Interviu | Dr.Anca Baculea, fostul șef al ANT: În România, șansele la viață ale unui pacient care necesită transplant sunt mici și depind de notorietatea lui sau de resursele sale financiare

Țara noastră se află de multă vreme în coada clasamentului european în ceea ce privește numărul donatorilor de organe și este una dintre puținele țări din Europa care nu a introdus încă în legislație acordul prezumat și nu face parte din Eurotransplant. Mai mult, domeniul transplantului a fost marcat în ultimii ani de scandaluri răsunătoare în România, vezi cazul actorului Alexandru Arșinel, cazul Mihai Lucan și scandalul din jurul spitalului Sf. Maria din București, acreditat pentru transplant pulmonar. În România anului 2019, un bolnav ajuns în situația de a avea nevoie de un transplant, se gândește mai degrabă la moarte, decât la șansele pe care le are la o viață normală. Și asta, pentru că activitatea de transplant în România se află în faza de preistorie, în comparație cu alte țări, nu din lume, ci de aici, de aproape din Uniunea Europeană.

Cifrele demonstrează tot ce e de demonstrat în acest sens: România a avut, în anul 2017, 65 de donatori în moarte cerebrală, ceea ce înseamnă o rată de 3,25 de donatori la un milion de locuitori, iar numărul acestora era la jumătate comparativ cu 2016; în 2018, până la finalul lunii august, în România au fost doar 38 de donatori de organe, și s-au efectuat 259 de transplanturi de organe: 7 de  cord, 4 pulmonare, 65 hepatice și 183 transplanturi renale, potrivit datelor oficiale publicate de Agenția Națională de Transplant.

Anul trecut în vară, dr.Anca Baculea a fost numită în fruntea ANT de către ministrul Sănătății, Sorina Pintea, pentru a revigora, îmbunătăți și a pune bazele unei noi ere în activitatea de transplant în România. Mandatul medicului clujean în fruntea ANT a început cum nu se poate mai bine, inclusiv cu plângeri făcute organelor de cercetare penală referitor la neregulile existente și descoperite în acest domeniu. Doar că elanul noii echipe din fruntea ANT a fost curmat de același ministru după doar opt luni, pentru motive neexplicate niciodată într-un mod transparent.

Fostul șef al ANT a dezvăluit pentru Transilvania Reporter situația privind activitatea de transplant din România, a vorbit tranșant despre neregulile existente în sistem, dar și despre șansele mici la viață pe care le are un român ajuns în situația disperată de a avea nevoie de un transplant de organe.

Reporter: Peste 5.000 de români așteaptă, în acest moment, o a doua șansă la viață pe listele pentru transplant, dar numărul real al celor care au nevoie de un transplant și nu figurează pe aceste liste ar fi cu câteva mii mai mare, susțin reprezentanții asociațiilor de pacienți. Cât de transparentă este procedura de transplant în țara noastră și care sunt criteriile după care un organ ajunge la o persoană aflată pe lista de așteptare?

Dr.ANCA BACULEA: Trebuie să facem o corecție… numărul pacienților care au nevoie de un transplant e foarte relativ, atât timp cât listele de așteptare nu sunt actualizate, iar pacienții dializați întârzie să fie incluși pe aceste liste. Așa încât, discutăm despre o lipsă de acuratețe, iar despre transparență pot spune că lipsește cu desăvârșire.

Activitatea de transplant, o activitate medicală complexă, ar trebui monitorizată de către Agenția Națională de Transplant – conform legii, însă din păcate, aceasta instituție este doar un paravan…nu există reguli, nu există proceduri.

Referitor la criteriile de alocare a organelor, acestea au fost întocmite și trimise MS pentru aprobare, dar nici până în prezent acestea nu au fost avizate și deci nu sunt implementate.

Până în 5 decembrie 2018, Dr. Victor Zota a fost cel care a dispus alocarea organelor conform înțelegerilor existente cu șefii Centrelor de Transplant, fără a exista consultarea sau implicarea ANT, deși conform prevederilor legale, atribuția de coordonare națională revine ANT, prin directorul adjunct.

