Un cântecel de Crăciun prins în cultura anulării: “Baby, It’s Cold Outside”

“Baby, It’s Cold Outside” este un cântec care apare în foarte multe din playlisturile cu muzică pe care publicul adoră să o asculte de Crăciun. Este o melodie scrisă în 1944 de către Frank Loesser, a fost pe coloana sonoră a peliculei Neptune`s Daughter (o comedie romantică) în 1949 și a fost interpretat de-a lungul timpului de nume celebrisime: Louis Armstrong, Jack Marshall, Sammy Davis Jr., Dean Martin, Ray Charles, Ann-Margret, Henry Mancini, Bette Midler, Vanessa Williams, Tom Jones, Jessica Simpson, Rod Stewart și Dolly Parton (în duet),Michael Bublé, Natalie Cole, Willie Nelson și Norah Jones (în duet), Ariana Grande, Lady Gaga, Olivia Newton-John, Avril Lavigne.
Melodia a suscitat interesul analiștilor din perspectiva corectitudinii politice și a studiilor de gen. În 2016, publicația online americană vox.com arăta: „Când o auzi pentru prima oară, melodia pare un duet drăguț și cochet de invitație și răspuns între un bărbat și prietena lui, care dezbat dacă ar trebui să rămână peste noapte. Pe de o parte, ce ar crede părinții ei sau vecinii? Pe de altă parte, este atât de frig afară. Sfârșitul este ambiguu, dar se subînțelege că ea decide să rămână, ținându-le amândorura căldură într-o noapte rece de iarnă. Dar când asculți mai atent, versurile melodiei par și ele, ei bine… puțin violate. Tipul ignoră protestele iubitei sale și o împinge să rămână, ceea ce seamănă cu o constrângere sexuală. La un moment dat, femeia întreabă: «Spune, ce este în această băutură?»- ceea ce este destul de alarmant pentru un public modern care înțelege cum funcționează astfel de lucruri (diverse substanțe puse în băutură). (…) Dinamica prădător/pradă pare înfiorător de explicită”.
Legiunile de apărători ai cântecului susțin că aceste preocupări sunt exagerate. Ei amintesc că «Ce este în această băutură?» era o glumă comună în anii ’30 și ’40 făcută de oameni care căutau scuză pentru ceva ce știau foarte bine că nu ar trebui să facă. Iar, în acea perioadă de timp destul de puritană, femeile erau de așteptat să refuze sexul (la început, oricum), chiar dacă și-ar fi dorit acest lucru.
Modul diferit în care oamenii receptează mesajul aceluiași cântec a declanșat o luptă anuală pe internet, unde multe opinii feministe sunt exprimate cu claritate. Pentru fiecare mostră de gândire care numește hitul «imn pentru viol de întâlnire», există o interpretare contrară «Oh, haide!» despre modul în care „războinicii justiției sociale”, suprasensibili, ucid romantismul și seducția și scot versurile melodiei din context. Care lectură este corectă? Este «Baby, It’s Cold Outside» un cântec prea problematic pentru a ne mai bucura cu conștiința curată de el sau este percepția noastră despre acest hit adevărata problemă?
Răspunsul nu este simplu. Și este, de asemenea, despre mai mult decât un cântec de Crăciun. Dezbaterea ajunge în miezul unui război cultural major privind agresiunea sexuală, consimțământul și «corectitudinea politică» – un război care a ajuns la apogeu în 2016, când America a ales un președinte care a fost acuzat de agresiune sexuală.

Versuri romantice sau instigatoare la viol?

