Marele Zid Chinezesc: una dintre marile minuni ale lumii

Una dintre cele șapte noi minuni ale lumii și una dintre cele mai impresionante construcții din istorie, Marele Zid Chinezesc are o poveste lungă și interesantă. Pe 10 noiembrie 1970 a fost introdus în circuitul turistic, iar de atunci a fost vizitat de milioane de oameni, în fiecare an.

Marele Zid Chinezesc are o lungime de 21.196,18 kilometri, conform unor măsurători care au durat cinci ani și al căror rezultat a fost dat publicității în 2012. S-a aflat, astfel, că acesta era de peste două ori mai lung decât estimările iniţiale (8.850 de km), bazate pe izvoare istorice. Explicația ar fi că măsurătoarea oficială, făcută de Administraţia Patrimoniului Cultural din China, include şi ruinele Marelui Zid Chinezesc, care nu au fost luate în seamă la estimările anterioare.

De asemenea, cercetarea a relevat existenţa unui număr de 43.721 de situri de patrimoniu, de-a lungul Zidului. De altfel, structura este inclusă din 1987 în patrimoniul UNESCO.

Marele Zid, în pericol

Zidul, cea mai mare structură realizată de mâna omului, a fost construit începând cu anul 500 î.e.n, pentru a proteja graniţa de nord a Chinei. În prezent, se mai păstrează intact numai 8, 2% din Marele Zid, în timp ce, pe 74,1% din lungime, construcția este deteriorată.

Oficialii chinezi avertizează că structura este în pericol din cauza fenomenelor naturale, dar şi a aşezărilor omeneşti din jurul ei. În prezent, China caută o modalitate prin care să limiteze efectul mineritului, al turismului şi al dezvoltării infrastructurii asupra Marelui Zid Chinezesc.

Marele Zid Chinezesc este, în anumite porțiuni, într-o stare avansată de degradare sau chiar a fost distrus. Pe lângă capriciile naturii (vânt, furtuni de nisip, cicluri repetate îngheț-dezgheț), inamicii cei mai de temut ai Zidului sunt oamenii, care îl vandalizează sub diverse forme. De exemplu, există foarte mulți localnici care vând porțiuni mici din zid sub formă de suvenir – porțiuni pe care le smulg, desigur, din construcție.

Moda probabil a rămas după Revoluția Culturală a lui Mao, din anii ’70, care a lăsat în urmă mari stricăciuni în construcția veche de sute de ani. În acea perioadă, autoritățile îi încurajau pe cetățeni să își ia de acolo ”materiale de construcții”. Iar aceștia au făcut întocmai, au desprins cărămizi din Marele Zid Chinezesc, pentru a-și construi locuințe.

Dragonul uriaș

Marele Zid Chinezesc pornește din Pasul Jiayuguan, în provincia Gansu. Acolo există și o fortăreață, înaltă de 11 metri, ridicată pe la 1372, în timpul Dinastiei Ming. Trece prin 17 provincii, înainte de a ajunge în Marea Galbenă, parte a Mării Chinei de Est, aproape de portul Quinhuangdao, în Hebei, în Golful Bohai. Oficial, acolo se termină Zidul ce pare să nu aibă un capăt. Construcția intră puțin în mare, iar această imagine i-a adus numele ”Capul Bătrânului Dragon”, aici existând, de asemenea, o fortăreață.

De fapt, întreaga construcție poate fi asemuită cu un dragon lung, uriaș, care șerpuiește pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci.

Zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, este pavat cu piatră și era folosit ca ”șosea” strategică, dar și ca drum comercial. Lăsat în paragină începând cu secolul 19, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecție guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și accesibilă turiștilor.

În timpul utilizării acestuia ca fortificație de apărare, Marele Zid Chinezesc avea și un sistem, avansat pentru acea dată, de comunicații. Acesta folosea fumul și focul pentru a transmite diverse mesaje între turnurile de control al Zidului. În caz de pericol se puteau alerta ușor armatele staționate în baze militare de-a lungul structurii.

De ce, cum și când a fost construit

Termenul ”Marele Zid Chinezesc” definește, de fapt, o serie de mai multe fortificații construite de-a lungul a câtorva sute de ani. Primele secțiuni din zid au fost construite încă din secolul 7 î.e.n., ceea ce face ca istoria Marelui Zid să fie mai lungă decât cea a creștinismului. Scopul fortificațiilor era să apere satele de triburile nomade ale Mongoliei, care jefuiau totul în cale.

Primul împărat al Chinei, Qin Shi Huang, faimos și pentru mausoleul său cu Armata de Teracotă de la Xi’an, a ordonat conectarea acelor fortificații, pentru protejarea statului nou unificat. Se spune că în timpul dinastiei Qin (221 – 206 î.e.n.), 20% din populaţie a fost obligată să lucreze la ridicarea acestui zid; sute de mii de persoane (chiar milioane, se spune) şi-au pierdut viaţa în timpul lucrărilor, astfel că oamenii l-au numit ”cel mai lung cimitir de pe pământ”.

În timpul următoarei dinastii, Han (206-220 î.e.n.), zidul a fost prelungit spre est și spre vest. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing. Conducătorii Ming s-au confruntat, la rândul lor, cu triburile mongole, iar după înfrângerea acestora au reînviat conceptul zidurilor de apărare, ca ultimă soluție în fața atacatorilor.

Astfel, în timpul dinastiei Ming zidul a fost refăcut, întărit și continuat. La distanţe regulate, de-a lungul lui, au fost construite 723 de faruri, 7062 turnuri de observaţie şi 3357 de platforme. Acestea erau folosite ca puncte de supraveghere şi găzduiau garnizoane şi provizii, dar şi ca staţii de unde se trimiteau mesaje, semnalizate cu fum sau steaguri.

Construit cu făină de orez

Marele Zid Chinezesc este o structură extrem de complexă, construită cu miliarde de tone de piatră solidă şi cărămidă, pe fundaţii realizate din blocuri de granit. Specialiștii au descoperit că Marele Zid Chinezesc este constituit, de fapt, din două ziduri, în mijlocul cărora a fost realizat un miez din moloz.

Mortarul folosit ca element de legătură între cărămizile zidului era făcut dintr-o pastă lipicioasă din făină de orez și var stins. Așadar, pe șantierele Marelui Zid Chinezesc, făina de orez avea utilitate dublă: servea atât ca hrană pentru muncitori, cât și ca material de construcție. Cercetătorii au descoperit că făina de orez lipea cărămizile atât de bine, încât pe multe sectoare nu cresc buruieni nici măcar în ziua de astăzi.

Cel mai înalt punct al zidului este în Zhangjiakou, la 2000 de metri altitudine. Cel mai jos este la Laolongtou, la nivelul mării.

Arhitecţii au poziţionat turnuri de supraveghere la distanţe de aproximativ 150 de metri, pentru a le oferi soldaţilor un câmp de acţiune cât mai eficient cu putinţă. În acelaşi scop, vegetaţia din împrejurimile Zidului a fost distrusă pe o rază de circa 3 kilometri.

În acest fel, nimeni şi nimic nu părea ca va putea trece dincolo de Marele Zid Chinezesc. Suprafaţa foarte netedă a cărămizilor făcea ca Zidul să fie aproape imposibil de escaladat, iar soldaţii poziţionaţi în părţile superioare ale construcţiei nu permiteau atacatorilor să se apropie foarte mult de zonele protejate.