Numărul donatorilor n-are cum să crească, nu există încredere. Nici ANT și nici MS nu se implică

De ce nu reușește România să crească numărul donatorilor? În ultimii ani, numărul acestora a continuat să scadă, iar cifrele spun că numărul donatorilor este doar de ordinul zecilor. Există suspiciuni, constatate inclusiv de Corpul de control al ministerului, asupra modului în care se fac alegerile pentru transplant în România și opinia generalizată este că listele de așteptare nu sunt respectate, de exemplu, dintre pacienții care au beneficiat de transplanturi au fost înscriși pe listă chiar în același an, deși erau pacienți pe lista de așteptare încă din anii trecuți.

– Da, toate acestea sunt efectele și rezultatele  lipsei de implicarea a acestei instituții și bineînțeles a lipsei de implicare a Ministerului Sănătății.

De ce nu crește numărul de donatori? Pentru că oamenii nu au încredere… atât echipele medicale, cât și societatea civilă. Activitatea de transplant  se desfășoară în condiții lipsite de transparență, în ultimii ani au ținut prima pagină a ziarelor scandaluri imense, care au scos la suprafață mizeria și mafia din sistem…dar au apărut în presă și atât. Instituțiile statului sunt incapabile sau lipsite de motivația de a face lumină, nu se dorește suficient de mult  luarea de  atitudine vis-a-vis de asemenea fapte și date. Societatea civilă, pacienți și aparținători, au rămas încremeniți, neputincioși, așteptând inutil ca alții să facă ceva pentru ei. Care altii, dacă instituțiile abilitate nu își îndeplinesc menirea? Să nu uităm însă: instituțiile sunt alcătuite din oameni, care ar trebui să conștientizeze că și ei, din păcate, pot avea cândva nevoie de sistemul medical în ansamblul lui sau – eventual – chiar de sistemul de transplant românesc. Ori,dacă nu îți pasă, nu te implici – nu ai dreptul să te plângi. Fuga infinită după soluțiile individuale și egoiste destructurează trama socială românească și nu sunt și nu vor fi niciodată o soluție reală. Doar soluțiile sistemice pot adresa pragmatic și eficient problematica transplantului românesc. Însă teama, complicitățile și dezinteresul guvernează, deocamdată, modul în care se raportează la neregulile transplantologiei românești instituțiile Statului Român, deopotrivă cele civile, cât și cele militare.

În România, au murit în 2017, 503 persoane care au așteptat degeaba organul care să le salveze viața. Este o cifră înfiorătoare.

– Suntem incapabili să vehiculăm cifre, pentru că cei responsabili de aceasta monitorizare au lipsit…însă  fiecare viață pierdută e o tragedie, fie că e pierdută printr-o diagnosticare suspectă sau lipsită de fundamentele științifice indubitabile a morții cerebrale, fie din lipsa organului salvator…Da, afirm public că protocolul declarării morții cerebrale nu corespunde celor din țările unde activitatea de transplant se desfășoară după criterii bine stabilite, așa încât au fost situații în care medicii neurologi au refuzat să semneze documentele care să ateste moartea cerebrală. Au fost ani și situații când declararea morții cerebrale se făcea într-un mod rizibil.

Sunt voci care spun că ar trebui înlocuit acordul informal cu cel prezumtiv pentru donarea de organe. Ce părere aveți?

– Acordul prezumat trebuie introdus într-un sistem bine structurat, cu reguli și proceduri clare, într-o societate informată și preocupată de buna funcționare a instituțiilor statului. Așa cum spuneam mai sus, întreaga activitate de transplant din România, cu toate etapele pe care le cuprinde trebuie resetată … ar trebui să preluăm modele din statele unde această activitate se desfășoară în condiții de transparență și siguranță pentru pacienți, să le adaptăm nevoilor noastre și să le facem funcționale și eficiente la noi.

