România şi Italia, cele mai expuse ţări la un cutremur major între 2013-2015

Conform statisticilor SNAS -Serviciul Naţional de Alerte Seismice, utilizând datele referitoare la cutremurele majore, cu magnitudinea de peste 7.0 grade scara Richter, din secolul al XII-lea şi până în prezent, teritoriul României este afectat de un număr de patru cutremure majore pe secol. Două dintre acestea sunt însă extrem de periculoase. Având în vedere, ca din 2001 şi până azi, nu s-a produs cutremurul major aşteptat, probabilitatea tinde considerabil să crească (cu o eroare infimă) către 100%, odată cu trecerea anilor. Specialiştii consideră că următorii ani, 2013 – 2015, sunt critici în ce priveşte producerea unui cutremur major în România.

Conform INGV – Istituto Nazionale di Geofisica e Vulcanologia – Italia este şi ea pe lista unui posibil cutremur mare. Un cutremur de peste 6.5 grade se poate produce în perioada 2011 – 2015. Anul critic estimat este totuşi 2013. Ultimele trei cutremure produse în Italia în anii 1968, 1976 şi 1980, măsurate ştiinţific, nu au depăşit însă 6.5 grade pe scara Richter.

36 de ani de la cutremurul îngrozitor din 1977

Bucureşti, ora 21.21, majoritatea oamenilor erau acasă în faţa televizoarelor. Doar 56 de secunde a trebuit să se zgâlţâie pământul. Pentru oamenii care au trăit acele secunde infernale totul a părut o veşnicie. Pentru alţii a fost sfârşitul. Cu un Bucureşti rămas într-o beznă totală, cu oameni speriaţi şi îngroziţi, luat prin surprindere, fără instituţii specializate de intervenţie rapidă, lucrurile s-au trezit la realitate abia a doua zi. Prin mobilizarea totală a armatei şi prin decretarea „stării de necesitate în România” treptat viaţa şi-a revenit la normal, dar rănile „micului Paris” nu s-au mai vindecat niciodată. A fost sfârşitul pentru o mare parte din clădirile-monument ale Bucureştiului şi începutul marilor construcţii a unor cartiere noi de locuinţe, dar şi a unor proiecte megalomanice, precum Casa Poporului. După 1977 au fost construite peste 1.5 milioane de apartamente. Este adevărat însă ca toate aceste construcţii au fost proiectate după noi norme antiseismice.

Bilanţul cutremurului: 1.570 de morţi, 11.321 de răniţi, 28 de clădiri prăbuşite. 90% dintre pierderile de vieţi s-au înregistrat în Bucureşti. În total, în ţară s-au prăbuşit sau au fost grav avariate 32.900 de locuinţe şi 35.000 de familii au fost sinistrate. Pagubele evaluate ulterior s-au ridicat la cca. 2 miliarde de dolari.

În Bucureşti există acum 563 de clădiri cu risc seismic, din care 200 prezintă pericol iminent de prăbuşire la un cutremur cu magnitudinea de peste 7 grade pe scara Richter. Primăria Capitalei a reabilitat până în prezent doar 19 clădiri.

Cutremurele de pământ, numite şi seisme, sunt zguduiri bruşte şi de scurtă durată ale unor porţiuni din scoarţa terestră. Energia care se eliberează brusc generează unde care se propagă radial în toate direcţiile, ajungând şi la suprafaţa pământului. Aceste unde se propagă cu diferite viteze, în funcţie de caracteristicile geologice ale solului.

Conform Institutului Naţional pentru Fizică Pământului „Seismicitatea României este repartizată pe mai multe zone epicentrale: Vrancea, Făgăraş – Câmpulung, Banat, Crişana, Maramureş şi Dobrogea. Potrivit cercetărilor zona seismică Vrancea este cea mai importantă, prin energia cutremurelor produse. Seismele intermediare din Vrancea, de până la 7 grade scara Richter, nu cauzează pagube materiale majore clădirilor construite după anul 1978 (excepţie fac clădirile vechi sau cele cu „bulina roşie” – cu grad de risc seismic ridicat, construite în general înainte de 1940).

Astfel dacă cutremurele sub 3 grade nu sunt simţite, cele situate între 4 – 6 grade se încadrează în clasa uşor – moderată. Lucrurile se schimbă radical când ajungem la valori situate peste 7 grade, exemplul cel mai elocvent fiind cutremurul din 1977 care a avut o magnitudine de 7.2 pe scara Richter, iar urmările s-au văzut. Peste 8 grade pagubele sunt uriaşe şi se pot întinde până la sute de km. Peste 9 grade se poate vorbi de o catastrofă ce se întinde pe o rază de mii de km. La nivelul 10 se poate aprecia că va fi apocalipsa.

În anul 1995, la Kobe, într-o Japonie proiectată, totuşi, mai modern, un cutremur mai mic, de 6, 9 grade pe Scara Richter (care, atenţie, este logaritmică; adică, a fost un cutremur de vreo trei ori mai mic, ca energie disipată în focar), au fost 5.000 de morţi, 100.000 de case distruse şi pagube materiale de 150 de miliarde de dolari! Aşadar, nu poţi judeca un cutremur numai după magnitudinea Richter. – Dragoş Marcu, director general, Biroul de proiectare pentru structuri de rezistenţă „Popp & Asociaţii“