Legende

Cea mai celebră legendă care înconjoară misticul din jurul acestei construcții este cea a soției unui bărbat chinez decedat în timpul construcției Zidului. Meng Jiangnu a venit să își caute soțul care lucra la Zid, fără să știe că acesta murise, de epuizare. Pentru că ceilalți constructori nu au putut să îi spună adevărul și au mințit-o că soțul ei este “în următorul turn”, ea a mers din turn în turn de la un capăt la altul al Zidului. În final, la ultimul turn, a aflat adevărul și a început să plângă atât de tare, încât lacrimile ei au creat o breșă în Zid. Astăzi, acolo se află un templu ridicat în cinstea ei. Altă variantă a legendei spune că lacrimile sale au fost atât de amare încât o parte a zidului s-a prăbuşit şi astfel au ieşit la suprafaţă osemintele soţului său, pe care aceasta a putut apoi să le îngroape aşa cum cerea tradiţia.

Tot la categoria ”legende” putem clasifica și fotografiile cu Zidul gol, fără turiști. Secțiunea Badaling (construită inițial în 1505), care se află foarte aproape de Beijing, a fost prima deschisă pentru turiști, în 1957. Fiind atât de aproape de capitala chineză, această parte din Marele Zid Chinezesc este efectiv asaltată de turiști. Oamenii obișnuiți ajung acolo atunci când doresc să vadă ”minunea” construită de chinezi. Așadar, fotografiile de prezentare a acestui obiectiv turistic sunt făcute pe alte secțiuni, unele fiind rezervate exclusiv fotografilor, altele fiind accesibile numai celor cu o condiție fizică bună, dispuși să facă puțin efort pentru a ajunge sus.

Se crede că William Edgar Geil, un explorator, fotograf şi scriitor, a fost primul străin care, în 1908, a străbătut toată lungimea zidului de 2500 kilometri, secțiune construită în timpul dinastiei Ming. În anul următor, a publicat o carte despre această experienţă. Primul chinez care a mers dintr-un capăt la celălalt al zidului a fost Liu Yutian, în anul 1984.

Este sau nu vizibil de pe Lună?

A circulat timp de multe decenii ipoteza că Marele Zid Chinezesc este vizibil de pe Lună, cu ochiul liber. Ciudat este faptul că această idee a apărut chiar înainte ca omul să ajungă în spațiu: în anul 1754, atunci când anticarul britanic William Stukeley a menționat într-o scrisoare faptul că ”Zidul lui Hadrian e întrecut doar de Marele Zid Chinezesc, care poate fi văzut de pe Lună”. În 1895, Henry Norman, un jurnalist englez, a scris același lucru într-un articol de ziar. După anii 1950 mitul a început să se răspândească, deși el a fost demontat de toate misiunile spațiale ce au ajuns pe Lună, echipajele spunând că Marele Zid nu este vizibil nici măcar de pe orbită.

Deși impresionant ca lungime, înălțimea maximă a acestuia (9 metri) și cromatica asemănătoare elementelor geografice care îl înconjoară fac imposibilă observarea lui de pe Lună cu ochiul liber.

Chiar și un chinez a ținut să demonteze acest mit. Primul astronaut din această țară care, în 2003, a zburat în spaţiu, Yang Liwei, a spus clar că Marele Zid nu este vizibil de la o asemenea distanță. Și lui Neil Armstrong, primul astronaut care a pus piciorul pe Lună, i s-a pus această întrebare de zeci de ori, iar răspunsul lui a fost mereu acelaşi, că nu a putut să vadă, de acolo de sus, cu ochiul liber, nicio structură realizată de om pe Pământ.

 

[stextbox id=’custom’]

Cele 7 noi minuni ale lumii

Cele șapte noi minuni ale lumii reprezintă o listă cu șapte monumente arhitecturale alese în urma unei acțiuni organizate de NewSevenWonders Foundation, cu scopul de a se da o replică modernă celor “Șapte minuni ale lumii antice” .

Marele Zid Chinezesc a fost votat pe această listă cu minuni ale lumii moderne, iar celelalte șase sunt: statuia lui Iisus din Rio De Janeiro, Machu Picchu, Colosseumul, Marea Piramidă din Chichén Itzá, orașul Petra din Iordania și mausoleul Taj Mahal.

[/stextbox]