O casă la țară când Clujul devine prea scump pentru noi. Despre case “de pandemie”, acoperișuri albastre și calitatea arhitecturii în rural

În contextul pandemiei de coronavirus, mediul rural a devenit mult mai atractiv în ultimul an și jumătate pentru acei locuitori ai orașului care s-au adaptat mai greu vieții în izolare și care au simțit că o locuință la țară ar fi soluția multor probleme.

Numărul certificatelor de urbanism eliberate anul acesta la nivel de județ este mai mult decât dublu față de anul trecut, dar tendința e una temporară, consideră arhitectul Șerban Țigănaș, decan al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj. În ceea ce privește autorizațiile de construire, în perioada 1 ianuarie – 31 august 2021 Consiliul Județean Cluj a emis 422 astfel de documente, în creștere cu cca. 82% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. O creștere semnificativă s-a înregistrat în domeniul emiterii certificatelor de urbanism, acele acte administrative care oferă solicitantului informații privind regimul juridic, economic și tehnic al unui teren pe care se dorește realizarea unei construcții. Astfel, în primele opt luni ale anului au fost emise 1.612 de asemenea documentații, în creștere cu circa 164% comparativ cu același interval din anul 2020, transmite CJ Cluj.

Starea de urgență ne-a obligat să renunțăm la viața socială obișnuită, la utilizarea spațiului public și la anumite formule de agrement. Și, într-adevăr, criza creată a produs oportunități. Dar migrația spre rural a fost un fenomen curent, dinainte de pandemie precizează arhitectul Șerban Țigănaș.

„Poate că acum s-a înregistrat o creștere a opțiunilor dar, per ansamblu, cred că această tendință nu este semnificativă, ci temporară. Imediat ce au început relaxările în sensul întoarcerii la normalitatea precedentă, după primele valuri, construcția de locuințe în mediul urban s-a întors către parametri cunoscuți.

Cred că ruralul a fost privit mai mult ca alternativă temporară pentru retragere, așa cum a devenit de mai demult, prin case de vacanță, de week-end, care au invadat încă de două-trei decenii diferite zone. Cei care s-au mutat cu locuința permanentă în afara orașelor mari în urmă cu mai mulți ani, au suferit de problemele traficului de navetism generat de fenomen. Acum localizările locuințelor au devenit mult mai atente la posibilitățile de a te deplasa în sau spre localitatea de interes”, precizează arhitectul Șerban Țigănaș.

Numărul certificatelor de urbanism eliberate e însă mai mult decât dublu față de anul trecut și, după părerea lui, acesta este efectul pandemiei, a precizat pentru Transilvania Reporter arhitectul șef al județului Cluj, Claudiu Salanță. A apărut chiar și categoria „case de pandemie” pentru care definitorii sunt casele de tip A-Frame.

„Numărul de certificate de urbanism pe care le-am eliberat a crescut foarte mult mai ales în zona limitrofă a Clujului, în comune cum sunt Feleacu, Aiton, Ciurila și în zona de munte cu Mărișel și Râșca unde constatăm o creștere mare a construcțiilor. În mediul rural se simte această dublare. În cazul municipiilor Turda, Câmpia Turzii, situația e cam la fel ca anul trecut, nu se constată mari diferențe”, a declarat Claudiu Salanță.

Arhitectul-șef al județului spune că ridicarea unei case la țară nu te costă neapărat mai puțin, dar cu certitudine procedura obținerii autorizațiilor e mai puțin stresantă și se întâmplă mai repede.

„Nu poți să compari birocrația la nivel urban, cu cea la nivel rural. Nu zic că e mai ieftin, pentru că materialele de construcție sunt la același preț. Diferența este nesemnificativă. Singurul care face diferența este prețul terenurilor. La nivel de Cluj, multă lume îmi spune și chiar și eu trag această concluzie, că e prea scump Clujul pentru noi”, precizează Claudiu Salanță.

„Teoria haosului”

I-am întrebat pe cei doi arhitecți dacă se observă același haos al construcțiilor în mediul rural, cum îl vedem în urban. Arhitectul Șerban Țigănaș a ținut să precizeze că în Cluj-Napoca nu este un ”haos” generalizat, în timp ce în rural, de multe ori, presiunea creată de interesul noilor veniți a distrus farmecul acelor zone.

„Există zone structurate foarte coerente, zone în curs de urbanizare, care sunt parțial constituite și zone, în general nou construite, caracterizate de o anumită incoerență calificabilă ca haotică. Spre exemplu toată zona centrală este foarte coerentă și nu poate fi etichetată ca haotică. Nici marile cartiere nu sunt deloc haotice în esență. Există spații abuzate de autovehicule, de garaje temporare sau alte asemenea, dar toate acestea sunt reversibile și secundare față de construcțiile majoritare. Noile zone de extindere suferă de incoerență datorită schimbării modului de dezvoltare și incapacității de gestiune administrativă, dar eu nu accept ca eticheta de haotic să fie aplicată întregului oraș”.

În ceea ce privește mediul rural, Șerban Țigănaș crede că autenticitatea și valorile tradiționale sunt mai mult pierdute decât existente și eventual în pericol, dacă nu sunt conservate.

„Dacă circuli prin țară poți constata că există mai mult o ruralitate în degradare, care și-a pierdut atractivitatea. Casele vechi care sunt autentice sunt o minoritate în multe regiuni. Iată un argument în plus ca acestea să fie conservate, dar pentru asta e nevoie de o conștientizare, de facilități, politici, fonduri, modele. Ordinul Arhitecților din România a elaborat Ghiduri de construire în mediul rural pentru încadrarea în specificul local, dar aplicarea lor depinde de multe. Revenind la haos, orice am înțelege prin el, acesta reprezintă o transpunere în spațiu al intereselor diferite și uneori în contradicție. Acestea sunt mult mai evidente în orașele aflate în dezvoltare. În rural de multe ori presiunea creată de interesul noilor veniți a distrus farmecul de care vorbeam. Turismul a făcut același lucru în zonele cele mai atractive, unde pensiuni și case de vacanță au produs mutații, ducând la pierderea echilibrului anterior”, consideră arhitectul Șerban Țigănaș.

„Nu poți ridica o casă după bunul tău plac”

O problemă cu care se confruntă Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriulu a județului Cluj, de altfel o problemă care apare la nivelul întregii țări constă în a-i face pe oamenii din mediul rural să înțeleagă că au nevoie de o autorizație pentru construcție și că nu pot ridica o construcție după bunul lor plac.

„Mulți români au încă acea mentalitate postdecembristă conform căreia dacă e terenul meu, fac ce vreau cu el. Ori, reglementările urbanistice au rolul de a ghida oarecum comunitatea spre un anumit mod de a construi. Dacă înainte de 1989 toată lumea se conforma regulilor Regimului, acum se mizează pe libertate și pe a face fiecare ce dorește. Ori, dacă ne uităm în sate din alte părți din lume, constatăm că ele arată cum arată pentru că au respectat un minim set de reguli”, precizează arhitectul șef al județului, Claudiu Salanță.

Ceea ce e frustrant e că, dacă înainte de 1989 și câțiva ani după exista o regulă de bun simț la țară, prin care vecinii se trăgeau unul pe altul de mânecă și era oarecum o ținere în frâu în sânul comunității, acum nu mai avem așa ceva.

Un exemplu foarte bun, totuși, există în comuna Sâncraiu, spune arhitectul șef al județului, unde comunitatea a văzut că are de câștigat utilizând valorile tradiționale, inclusiv din arhitectură. De la an, la an, a crescut numărul de turiști. E și o comunitate maghiară, e adevărat, dar se văd beneficiile. Mai avem exemplul satului Rimetea, din Alba, unde la fel se vede o bună comunicare în comunitate. Mai sunt exemple mai puțin fericite și acolo, dar încet, încet, așa-numitele excepții devin regulă.

„Cel mai greu este să lucrezi cu o comunitate, să îi faci pe toți să înțeleagă, sau cum spunea colegul arhitect Eugen Vaida, să găsești influencerul local, omul din sat care are gura cea mai mare și care poate să tragă după el comunitatea de acolo. Dacă facem așa, câștigăm toți, dacă faci altfel, pierzi. Acum, marea problemă este acea tablă care se pune în mediul rural ca acoperiș, cu motivația că ține mai mult, că e mai ieftină. Eu aș spune că mașină mai veche de 15 ani de zile care să nu aibă urme de rugină pe ea, eu nu am văzut. Țiglă, în schimb, care este de 200 de ani pe casă, am văzut.

O casă care are tablă ca acoperiș și pe deasupra mai este și albastră, strică tot satul și nu trebuie să fii specialist să vezi că toată imaginea acelui sat este afectată”, atrage atenția Claudiu Salanță.

Așa că responsabilii județeni au pornit de la o idee inițiată de Ordinul Arhitecților din România care au realizat ghiduri pentru zonele rurale. De atunci, proiect cu proiect, pensiune cu pensiune s-a văzut o creștere a calității arhitecturii deși, la început, erau multe voci împotrivă.

„Din 15 autorizații pe care le dădeam, 10 erau niște case pe care le puteam da exemple de bune practici. Am refuzat proiecte care nu aveau o calitate a arhitecturii. Am cerut refacerea proiectelor. Nu există cadru legal să respingi un proiect pe motivul că acea arhitectură este urâtă. Nu poți să spui asta, dar poți să spui că nu se încadrează în context, prin volum, prin cromatică sau prin alte aspecte care țin de exterior. Ceea ce trebuie să înțelegem ca și comunitate, este că interiorul casei îți aparține în totalitate. Exteriorul, în schimb, îl vede toată lumea. Fațada și gardul spre stradă au impact asupra întregii comunități. Acestea se reglementează. În interior nu ne interesează”, spune Claudiu Salanță.

