Infecţiile COVID, descoperite la persoane vaccinate, nu înseamnă că vaccinarea a dat greş. O analiză Scientific American

Ştirile din media devenite virale avertizează cu privire la cazurile de infectare la persoanele vaccinate, alimentând impresia greşită că protecţia oferită de vaccinuri nu este reală, relatează publicaţia Scientific American.

Ceea ce se spune mai puţin este că astfel de infectări nu apar doar după vaccinarea COVID. Acestea au loc frecvent după inocularea împotriva gripei, rujeolei şi multor alte boli.

SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID, este special totuşi într-un fel, observă publicaţia americană. Mai mult decât orice alt agent patogen, el a oferit publicului larg lecții de imunologie. Termeni precum „infecții postvaccinare” și „imunitate de turmă” au câștigat o largă familiaritate. „Fiecare lucru care se întâmplă cu vaccinurile COVID pare a nu fi studiat de opinia publică doar cu un microscop, ci cu un microscop electronic”, spune Kawsar Talaat, profesor asociat în Departamentul de sănătate de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg. Niciun vaccin nu este 100% eficient, observă ea, și „deși unele sunt mai bune decât altele, majoritatea au unele infecții descoperitoare”.

O infecţie apărută postvaccinare înseamnă, pur și simplu, că o persoană vaccinată a fost testată pozitiv la agentul cauzator de boală, nu că se va îmbolnăvi sau că va transmite boala. Majoritatea persoanelor vaccinate care sunt infectate nu prezintă simptome, iar cele care au simptome dezvoltă forme uşoare. Chiar și împotriva variantei Delta a SARS-CoV-2, vaccinurile oferă o bună protecție împotriva formelor grave sau letale ale bolii.

În SUA, unde puţin mai mult de jumătate din populaţia totală s-a vaccinat, 97% dintre cei care sunt spitalizați cu COVID-19 sunt nevaccinați.
Cifrele subliniază modul în care realitatea devine uneori distorsionată în conștiința publică. „Ascultând discuțiile cu prietenii și familiile și cele de pe rețelele de socializare, constat că oamenii sunt mai preocupați de aceste infecții postvaccinare decât o cere prevalența lor”, spune Tara Smith, profesor de epidemiologie la Colegiul de Sănătate Publică de la Universitatea de Stat din Kent.

O altă îngrijorare legată de infectarea postvaccinare este transmiterea virusului. Dar persoanele infectate „tind să fie mai puțin susceptibile de a transmite, indiferent la ce ne uităm”, spune Smith. „Vedem acest lucru când vorbim şi de viruși, și de bacterii. Uitați-vă la tusea convulsivă. Deoarece vaccinul nu le este administrat sugarilor până la vârsta de două luni, îi vaccinăm pe cei din jurul copilului ca să formăm o barieră protectoare”.

Cazurile de infecţii postvaccinare nu apar deoarece vaccinurile sunt ineficiente. Imunitatea poate scădea în timp și un vaccin ar putea fi mai puțin eficient împotriva unui anumit agent patogen. Vaccinul împotriva rujeolei – oreionului – rubeolei (MMR) este un exemplu: protecția oferită împotriva rujeolei este puternică, dar imunitatea la oreion pe care o conferă este mai mică, spune Talaat.

Chiar și foarte eficientul vaccin împotriva rujeolei are o istorie de infectări postvaccinare. Un focar de rujeolă de la sfârșitul anilor 1980, care a implicat în mare parte tineri vaccinați, a dus la o schimbare de politică. Aşa s-a ajuns să se injecteze două doze în loc de una. Prima doză MMR conferă o protecție pe viaţă de aproximativ 90%, spune Talaat, dar a doua doză acoperă aproximativ jumătate din restul de 10%. Având în vedere contagiozitatea ridicată a rujeolei, obținerea unei acoperiri cât mai mari este crucială.

Dintre toate, vaccinurile antigripale sunt cel mai adesea asociate cu infecțiile postvaccinare. Dacă ar fi urmărite cazurile de gripă la fel de atent ca infecțiile cu SARS-CoV-2, „am descoperi mult mai multe infecţii postvaccinare”, estimează Smith, pentru că „știm că vaccinul antigripal nu este la fel de eficient”. Comparativ cu cele care apar după alte vaccinuri, cazurile descoperite după vaccinarea COVID sunt chiar puţine, a declarat savantul englez pentru Scientific American.