E nevoie de un cadru legislativ coerent, complet care să implementeze toate directivele europene din domeniu, e nevoie ca ANT să devină autoritatea competentă în acest domeniu, conform prevederilor legale, să coordoneze și să monitorizeze cu adevărat această activitate. În acest moment, oricine afirmă și susține principiile transparenței și eficienței și a grijii efective pentru pacienți este suspect și va fi îndepărtat fără scrupule, fiind chiar în pericol cu întreaga lui cariera și imagine și poate chiar mai mult. Nu consider ca acordul prezumat este o opțiune pentru România. Legiferarea abuzivă a acestuia ar conduce în scurt timp la blamarea și la blocarea activității de transplant.

Decizia acordării unui organ nu poate fi sub nicio formă în mâna unui singur om

Ce e de schimbat aici în privința persoanei care decide cui și când va primi un pacient organul mult așteptat. O opinie des întâlnită este ca alegerea receptorului să aparţină şefului echipei chirurgicale.

– Nu trebuie să fie vorba de o persoană, sub nicio formă!

În primul rând, trebuie să precizez că nu trebuie să inventăm noi roata…sunt sisteme care funcționează foarte bine și e simplu de preluat un model, dacă într-adevăr ne dorim normalitatea, transparența și buna funcționare a activității de transplant.

Trebuie construit Registrul Național de Transplant (în acest moment el practic nu există, este doar o denumire), pentru că în acest moment, acesta e doar o listă de așteptare, de la nivelul fiecărui Centru de Transplant, neactualizată, sumară și care nu spune nimic… doar atribuie un cod CUIANT. Nu avem o listă de așteptare la nivel național!

Revenind la alocarea organelor, trebuie să fac mențiunea că nici în acest moment nu există o procedură de alocare…au fost propuneri trimise Ministerului Sănătății, dar au fost ignorate. Am încercat, în discuțiile pe care le-am avut cu șefii Centrelor de Transplant să readuc în discuție necesitatea acesteia, dar din păcate am stat prea puțin în funcție pentru a putea finaliza această procedură…și multe altele…

Trebuie creat un algoritm matematic care să selecteze posibilii receptori compatibili din cadrul Registrului, în funcție de datele personale ale donatorului și ale receptorului,  în funcție de  criterii medicale și etice, chiar și geografice,  astfel încât să nu existe suspiciuni. În final, selecția  trebuie făcută de către o comisie de specialitate care să decidă receptorul cel mai compatibil în condiții de transparență și fără a fi implicate alte considerații.

Corupția din sistem nu e un secret pentru nimeni

 Sunt destule motivele pentru care rudele unui potential donator refuză transplantul de organe, dar de departe cel mai important motiv este CORUPȚIA din spitale și ideea că din organele donate se îmbogățesc medicii prin șpăgi. Confirmați existența unor asemenea practici?

– Știu că există suspiciuni, că există date care să susțină aceste suspiciuni…dar știu și că există anchete în acest sens și sper ca instituțiile statului să își ducă la bun sfârșit treaba, cât mai corect și cât mai repede. Din păcate, în afara unor sporadice anchete de presă ale unor jurnaliști destonici, nu s-a întâmplat mare lucru. Slăbiciunea Statului este deplin resimtiță de pacienți sau de rudele acestora și atunci apare în mod firesc suspiciunea și refuzul. Slăbiciunea Statului (întâmplatoare sau nu) este deplin cunoscută și de maeștrii umbrelor din zona transplantului și exploatată corespunzător.

Senzația generală este că activitatea de transplant în România a fost supusă unei campanii negative, se vorbește mai degrabă de neregulile din sistem, de scandaluri legate de acuzații de corupție, decât de importanța pentru care o are aceasta în salvarea unor vieți. Cum putem schimba această percepție?

– Nu cred că există cineva care să nu înțeleagă și să nu fie de acord că această activitate este extrem de importantă și că e singura dătătoare de viață pentru mulți pacienți care așteaptă organul salvator. Să nu uităm, însă că organul salvator pentru un pacient provine de la o persoană-pacient aflat și el într-o situație dificilă, critică  – trebuie să avem statuat temeiul legal și practic pentru a evita erorile în declararea morții cerebrale și recoltarea de organe consecutivă acesteia.

