Astea sunt probleme reale! Dacă noi pe astea nu le rezolvăm, cum să construim în continuare? Ne ducem către gimnaziu, gimnaziul este o perioadă de deschidere, e curiozitatea naturală a vârstei, copiii sunt curioși la vârsta asta, ar trebuie să întâlnească o programă și un mod de predare care să îi cultive elevului pasiunile. Nu facem lucrurile astea, dar ajungem la liceu. La liceu ce este? La liceu, pasiunea și deschiderea se îmbină cu rigoarea și înveți să faci ceva temeinic. Și după aceea dăm bacalaureatul adevărat și la bacalaureatul acela adevărat avem nota care spune ce suntem noi la momentul respectiv, nu nota care convine părinților, bunicilor și mai știu eu cui în războaiele de clanuri din interiorul scărilor de bloc, unde Maricel are 9,96 și Maricica 9,98.

Noi suntem într-o situație în care nu facem nimic. Noi avem o clădire în ruină pe care o ambalăm în pânză pe care e desenată o clădire nouă!”, a subliniat profesorul Maci pentru Epoch Times.