Spălaţi-vă pe mâini în altă parte

Maniera josnică prin care ministrul liberal Bode a transferat vinovăţia accidentului în care a fost implicat şoferului de la SPP a umplut paharul răbdării, inclusiv în rândul partenerilor politici. USR i-a spus în faţă că e un mincinos.

În realitate, USR se înşală în privinţa naturii unice a infracţionalităţii morale a domnului Bode. Minciuna a fost de la început în fruntea bucatelor la masa guvernului. De fapt, domnul Bode, a cărui funcţie, camuflată în cea de ministru, este de a racola parlamentari şi primari în regiunea de Nord-Vest, şi care, cel mai probabil, se grăbea să ajungă la Bucureşti ca să tragă sfori în ultimele ore înaintea moţiunii de cenzură, a prins curaj să spună că dormea şi să-l învinuiască pe şofer abia după ce şefii lui politici au minţit primii ca să-l acopere.

În aceeaşi conferinţă de presă, preşedintele ţării a bagatelizat accidentul şi s-a spălat pe mâini şi în privinţa racolărilor. Întrebaţi la partid, a spus şeful ţării. La partid, preşedintele şi şeful guvenului, Ludovic Orban, s-a spălat şi el pe mâini. Organizaţiile judeţene au autonomie de decizie. Domnul Bode, care e interfaţa regională a premierului în privinţa racolărilor politicienilor din opoziţie, s-a spălat cel mai energic pe mâini. El dormea.

O măsură igienică în pandemie, spălatul pe mâini este marca cea mai respingătoare a actualului executiv. Minciunile guvernamentale îşi dezvăluie efectele cele mai nocive în abandonarea responsabilităţii privind combaterea bolii. Aflaţi mereu în căutarea profitului politic, guvernanţii au jucat alba-neagra în comunicarea cu publicul. Virusul există, e letal sau nu, în funcţie de interesul politic al liberalilor.

Frecvenţa minciunilor guvernamentale a prejudiciat credibilitatea şi autoritatea actorilor politici în privinţa bolii. Consecinţele se văd în creşterea numărului de rebeli pandemici care refuză să adopte măsuri minime de protecţie. Bilanţul negru se citeşte în cifre. În luna august, România a ajuns prima în Europa la numărul de morţi raportat la suta de mii de locuitori. Un locuitor din România este într-un grad de pericol de trei sau de patru ori mai mare să moară dacă se îmbolnăveşte de covid, decât unul din Franţa, Anglia, Spania.

În fapt, chiar şi în perioadele când asumă gravitatea pandemiei, liberalii procedează ca în anecdota despre regele Canute arătând curtenilor că este inutil să încerci să opreşti valurile. Acestea (boala, în contextul actual) sunt în controlul Domnului, nu al oamenilor, astfel încât ei se simt dezlegaţi de obligaţia de a acţiona şi sunt liberi să întreprindă în altă parte.

Într-un domeniu unde îndeobşte se minte mult, liberalii urcă ştacheta. La formarea guvernului, Ludovic Orban a reuşit să-l tragă pe sfoară inclusiv pe şeful din branşa mincinoşilor, Traian Băsescu, ceea ce îl ridică desigur în clasamentul falsificatorilor de adevăr.

A provocat nedumerire, după ce liberalii au bătut palma cu unele din figurile cele mai sinistre ale fostului partid de guvernământ, firescul transferului moştenirii politice a lui Liviu Dragnea în PNL. După episodul Bode, nedumeririle nu-şi mai au rostul. Trădătorii din aripa Dragnea sunt la locul potrivit alături de elitele liberale actuale.