Îngerul păzitor al vieţii noastre ne inspiră gândurile bune, gândurile frumoase

de Elena Gădălean / in November 8, 2015, 10:11 la 10:46 am /

În 8 noiembrie creştinii îi sărbătoresc pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gravriil, una din cele mai mari sărbători ale toamnei. Transilvania Reporter vă propune un scurt fragment dintr-o predică despre îngeri a părintelui Sofian Boghiu.

„Fraţi creştini,

Vreau să vă spun două-trei lucruri despre aceşti sfinţi arhangheli, despre cerul care este plin de arhangheli şi de îngeri.

Cei doi arhangheli, Mihail şi Gavriil, de-a lungul istoriei neamului omenesc, s-au arătat de multe ori în viaţă oamenilor.

Sfântul Arhanghel Mihail: prima dată când se ştie despre el, era momentul [înfăţişat] din această icoană, adică atunci când puterile răului, acelui Lucifer care a fost îngerul luminii, mai marele îngerilor din ceruri, i-a venit un gând vrăjmaş în inima lui, un gând trufaş: să se înalte, să-şi pună scaunul mai presus de scaunul lui Dumnezeu. Ce gând viclean şi rău! Şi în clipa aceea… s-a prăbuşit. Şi a apărut sfântul Arhanghel Mihail care a strigat din înălţimile cerului: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” – cuvinte rostite în mijlocul sfintei Liturghii. El strigă aici, în centrul acestei icoane şi în jurul lui sunt cetele celorlalţi arhangheli.

De atunci, de-a lungul istoriei neamului omenesc, Sfântul Arhanghel Mihail, socotit, cum e cu adevărat, îngerul dreptăţii sau al legii dumnezeieşti, s-a arătat de foarte multe ori, în Vechiul Testament şi în Noul Testament. Intervine în faţa oştirilor duşmanilor, apărând pe cei care cereau lui Dumnezeu ajutor. Sunt multe cazuri de intervenţii în Vechiul Testament. În Noul Testament, Arhanghelul Mihail apare la Învierea Domnului şi el ridică piatră de pe uşa mormântului. Şi după aceea continuă să se arate şi să vestească oamenilor voile lui Dumnezeu.

Arhanghelul Gavriil este arhanghelul bucuriei; chipul lui frumos, fiinţă lui duioasă şi bună, totdeauna aduce veşti de bucurie. Încât în Vechiul Testament, sfântul Arhanghel Gavriil a binevestit naşteri de profeţi: el vesteşte pe Ana, soţia lui Elcana, că va naşte pe Samuil profetul. După aceea, aproape de noi, de Noul Testament, sfântul Gavriil vesteşte pe Zaharia şi pe Elisabeta că vor naşte prunc, pe sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Arhanghel Gavriil se arată Maicii Sfinte, Sfintei Fecioare Maria şi îi vestente naşterea lui Iisus Hristos, Emanuil. Şi după aceea, Arhanghelul Gavriil ocroteşte pe Maică Domnului în Templu, în timpul copilăriei sale. Şi de-a lungul istoriei Noului Testament, de asemenea se arată de multe ori acest Arhanghel al bucuriei.

Fraţi creştini, în ierarhia această cerească, arhanghelii sunt numai o ceaţă. Sunt de fapt trei triade, adică trei grupuri de câte trei. Cea mai de sus triada este a tronurilor cereşti, serafimii şi heruvimii; a două triada este a puterilor, domniilor şi incepatoriilor (adică şefii arhanghelilor); mai jos, arhanghelii şi îngerii. Cei de sus, triada din apropierea Sfintei Treimi, în iconografie sunt înfăţişaţi fără trup omenesc. Serafimii şi heruvimii sunt înfăţişaţi cu şase aripi, heruvimii şi cu ochi mulţi, iar tronurile – nişte cercuri că de foc, cu aripi, plini de lumina şi de văpaie (semnul dragostei), care slujesc marelui Dumnezeu, lăudat în Sfânta Treime. Ceilalţi, arhanghelii şi îngerii, toţi, când s-au arătat în istoria neamului omenesc, totdeauna au purtat trup omenesc. Aşa apar şi sfântul Gavriil şi sfântul Mihail.

Că număr sunt mii de mii şi zeci de mii şi mii de mii. Aşa ni-i prezintă sfântul proroc Daniil (Daniil 7, 10), acel bărbat al doririlor, plin de Duhul Sfânt şi de lumina, acel om bun, cum îl numeşte împăratul Nabucodonosor, adică un om al lui Dumnezeu cu adevărat. A văzut cerul deschis şi aceşti îngeri, aceste fiinţe cereşti, nenumărate şiruri, nenumărate cete care umplu cerul lui Dumnezeu.

