Liberalii oficializează segregarea şcolară, în siajul gândirii USR

Guvernul a identificat două nevoi reale. Pe de o parte, copiii au nevoie să fie prezenţi în bănci pentru a beneficia de o educaţie corespunzătoare. Pe de altă parte, statului i se cere să asigure în şcoală un grad cât mai înalt de protecţie sanitară.

Decizia de a redeschide şcolile cu obligativitatea testării noninvazive a elevilor împlineşte satisfăcător ambele cerinţe.

Dar atunci când, împins de pseudonevoia politică de a simula preocuparea pentru ţinerea sub control a pandemiei, guvernul intenţionează să impună un prag de vaccinare a profesorilor pentru funcţionarea şcolilor cu prezenţă fizică, lucrurile ies din matca interesului suveran al copilului.

Ideea nu e nouă şi e din repertoriul USR. Fostul ministru USR al sănătăţii, Ioana Mihăilă, vorbea la începutul lui septembrie despre întocmirea unor liste ale ruşinii în şcoli. Părinţii sunt îndreptăţiţi, spunea ea, să ştie dacă profesorii sunt vaccinaţi şi, dacă nu sunt, să le ceară socoteală.
La acel moment, doamna Mihăilă putea spune ce pofteşte, fusese exclusă din calitatea de demnitar. Dar mostre din filosofia domniei sale s-au păstrat în gândirea reziduală a guvernului şi a preşedintelui şi stau la baza actualei intenţii de legiferare anunţată de ministrul educaţiei.

Ipoteza în sine este atât de aiuritoare încât nu ar trebui măcar discutată, darmite transpusă în directivă guvernamentală. În afară că îi va provoca inutil la harţă pe părinţi cu profesori, pe profesori cu profesori şi pe părinţi cu părinţi, ea este evident îndreptată împotriva dreptului constituţional al fiecărui copilul de a fi educat.
Şcoala românească accepta până acum discriminarea de şanse a copiilor în mod implicit. Adăugând limitarea dreptului la educaţie, explicită de această dată, prin condiţionarea prezenţei copilului în şcoală de conduita sanitară a corpului profesoral şi tehnic, statul liberal oficializează marginalizarea din învăţământ.

La o primă vedere, guvernul joacă fifty-fifty.

După cum ne-a spus ministrul, jumătate din şcoli fac pragul, jumătate nu. Copil fiind, ai avea o şansă din două să prinzi un loc la şcoală. Atâta doar că zarurile sunt măsluite. Majoritatea şcolilor de sub prag sunt în zona rurală şi a urbanului mic, acolo unde copiii rămân complet în afara actului didactic dacă li se interzice prezenţa în bănci. Cu intenţia de a reduce la jumătate posibilul impact pandemic al redeschiderii şcolilor, guvernul a ales să acţioneze în acord cu filosofia sa elitistă şi nu cu imperativul echităţii în învăţământ. Pragul de vaccinare impus întăreşte privilegiile celor deja privilegiaţi şi îi adânceşte în ignoranţă pe ceilalţi. Deşi o privire în perspectivă pandemică arată că imunizarea de durată se obţine prin educaţie, guvernul se încăpăţânează să continue tranziţia către o şcoală adresată prioritar celor aleşi.
Dacă tandemul preşedinte – ministru al educaţiei ar fi dorit în mod onest să opereze cu jumătăţi de măsură pandemice, decizia raţională era să deschidă şcolile care nu au posibilitatea să lucreze online şi să păstreze învăţământul la distanţă acolo unde el funcţionează cât de cât.
Dar asta nu ar fi rezonat cu gândirea construită pe dominare socială, care îi leagă în adânc pe cei din PNL cu USR. Ranchiuna preşedintelui faţă de cei care i-au tulburat vacanţele forţează alăturarea la guvernare a liberalilor cu social-democraţii, dar adevărul e că viziunile lor sociale vor fi greu de armonizat. Într-o guvernare a claselor de sus, se ciocneau interese, orgolii, vanităţi. Într-o mare coaliţie, acestor pricini li se vor adăuga convingeri diferite şi dispute generate de interese de clasă divergente.
Fostul profesor la liceul german de elită din Sibiu, acum preşedinte, ar putea afla că îi va fi mai inconfortabil pe terenul de golf păstorind un guvern cu socialiştii decât unul cu „neimportanţii” de elită din USR.