Ce înseamnă o arhitectură de calitate în rural

Administrația județeană este interesată, astfel, de modul cum arată exteriorul, cum este poziționată lucrarea pe parcelă pentru a nu face notă discordantă cu restul caselor. O casă la țară ar trebui să se autorizeze foarte repede, în 15-30 de zile de la momentul ideii, până la începerea execuției.

„La nivel de emitere a autorizației, anul trecut am avut în medie 8,8 zile calendaristice termen de emitere a autorizației. Putem să emitem și în termen mai scurt, dacă sunt respectate regulile”, explică Claudiu Salanță.

S-a încercat prin regulamentele de urbanism să se stabilească un set de reguli inclusiv în ceea ce privește volumul și aspect noii case.

„Am pornit de la panta acoperișului care trebuie să se încadreze în anumite procente, de la materiale prin care am vrut să arătăm cum ar trebui să fie țigla, în funcție de zonă. Unele sunt general valabile, adică reguli de bun simț și altele particularizate pe contextul unei zone”, mai precizează arhitectul șef al județului.

O altă problemă în mediul rural este dorința oamenilor de a ridica o casă cât se poate de mare, constatând mai târziu că a doua oară nu ar mai face-o la fel. De aceea, administrația județeană a încercat să impună o limitare a volumului construcțiilor.

„Am limitat, nu în sensul că am impus ca fiecare casă să se încadreze în 250 de metri pătrați, ci am spus că pentru construcțiile mai mari de 250 de metri pătrați trebuie să faci o documentație de urbanism, ceea ce înseamnă încă trei luni în plus. Nu spunem că nu poți să îți faci casa mai mare, dar trebuie să vii să ne convingi că acea casă nu va face notă discordantă cu ce e în jur. Sunt constrângeri pozitive, așa le numesc eu. Am încercat să avem niște ghiduri explicite despre modul în care se poate construi. Am încercat să traducem, oarecum, în imagini ceea ce există deja ca text în lege. Beneficiarului îi este mai ușor să vadă în ghid imaginea de ansamblu a viitoarei construcții”, a declarat arhitectul Claudiu Salanță.

Astfel, administrația încearcă să stimuleze toți proiectanții să se racordeze la context solicitând un studiu de integrare în specificul arhitectural local.

„Nu este mare filozofie. Am nevoie de niște imagini care să îmi arate că ai fost acolo, care să arate că ai înțeles valorile zonei și că din acest context ai preluat niște elemente sau le-ai interpretat. Se acceptă și arhitectură modernistă. Nu îți cere nimeni să faci baia afară, poți să faci tot proiectul cu toate dotările pe care le ai la nivel urban, nu despre asta e vorba.

Mare discuție mai este și legată de oamenii care își fac o casă în urban și apoi vor să o facă la fel în rural. Am avut un caz, de exemplu, undeva în zona comunei Feleacu, a venit cineva care a copiat proiectul unei vile romane. Nu avea ce căuta o astfel de vilă în peisajul local. Dacă proiectantul dă un zoom out și vede unde se află, se schimbă datele problemei”, spune Claudiu Salanță.

Exemple de bune practici în construirea caselor sunt preponderent în Vultureni și Aiton, unde noile regulamente de urbanism nu îți mai dau posibilitatea să ieși dintr-un anumit cadru.

Un alt exemplu pozitiv este în Sâncraiu. Niciodată nu vor fi însă toate perfecte. Un cub cu o ușă reprezintă o arhitectură frumoasă? Ce face specială o casă tradițională și ce îi dă valoare ca arhitectură ? Prin exemple, însă, consideră Claudiu Salanță, putem cel mai ușor vedea ce înseamnă o arhitectură de calitate.

Calitatea arhitecturii nu se definește diferit în funcție de mediu, consideră arhitectul Șerban Țigănaș. Ea presupune adecvare la context, înscriere în peisajul cultural, sustenabilitate în sens larg. Bineînțeles că mediul rural poate fi definit ca având anumite caracteristici generice și atunci discuția despre arhitectura de calitate devine mai concentrată.

„Pe scurt, o casă la țară trebuie să reușească să se înscrie în anumite moduri de utilizare a spațiului specifice acelui loc. Ea trebuie să țină cont de anumite tehnici de construire existente și valoroase, dacă acestea sunt accesibile și folosirea lor are sens. O casă de calitate trebuie să îi bucure pe cei care o locuiesc dar și pe cei care îi sunt vecini sau trec pe acolo. Bineînțeles e foarte bine dacă toți aceștia beneficiază de un nivel ridicat al culturii de arhitectură și patrimoniu”, spune Șerban Țigănaș.

