Şapte colinde clasice de Crăciun

Cântecele Crăciunului au o tradiție seculară și universală. Le putem asculta peste tot, simple, amplu orchestrate, în variante sofisticate sau mai simple, sunt actualizate și modernizate. Se cântă în concerte de anvergură, de către mari tenori, în manieră folk, le cântă și copiii la serbări.

  1. Carols of the Bells este unul din hiturile certe. Este tema care apare în clasicul film „Singur acasă”. Colinda are la bază un cântec tradițional de Anul Nou ucrainean. Doar că în Ucraina venirea Anului Nou se întâmpla pe vremuri primăvara. Așa se explică prezența în textul tradițional a unei rândunici și a motivului nașterii mieilor. Melodia care circulă acum în întreaga lume este forma prelucrată cultă a cântecului popular ucrainean și îl are drept compozitor pe Mikola Lentovici, care în 1914 îi făcea melodiei și un aranjament pentru cor. Autorul versurilor în formula ucraineană este Petro J. Vilîouschi.
  2. „Silent Night” este alt cântec foarte popular în perioada Crăciunului. A fost compus la începutul secolului al XIX-lea în 1818 de către Franz Xaver Gruber, pe versurile lui Joseph Mohr. Franz Xaver Gruber era învățător și organist din Arnsdorf, iar autorul versurilor este preotul catolic din aceeași localitate. Creația celor doi a fost interpretată prima dată la chitară, apoi Gruber i-a făcut aranjamentul pentru orgă. Versiunea interpretată de Bing Crosby a devenit la mijlocul secolului XX al treilea single al tuturor timpurilor.
  3. „Away in a manger” este un cântec de Crăciun care este foarte apreciat și cunoscut în spațiul anglofon începând cu secolul al XIX-lea. Legenda spunea că este o compoziție pentru copii care i-ar fi aparținut chiar inițiatorului Reformei religioase de acum 500 de ani, Martin Luther, dar cercetările recente i-au găsit originile americane. Forma consacrată de aranjament muzical îi aparține lui William Kirkpatrick (1895) și lui James Ramsey Murray (1887) care i-a adus îmbunătățiri.
  4. „Adeste fideles” este alt cântec de Crăciun de asemenea cântat la început în spațiul anglofon. Se interpretează în mod tradițional la începutul sau la sfârșitul slujbelor de Crăciun. Partitura ar fi fost scrisă în 1743, de către John Francis Wade, profesor de muzică englez. De obicei, în cazul acestor cântece foarte populare, dedicate unor sărbători religioase, există mai multe versiuni, unele fiind traduceri din latină, altele din engleză, iar altele sunt adaptări originale ale melodiei de bază. Versiunea românească se cântă în Bisericile romano-catolice și se numește Creștinilor, astăzi.
  5. „Joy to the World” este un alt cântec extrem de popular de Crăciun. Versurile autorului de imnuri religioase, Isaac Watts, sunt o prelucrare a celei de-a doua jumătăți a Psalmului 98 din Biblie. Cântecul a fost publicat pentru prima oară în anul 1719 într-o colecție cu titlu lung. Cântecul vorbește despre venirea lui Cristos la sfârșitul timpurilor, la fel cum celebrează și prima venire pe lume a Mântuitorului. Cântecul i-a fost multă vreme atribuit lui George Frederic Handel (1685-1759), apoi s-a considerat că ilustrul compozitor a realizat doar aranjamentul muzical al piesei muzicale. Cercetările de la sfârșitul secolului XX au arătat că Joy to the World a fost publicată pentru prima dată într-o colecție englezească prima dată în 1833.
  6. The little drummer boy” (cunoscută în forma originală ca fiind Colinda Tobiței) a devenit unul dintre cele mai populare cântece de Crăciun începând cu a doua jumătate a secolului XX. Cântecul spune povestea unui băiețel foarte sărac, care parcursese ca toboșar în alaiul magilor drumul până la Beetlem. A dorit din tot sufletul să îi facă și el un dar Pruncului Sfânt. Fecioara Maria i-a permis să cânte ceva la tobiță lângă iesle. Micuțul toboșar a văzut și a depus mărturie despre cum Isus îi zâmbea. Cântecul se pare că este o prelucrare a unei colinde tradiționale de Crăciun. Mitul micului toboșar este popular în toată lumea, de la simpatia pentru el ni se trag globurile de Crăciun sau alte decorațiuni specifice în formă de tobă, în onoarea celui care l-a făcut pe pruncul Isus să zâmbească în primele zile de viață.
  7. Good King Wenceslas” este un cântec creștin cu origini în Boemia, care împărtășește o poveste despre bunul rege Wenceslas. Specialiștii spun că la bază era o colindă cehească care presupunea în interpretare și un dans specific. Regele cel bun, în preajma Crăciunului, de Ziua Sfântului Ștefan, pe o vreme năpraznică a pornit în căutarea unui țăran sărac căruia dorea neapărat să-i facă un dar. Pajul care îl însoțea s-a salvat și el, de la a se scufunda în zăpada uriașă, sau de la a se rătăci în negurile iernii, mergând pe urmele pașilor stăpânului. Legenda este despre Sfântul Wenceslas, duce de Boemia, din anii 1000, al cărui cult era destul de proeminent în Cehia și Anglia. Ea aduce în prim-plan mitul „Bunului Stăpân și Rege”, regele drept a cărui autoritate provine din evlavia, grija față de supuși și vigoarea neobișnuită. Cântecul foarte popular apărea prima dată publicat într-o culegere engleză în 1853 și devine unul din hiturile muzicale ale perioadei victoriene, fiind cântat până în zilele noastre.

 [stextbox id=”custom”]

Sculaţi, sculaţi, boieri mari,

Ler Domnia-le,

De vă sculați fetele-re,

Să aştearnă mesele,

Să măture curțile,

Să umple paharele

Că vă vin colindători

Noaptea pe la cântători.

Și printr-inși cine-și vine?

Vine-și bunul Dumnezeu

Cu-on văzmintu mohorât,

Lungu-i lung până-n pământ.

Dar în spate şi în piept

Scrisă-i luna şi lumina,

Soarele şi razele,

Iar în cei doi umerei

Scrişi îs doi luceferei,

La-mprejurul poalelor

Scrise-s stele mărunțele,

Mai în sus mai măricele.

(BART6K 1975, nr. 58a. Urisiu de Sus (Chiheru de Jos), Mureş, tip 26 B)

[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu