Pictorul icoanei care plânge, Sorin Albu: „Nu-l mai recunosc pe Mântuitorul Hristos din icoană. I s-a schimbat fizionomia”.

La biserica de pe strada Viilor din cartierul Zorilor o icoană a lui Isus Hristos lăcrimează neîntrerupt de  săptămâni. Duminică, 12 decembrie, după slujba obișnuită săvârșită în biserică, preotul paroh Nicolae Dura a precizat că icoana nu este veche, ci de dată recentă fiind realizată în anul 2011, în contextul marcării „Zilelor Artei Bizantine”. De asemenea, părintele paroh Nicolae Dura l-a invitat pe pictorul care a conceput icoana, lectorul universitar doctor Sorin Albu, de la Universitatea de Artă și Design (UAD) Cluj-Napoca, să explice celor prezenți punctual său de vedere în ceea ce privește fenomenul petrecut în lăcașul de cult amintit.

Lectorul univ. dr. Sorin Albu a explicat cum i-a venit ideea să picteze această icoană: „Este o icoană bizantină. Dumnezeu a rânduit să o realizez atunci când un prieten foarte bun, care a proiectat această biserică, arhitectul Călin Chifăr, mi-a sugerat ca de ˂˂Zilele Artei Bizantine”˃˃ care urmau să se desfășoare să dăm titlul expoziției ˂˂Concepte în arta bizantină˃˃. Când am auzit acest titlu, primul gând a fost ca să pictez o icoană cu Mântuitorul Hristos Pantocrator care să refigureze icoana Mântuitorului de la Porta Aurea, adică Porțile de Aur ale Constantinopolului, care azi nu mai există, ele fiind dărâmate de Mehmed al II-lea când a cucerit Constantinopolul. Prin acele porți intrau bazileii (împărații) când veneau din pelerinaje sau când se întorceau biruitori dintr-o campanie de luptă. Era singurul loc prin care aveau voie să intre.”, a spus lectorul clujean Sorin Albu.

Icoana Mântuitorului care plânge este parte componentă din Porta Aurelia a bisericii din Zorilor.

„Uitați-vă unde este așezată icoana! Acolo este Porta Aurea a acestei biserici. Când intrați în biserică în mod normal ar trebui să mergeți să vă închinați acolo și apoi să veniți spre altar. De ce? Pentru că miezul acestei biserici este miezul unde se întâmplă ospățul cel veșnic euharistic. Trupul si sângele Mântuitorului cu care noi ne împărtășim nu este nimic altceva decât o prefigurare a ceea ce va fi în lumea de dincolo, în cealalată dimensiune în care locuiesc sfinții și Mântuitorul Hristos. Ideea este că atunci când s-a proiectat această biserică s-a pornit de la conceptul viziunii Sf. Nifon al Constanțianei în ceea ce privește programul iconografic. Interiorul bisericii este macheta inimii noastre. Inima noastră este împărțită în patru locașuri. Dacă Hristos  este inima și locuiește în inima noastră înseamnă că suntem temple ale harului Duhului Sf. Fiecare dintre noi suntem o biserică. Suntem slujitori pe altarul inimii lui”, a adăugat pictorul Sorin Albu.

„Isus este trist, dar nu este o tristețe psihologică”

Când a privit prima dată icoana de când aceasta lăcrimează pictorul a avut sentimentul că Mântuitorului I s-a schimbat fizionomia:

„Când am auzit că icoana plânge și am venit să o văd, ce s-a trezit în mine? Nu-l mai recunosc pe Mântuitorul Hristos din icoană. I s-a schimbat fizionomia chipului. Este trist. Dar nu este o tristețe psihologică. Nu este o tristețe de disperare. Pentru că D-zeu nu este așa ceva. Este un clivaj fantastic între lumea nevăzută și văzută. Știți care este acest clivaj?  Icosul al șaselea din Acatistul Mântuitorului:˂˂Răsărit-a în lume lumina adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul Nostru, că idolii nerăbdând tăria ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, mulțumire îți aducem...˃˃”

„Lumea, prototipul minciunii”

În opinia pictorului Sorin Albu, tristețea chipului lui Iisus  semnifică o deplângere a stării noastre, a lumii care a devenit prototipul minciunii:

„Dacă Mântuitorul este calea adevărul și viața înseamnă că toată împărăția lui este clădită pe adevăr. Nu există minciună. Nimeni să nu se amăgească că vreun mincinos va intra în împărăția lui D-zeu. Lumea în care ne mișcăm astăzi a devenit prototipul minciunii. Și atunci Mântuitorul ca și chip iconic ce poate să facă când vede creația lui că nu mai are legătură cu lumea cerească? Nu poate decât să deplângă situația în care ne aflăm noi, arătându-ne că nu suntem pe calea care trebuie.”

Sinceritatea dezmorțește inimile

Calea de urmat presupune sinceritate, crede pictorul Sorin Albu:

„Nu trebuie să vă rugați, nu trebuie să veniți la biserică, nu trebuie să faceți metanii. Fiți sinceri cu D-zeu! Fiți sinceri cu voi înșivă! Fiți sinceri unii cu alții! Fiți în comuniune unii cu alții! Din acest motiv nu există rod în biserica noastră și în lume. S-a răcit dragostea dintre oameni pentru că nu mai există sinceritate, nu mai există adevăr.”

Fenomenul petrecut la biserica din Zorilor, mai spune pictorul Sorin Albu, trebuie citit într-o cheie optimistă:

„Gândiți-vă la ceea ce va urma, nu știe nimeni ce va urma. Lumea când vede că plânge o icoană se gândește, gata, îi prăpăd. Eu vă lucrurile în altă cheie. Slavă lui D-zeu că ne arată că trebuie să ne pregătim.”

Pregătirea, în viziunea aceluiași pictor, înseamnă sinceritate care conduce la dezmorțirea inimii: „Trebuie să devenim sinceri, să pășim pe calea curăției. Dacă pășim pe calea curăției, începe să se dezmorțească inima și atunci egoismul începe să dispară. Începi să-l vezi pe acela de  lângă tine, începi să-l vezi de fapt pe D-zeu.”

Reamintim faptul că, în anii precedenți, în aceeași biserică s-a produs un fenomen asemănător. Atunci icoana Fecioarei Maria cu pruncul a fost cea care a lăcrimat.