Cum „simte” un arhitect farmecul ruralului?

Arhitectul Șerban Țigănaș este și decan al Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

Cunoașterea arhitecturii din perspectivă istorică și teoretică nu face distincție între urban și rural, spune acesta. Mai mult, raportul dintre rural și urban e în permanentă schimbare, ponderea populației urbane a ajuns la 50% în România în 2007 și este în creștere în continuare. Proiectele studenților ating atât teritoriile urbane cât și cele rurale, pe toată durata studiilor. Ruralul poate fi într-adevăr fermecător, dar aceasta nu este nici pe departe singura calitate pe care o poate avea, spune arhitectul Șerban Țigănaș. Mai mult, există zone rurale care nu mai sunt deloc fermecătoare, având serioase mutații morfologice. De experiență este nevoie pentru orice, mai ales pentru a gândi și lucra pentru medii pe care nu le cunoști.

De exemplu, spune decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism, în anul II, studenții fac un proiect în care propun o locuință familială atât pentru un amplasament din oraș cât și pentru unul de la țară, pentru a simți diferențele de abordare și adecvare. Mai târziu se întâlnesc cu proiecte pentru spațiul public rural, pentru care li se propune să îl reconsidere creativ. La finalul studiilor absolvenții fac proiectul de diplomă și lucrarea teoretică sub forma dizertației, propunând fiecare tematica și subiectele. Foarte mulți abordează situații din mediului rural, din proprie inițiativă, fiind atrași de patrimoniu, de problemele economice și sociale și căutând soluții pentru acestea.

Studenții la arhitectură sunt antrenați să abordeze orice situație printr-o documentare prealabilă aprofundată, analize, comparații și documentare a referințelor. Aceasta este o caracteristică fundamentală a profesiei de arhitect.

„Lucrăm doar pe fundamente documentare suficiente. Aș mai spune aici că o formă foarte bună de a înțelege peisajul cultural, valorile care trebuie protejate și a găsi inspirație este vizita pe amplasament și excursia de studii. Ambele sunt modalități care se practică în mod regulat în facultate. Avem și practica de vară a studenților, în fiecare an de studii, prin care studenții participă la tabere în care fac voluntariat pentru diferite studii sau proiecte, dintre care multe sunt în mediul rural. Spre exemplu, zeci de studenți au lucrat pe șantiere de restaurare, legate de biserici de lemn în pericol, de casele monument de la Roșia Montană, amenințate de, știți bine ce și altele”, explică Șerban Țigănaș.

Arhitectul a constatat că cea mai bună cale de a înțelege și aprecia valorile construirii tradiționale ale mediului rural autentic este lucrul la fața locului, „hand on”, cum s-ar spune. Și foarte mulți studenți aleg ei înșiși să participe la tabere din mediul rural, fiind atrași de meșteșugurile tradiționale, de sustenabilitatea unor tehnici de construire ancestrale și de relațiile specifice care se stabilesc acolo între oameni, construcții și mediu.

„Sigur, pentru fiecare în parte, mai există o componentă personală, care ține de propria sensibilitate. Studiul arhitecturii își propune să dea posibilitatea tinerilor care se formează să descopere multiplele zone ale construirii și se dedice uneia sau alta prin propria afinitate”, mai spune Șerban Țigănaș.

La rândul său, Claudiu Salanță, arhitectul șef al județului Cluj, consideră că mediul rural are nevoie de proiecte tip de construire care să impună o anumită calitate a arhitecturii și pentru care să fie emisă autorizația de construire în cel mai scurt timp.

„În 2017-2018 mă gândeam să avem niște cataloage, în urma unui concurs de soluții. De exemplu, pentru Dealurile Clujului să avem un catalog cu 25 de proiecte tip de casă care se potrivesc acelui tip de zonă. Plătești proiectul cu un preț rezonabil pentru că e creația cuiva și de câte ori se utilizează acel proiect, cetățeanul plătește o sumă arhitectului căruia i s-a reutilizat proiectul. Anul următor faci proiecte tip pentru altă zonă, revii apoi din noua în prima zonă, mai adaugi proiecte în catalog și tot așa.

Vedem sate care au două trei modele de casă pentru că pe vremuri era un meșter al satului care știa doar acele modele. Tot proiecte tip erau. De ce să nu avem și acum o arhitectură de calitate?. La nivel de Ministerul Dezvoltării s-au dovedit interesați de idee și urmează să vedem cum putem avansa. Nu împiedicăm pe nimeni să își facă alt proiect, dar să existe și posibilitatea alegerii unei case din proiectul tip”, a declarat pentru Transilvania Reporter, Claudiu Salanță, arhitectul-șef al județului Cluj.