Dintre toţi aceştia, cea mai de jos ceată e ceata îngerilor păzitori ai vieţii noastre. De la botez, fiecare din noi avem strajnic un înger păzitor. Acest înger păzitor al fiecăruia din noi este martorul vieţii noastre, merge cu noi când călătorim, stă cu noi când ne odihnim. E martor la faptele bune şi la faptele rele. Când facem lucruri rele, el plânge, se întristează, pentru că ştie ce ne aşteaptă. Când facem fapte bune, se bucură tare mult de vrednicia noastră. Pe aceşti îngeri păzitori, fraţi creştini, să-i chemăm mereu în sprijinul nostru, în viaţă noastră de toate zilele şi să ne gândim că totdeauna, aşa cum conştiinţa noastră ne spune când facem bine şi când facem rău, tot aşa şi acest înger al lui Dumnezeu, îngerul păzitor al vieţii noastre ne inspiră gândurile bune, gândurile frumoase, gândurile mântuitoare şi simţim în conştiinţa noastră că suntem îndemnaţi, îmboldiţi la un lucru sfânt, la un lucru bun. Să ascultăm glasul lui!

Ştiu de la mama… care-mi spunea: „Dragul mamei, fiecare din noi avem câte o prezenţa, de-a dreapta îngerul păzitor şi de-a stânga vrăjmaşul diavol. Îngerul ne îndeamnă la bine, vrăjmaşul la rău”. Să ne gândim bine la acest lucru, că-i foarte adevărat. Aşa învaţă şi sfânta Biserica de totdeauna.

Totdeauna avem şi un martor rău al vieţii noastre care notează faptele [rele], ne îndeamnă să le facem şi le notează. Şi va veni cândva cu acest teanc de păcate şi răutăţi ale noastre şi le va pune pe cântarul acela al dreptăţii dumnezeieşti. Îngerul sfânt vine cu faptele bune, dacă sunt, însă cel rău vine cu faptele urâte şi rele şi pune şi apasă cântarul în jos şi coboram şi noi în jos.

De aceea, de-a lungul vieţii noastre, în amintirea sfinţilor arhangheli şi păzitori ai vieţii noastre, să ne străduim a face bine, cât putem noi, ştiind că binele nostru se înscrie, se înregistrează şi cândva se vor desfăşura şi aceste secvenţe din viaţă noastră bună şi vom merge la bine; că nu cumva făcând răul, să avem parte de vrăjmaşul care e foarte dornic să ne târască în jos, să se simtă bine că a mai câştigat încă un suflet sau mai multe.

Fraţi creştini, vă îndemn şi vă rog, citiţi cât de des canonul către sfântul înger păzitor, veţi simţi aievea prezenţa lui în cele ce spuneţi. Atunci când vrei să întreţii o prietenie cu cineva, ori îi scrii, ori îi vorbeşti, ori îi urezi ceva şi atunci se întreţine această prietenie cu acea persoană pe care o doreşti să fie aproape de ţine, măcar în mintea şi în inima ta. Aceste prezente cereşti aşteaptă şi ele să fie întrebate, să fie cerute, să fie rugate, să fie chemate. Chemaţi, fraţi creştini şi surori creştine, pe aceşti prieteni buni şi calzi şi duioşi şi binefăcători ai vieţii noastre, pe aceşti îngeri păzitori de-a lungul vieţii fiecăruia din noi. Amin”.

Din volumul Părintele Sofian Boghiu, Editura Bizantină, 2007, Bucureşti

Sofian Boghiu (n. 7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți; d. 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un mare duhovnic orthodox, dar și pictor de biserici. A fost membru al mișcării „Rugului Aprins”. A fost deținut politic între 1958-1964.

Obiceiuri și tradiții de Sfinții Mihail și Gavril

În folclorul și în tradițiile credincioșilor români, Arhanghelul Mihail este un personaj mai popular, mai iubit și mai invocat decât Arhanghelul Gavriil. El este cel care poartă, uneori, cheile raiului, este un luptător ardent și necontenit împotriva diavolului. Este cel care veghează la capul bolnavilor, atunci când acestora le este sortit să moară. Dacă celui aflat în suferință îi este hărăzit să mai trăiască, arhanghelul stă la picioarele lui. De multe ori îl întâlnim însoțindu-l pe Sfântul Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindină, cu tunul. El ţine de asemenea ciuma în frâu, asemănător și fiind de nădejde însoțitor Sfântului Haralambie.

Pe vremuri arhanghelii erau sărbătoriţi în mod special pentru că ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecată de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

În zonele de munte, arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, iar stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieților” (arieții fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se aruncă în dimineaţă zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţă în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turtă cădea cu faţă în jos era mare supărare. În unele sate şi târguri bucovinene se făceau şi se fac şi astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri şi praznice pentru cei morţi, iar, în biserici, fiecare creştin aprinde câte o lumânare că să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

“Vara Arhanghelilor” sau cum i-a spus Blaga „Vara de noiembrie” ţine o zi. Pe lângă această, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase, numite „vara iernii”.

În sâmbăta, dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moşii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo. Se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.

[stextbox id=”custom”]

Vara de noiembrie

Iubito-mbogățește-ţi cântăreţul,

mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,

şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,

dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.

Cum stăm în faţă toamnei, muţi,

sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând.

Solar e tâlcul ce tu ştii oricând

atâtor lucruri să-mprumuti.

O, lumea, dacă nu-i o amăgire,

ne este un senin veşmânt.