Dar trebuie cunoscut și înțeles faptul că atât timp cât nu se face lumină, atât timp cât nu se dorește organizare și transparentizarea acestei activități, nimic nu se va schimba.

Consider că fiecare în parte suntem responsabili…echipe medicale, societatea civilă, pacienți și aparținători… Nu e suficient să ne dorim schimbarea, e imperios necesar să fim parte a acestei schimbări, e nevoie de implicare și asumare, de perseverență și consecvență.  Acesta a fost și motivul pentru care am acceptat această funcție.

Mi s-a reproșat că nu mi-am publicat Cv-ul, că nu sunt cea mai potrivită, neavând pregătirea necesară în acest domeniu…CV-ul meu este public de ani buni, pe site-ul clinicii unde lucrez, era simplu pt oricine era interesat să îl vadă… Nu am nicio specializare în domeniul transplantului, dar funcția pe care am ocupat-o a fost una administrativă, ce presupune cu totul altceva. Sunt de părere că cei care știu și efectuează asemenea operații trebuie să fie în sala de operații și nu într-un birou.

Revenind, schimbarea percepțiilor va deveni realitate, atunci când această activitate se va desfășura după reguli și norme clare, deci în condițiile unei Legi a Transplantului coerentă, completă, realistă care să fie implementată și respectată riguros de către toți cei implicați.

Legea transplantului, a rămas, din păcate, o promisiune

Ce se mai întâmplă cu Legea Transplantului? Ce îmbunătățiri aduce în activitatea de transplant?

– Legea Transplantului a rămas din păcate doar o promisiune…Ce pot să vă spun este că în cadrul ANT am format o echipă de voluntari cu care am început studiul legislației internaționale în domeniu, am avut întrevederi și schimb de informații cu specialiști naționali și internaționali din domeniu, am început redactarea acestei legi, însă revocarea mea a dus la suspendarea acestei  activități. De asemenea am propus un grup de lucru la nivel ministerial, care să cuprindă specialiști din domeniu, dar și pacienți, reprezentanți ai societății civile, precum și decidenți politici, dar pe toată perioada activării mele în funcția de director executiv, propunerile pe care le-am înaintat cu privire la modificările legislative au fost ignorate.

Care este stadiul înființării Centrelor zonale de Transplant?

– Cât timp am fost la conducerea ANT, nu au existat asemenea discuții și asta pentru că în primul rând trebuia organizată activitatea la nivel central. Agenția în sine nu există decât ca o placa pe un perete coșcovit. Poate asta s-a dorit în mod constant, de fapt….

România nu este membru al Eurotransplant, organizație non-profit din care fac parte Austria, Germania, Belgia, Croația, Ungaria, Luxemburg, Olanda și Slovenia. Pentru a adera la Eurotransplant, România ar trebui să aibă o rată de 10 donatori la un milion de locuitori, însă țara noastră are o rată de doar 3,25. Cât de importantă este aderarea la acest organism și în ce stadiu se află țara noastră în acest sens?

– În acest moment, avem un acord cu Eurotrasplant semnat din 2017, care are ca scop schimbul de organe, mai precis pe perioada activării mele în ANT, am exportat 8 plămâni și un cord, pentru că pe teritoriul țării nu s-au identificat receptori compatibili.

Pentru a putea adera ca membrii cu drepturi depline avem drum lung…adică tot ce am spus mai sus. Trebuie  creat cadrul legislativ care să cuprindă toate directivele europene din domeniu, în întregime și nu doar fragmentat, să fie implementate și respectate ad literam. Și bineînțeles trebuie să avem o rată de donare mult superioară celei pe care o avem în acest moment.

Aderarea la astfel de organizații nonguvernamentale, presupune de asemenea includerea pacienților români pe liste de așteptare comune cu aceste țări, deci practic regulile lor devin și regulile noastre.

