Liviu Maior și-a lansat la Cluj volumul „Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război. 1914‐1916”

Lansarea volumului „Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război. 1914‐1916” semnat de Liviu Maior

Volumul „Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război. 1914‐1916” semnat de istoricul Liviu Maior a fost lansat cu doi ani mai devreme de împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire, cartea explicând evenimentele petrecute înainte de acest moment, dar și cum a fost posibilă unirea. Luni, 16 mai, volumul a fost lansat la Cluj-Napoca, de la ora 13:00, la Clubul Casei Universitarilor.

Evenimentul a marcat o premieră

Liviu Maior și-a lansat prima dată o carte la Cluj, iar pentru a marca acest moment a ales ca evenimentul să fie găzduit de Universitatea „Babeș-Bolyai”.

„Este din nou o sărbătoare a spiritului în această universitate prin care onorăm un mare profesor al acestei universități și o mare creație a domniei sale. Așa se cuvine să facem și cu cei care sunt încă activi între noi și cu cei care sunt într-o binemeritată odihnă activă, așa cum face domnul ministru, domnul ambasador și domnul profesor Maior, care nu numai că scrie în continuare, dar o face cu mai multă intensitate decât odinioară și ne aduce în fața ochilor acum un volum deosebit care se numește „Doi ani mai devreme” și care se referă la ardeleni, bucovineni și basarabeni în marele război în perioada 1914-1916.

În istoriografia noastră, dar și în opinia publică există o prejudecată că românii au participat la război numai din 1916, adică au fentat cumva doi ani de război, bucurându-se apoi de cele mai mari avantaje, în timp ce alte popoare au luptat din greu patru ani în tranșee, au murit, s-au sacrificat și nu au beneficiat atât de mult cât au beneficiat românii. Prin cartea domniei sale, Liviu Maior demonstrează cât de mare este această prejudecată. Cartea începe cu un paradox și se termină cu un paradox, ceea ce o face fascinantă. Un paradox este faptul că războiul s-a declanșat prin asasinarea unui mare pacifist. Apoi, în continuare, domnul profesor vorbește despre reținerea statelor mici față de război. Nu se ferește să spună despre entuziasmul marilor puteri, a liderilor lor și chiar al maselor de acolo. (…) Cea mai consistentă parte a acestei cărți este explicația unui lucru esențial: cum au ajuns românii la decizia unirii. Istoricul iluminează astfel o pagină din trecutul nostru care explică magistral cum s-a ajuns la „ora astrală” din 1918, adică în ce fel s-a făurit România Întregită. Cartea arată clar ceea ce cărțile noastre de învățătură spun de secole, că nimic important nu se poate obține fără sacrificii, dar și ceea ce nu prea spun cărțile de-acum, că românii din afara micului Regat au construit, în măsură considerabilă, România Mare”, a spus rectorul Universității „Babeș-Bolyai”, academicianul Ioan Aurel Pop.

„Mă simt obligat să explic de ce am ales reproducerea aceasta de pe copertă. Nu e un pui la grătar. E o reproducere a unei cărți poștale italiene din timpul războiului: sabia înfiptă în acvila imperială”, a explicat Liviu Maior.

Istoricul Liviu Maior a precizat că în timpul scrierii acestei cărți i-a fost de un real ajutor  memorialistica de război publicată de Nicolae Bocșan. „Eu îi doresc lui Nae să poată să își ducă mai departe proiectul. A fost unul dintre primii mei studenți și sunt la fel de mândru de el ca și de ceilalți foști studenți ai mei care nu m-au uitat și pe care nici eu nu i-am uitat. Am ținut să reintroduc în istoria noastră și acești doi ani de război. În toată lumea se aniversează marele război ca nici un alt eveniment și într-adevăr a fost evenimentul care a șocat și care a schimbat complet cursul istoriei europene și universale. A fost un moment care i-a afectat pe oamenii simpli, pe oamenii care au fost obligați să îmbrace uniforma militară. În carte sunt suficiente lucruri care arătă și părți pozitive și părți negative din istoria noastră. (…) Dacă ați remarcat, în ultimul an, până și Papa vorbește despre război. Această carte m-a convins și pe mine că trăim într-o lume extrem de fragilă. Marele război a pornit din incompetența liderilor politici. Niște nulități, controlate de către alții care au așteptat atentatul de la Sarajevo pentru a avea un motiv ca să declanșeze războiul.Un război cu un debut neașteptat, îngrozitor”, a spus Liviu Maior.

Despre carte și autor au vorbit Ioan-Aurel Pop, Vasile Pușcaș, Ioan Bolovan și Vasile G. Dâncu.

„În 1914, liderii statelor europene trăiau într-o iluzie – aceea că războiul modern devenise atât de distrugător, încât nici un beligerant nu putea fi victorios. Costul acestei iluzii a fost enorm, după cum demonstrează și profesorul Liviu Maior, exemplificând cu istoria populațiilor din Bucovina, Basarabia și Transilvania. Ca și veritabilii istorici care scriu cu pasiune și responsabilitate, istoricul Liviu Maior îndeamnă cititorii, dar mai ales pe liderii contemporani să învețe din lecțiile conflagrațiilor mondiale ale sec. al XX-lea cum se construiește cooperarea diversităților, solidaritatea umană și speranța în rațiunea OMULUI”, consideră Vasile Pușcaș.

[stextbox id=”custom”]

Liviu Maior s‐a născut pe 2 octombrie 1940 în Beclean, judeţul Bistriţa‐Năsăud. A devenit doctor în istorie (1974) al Universității „Babeș‐Bolyai”, iar din anul 1990 a fost profesor universitar titular și conducător de doctorate la Facultatea de Istorie și Filosofie în cadrul aceleiași universități. A reînfiinţat Centrul pentru Studii Transilvane (care a funcţionat iniţial în perioada 1942‐1948), al cărui director a şi devenit în 1991, organizând activitatea acestei instituţii ştiinţifice după principii moderne. În 1996 s‐a transferat la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Între 1992 şi 1996 a fost ministrul Educaţiei și a exercitat funcția de președinte al Comisiei Naționale UNESCO, în 1994 a fost vicepreședinte al Conferinței Mondiale UNESCO, precum și vicepreședinte al Conferinței Europene a Miniștrilor Educației de la Madrid.

Între anii 1996 și 2000 a fost ales senator în Parlamentul României, pentru ca între 2003 şi 2005 să servească drept ambasador plenipotenţiar în Canada. Membru al Comisiei de Istorie a Relaţiilor Internaţionale, din cadrul Comitetului Internaţional de Studii Istorice, a lucrat ca profesor asociat în Statele Unite ale Americii, efectuând vizite de documentare şi specializare în ţări ca Belgia, Franţa, Anglia, Italia, Germania, Austria şi Ungaria. Interesat de istoria modernă a României, a acordat o atenţie deosebită mişcării pentru emancipare naţională a românilor transilvăneni din a doua jumătate a secolului al XIX‐lea, publicând o serie de cărţi fundamentale despre Revoluţia de la 1848, crearea Partidului Naţional Român din Transilvania, organizarea şi ideologia acestuia, relaţiile dintre români şi habsburgi etc. I‐au fost acordate numeroase distincţii academice pentru activitatea de cercetare ştiinţifică, inclusiv Premiul Academiei Române în 1993, iar în anii 2007 și 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților „Petru Maior” din Târgu Mureș și, respectiv, „Lucian Blaga” din Sibiu.[/stextbox]