În lectura „romantică”, doamna chiar vrea să rămână, dar se simte presată social să plece. La urma urmei, este 1944 și este scandalos pentru o femeie necăsătorită să petreacă noaptea cu un bărbat. Dar, din moment ce este evident pentru iubitul ei că ea chiar vrea să rămână, el se simte dator de a o presa – și ea este, de asemenea, mai mult decât fericită că i se oferă o scuză pentru a face oricum ceea ce vrea să facă. În plus, susține lectura «romantică», Loesser obișnuia să cânte melodia împreună cu soția la petreceri, ca distracție. Prin urmare, melodia este în mod clar menită să fie o poveste drăguță despre dragoste, iar cântecului îi facem un deserviciu dacă îl despărțim de contextul său istoric. Dacă vă gândiți bine, cântecul ar putea fi citit chiar ca un imn feminist – o sărbătoare subversivă a acțiunii sexuale a femeilor într-o perioadă represivă.
Lectura «viol», pe de altă parte, consideră evenimentele cântecului îngrijorătoare, având în vedere înțelegerea modernă a modului în care funcționează consimțământul sexual și agresiunea sexuală. Indiferent ce a intenționat să spună Loesser, este un model prost pentru romantism şi care normalizează constrângerea sexuală și violul de întâlnire. Cheia «violului» admite posibilitatea ca femeia să vrea cu adevărat să meargă – dar și dacă acesta este cazul, devine mult mai evident de ce comportamentul bărbatului este o problemă. Sigur, poate că ea va ajunge să rămână, pentru că bărbatul nu va înceta să o preseze și pare mai ușor să cedezi la un moment dat. Dar doar pentru că cedează nu înseamnă că și-a dorit cu adevărat acest lucru sau că se va simți bine după asta. Și, indiferent dacă se distrează sau nu și dacă se simte sau nu violată sau rușinată după aceea, felul cum se simte mai târziu nu justifică mijloacele prin care el a făcut-o să rămână. Este o dinamică proastă, coercitivă și comună, cu care multe femei (și bărbați) s-au confruntat. Și care poate duce foarte ușor la viol sau poate fi folosită pentru a justifica violul.
Dar contează oricare dintre aceste intrepretări cu adevărat?

La un moment dat, a cheltui sute de cuvinte citind îndeaproape un cântec de Crăciun începe să sune puțin prostesc. Ce rost are să strigi la oameni pe internet pe tema asta? Dacă îți place melodia, îți place. Dacă nu, nu.
Dar iată problema: cultura contează. Trimitem și primim semnale în fiecare zi despre cine suntem, cine vrem să fim sau cine ar trebui să fim prin cărțile, filmele și muzica pe care le consumăm. Iar oamenii sunt adesea ofensați de sugestia că ceva care le place nu mai este acceptat de publicul larg. Acea ofensă este resimţită pe măsură ce plângerile cu privire la «corectitudinea politică» se înmulţesc şi poate genera resentimente profunde.
Dar dezbaterea asupra acestui cântec este, de asemenea, despre anxietățile profunde cu care se confruntă Statele Unite în acest moment cu privire la modul de a face față consimțământului sexual.
Dacă atingeți pe cineva într-un mod sexual, fără consimțământ, ați comis agresiune sexuală sau viol. Sunt crime grave, dar încă nu sunt luate atât de în serios pe cât ar trebui. Agresiunea sexuală este obișnuită, dar subraportată, iar ratele de condamnare sunt abisal de scăzute.
Unii oameni par mult mai preocupați de un fenomen mult mai rar: acuzațiile false de viol și posibilitatea îndepărtată ca viața unui tânăr să fie distrusă de ele. Ca atare, supraviețuitorii care se înfățișează încă se confruntă în mod obișnuit cu defăimări din partea persoanelor care simpatizează cu acuzatul sau care pur și simplu nu vor să creadă că agresiunea sexuală este o faptă mai comună decât am vrea să credem.
Au fost necesari zeci de ani de activism pentru a lupta împotriva narațiunilor care învinuiesc victimele şi caută motive pentru care violul ar putea fi într-adevăr din vina unei femei, dar acestea sunt încă omniprezente.
Dar o victorie cheie în lupta împotriva blamării victimelor a fost o înțelegere mai evoluată a motivului pentru care consimțământul este esențial. A condus la conceptul de «consimțământ afirmativ» – în loc să fie povara femeilor să spună «nu înseamnă nu», ar trebui să fie responsabilitatea bărbatului să înțeleagă că «da înseamnă da»”.
În 2019, prestigioasa publicație americană Time consemna că melodia a fost reversificată pentru a corespunde secolului XXI: „Anul acesta, cuplul de cântăreți și compozitori din Minneapolis, Lydia Liza și Josiah Lemanski, au decis să înregistreze o nouă versiune a «Baby, It’s Cold Outside», care a subliniat importanța consimțământului afirmativ. Când Liza spune că nu poate rămâne, Lemanski răspunde: «Iubito, îmi place asta». El nu pune presiune asupra ei, îi spune ce timp frumos au petrecut și încearcă să o ajute să ajungă acasă în siguranță”.
Dar un lucru nu a evoluat: în ciuda confuziei cu privire la semnificația sa, cântecul a rămas popular. De fapt, atenția reînnoită a publicului nu a afectat vânzările atunci când unele posturi de radio au interzis «Baby, It’s Cold Outside», în 2018, iar controversa poate chiar că a ajutat la reîmprospătarea sa. În 2018, până la jumătatea lunii decembrie, coverul lui Dean Martin din 1959 era al doilea cântec de vacanță cel mai bine vândut în ceea ce privește vânzările digitale.