Ca sa fii membru Eurotransplant trebuie să ai avioane dedicate, capabile să plece în țările membre Eurotransplant la orice oră și echipe medicale dedicate acestui scop, capabile să plece la orice oră din zi sau din noapte pentru a recolta organul necesar. Ori, în prezent nu avem asigurat nici pe teritoriul României acest sistem de transport care să funcționeze ireproșabil. Cel mai adesea se improvizează.

Mulțimea de nereguli descoperite a fost șocantă: de la lipsa clanțelor la uși, la lipsa de coordonare

Ce nereguli ați găsit în momentul în care ați ajuns în fruntea ANT? Ce v-a surprins cel mai mult?

– Cred că cel mai șocant lucru a fost să descopăr multitudinea  disfuncționalităților  din cadrul unei asemenea instituții, care practic este doar un paravan… Conform OUG 79/2004 „se înființează Agenția Națională de Transplant, instituție publică cu personalitate juridică, organ de specialitate în subordinea Ministerului Sănătății, având următoarele scopuri:

1. a) coordonarea activității de prelevare, transport și alocare de grefoane pentru transplantul de organe;
2. b) coordonarea activității de prelevare, preparare, conservare, validare, alocare și transport pentru transplantul de țesuturi și celule umane pentru utilizare terapeutică pe teritoriul României;
3. c) reprezentarea în raport cu organismele internaționale similare.”

Am constatat cu uimire că ANT  NU coordonează nimic, pentru că instrumentele prin care ar trebui să facă acest lucru nu îî aparțin. Si aici mă refer la faptul că atât Registrul Național de Transplant, cât și Programul Național de Transplant nu erau gestionate de către ANT, ci de către o firmă privată care nu mi-a dat acces la date, decât după rezilierea contractului și plângerea la D.I.I.C.O.T, respectiv Serviciul de Ambulanță București-Ilfov.

Apoi, faptul că legislația din activitatea de transplant nu e  în acord cu normele europene din domeniu, că așa cum e, e neimplementată și  nerespectată în totalitate. De asemenea, lipsesc procedurile operaționale și de sistem specifice activității de transplant din cadrul ANT, dar și din cadrul  unităților sanitare acreditate de către ANT.

Nereguli am constat în activitatea de contabilitate a instituției, precum și în partea de reprezentare juridică a instituției în numeroasele procese în care era implicată ANT.

Am constatat cu tristețe că personalul din cadrul ANT era extrem de redus, existând multe posturi vacante, care pe parcursul anului 2018 au rămas blocate, aducând astfel instituția în imposibilitatea desfășurării unei activități corespunzătoare.

De asemenea, bugetul ANT era derizoriu, făcând practic imposibilă dezvoltarea acestei instituții…practic am supraviețuit de la o lună la alta.

Prin acoperișul ANT ploua în birouri, geamurile nu se inchideau, nu exista toaleta decentă, nu exista o rețea funcțională, calculatoare, licențe, serverele aveau peste un deceniu, nu existau clanțe la ușile unde teoretic funcționa așa-zisul Registru Național de Transplant. Am plătit foarte multe lucruri din banii personali, doar pentru a face lucrurile să meargă.

Plângere penală la DIICOT 

“S-a încercat o lungă perioadă de timp controlul total asupra activității ANT și implicit a activității naționale de transplant”, afirmația d-voastră a și făcut obiectul unei plângeri la DIICOT anul trecut. Datele din Registrul Național de Transplant – care, potrivit legii, asigură monitorizarea permanentă a activității de transplant în România – ar fi ajuns să fie controlate complet din afara Agenției, prin intermediul unei firme IT apropiate de Victor Zota, fost director al ANT în perioada 2006-2009, condamnat cu suspendare în 2014 în primul dosar de trafic de ovule umane din România. Cum a fost posibil acest lucru?

– Da, în septembrie 2018, conducerea ANT a avut pentru prima dată acces la Registrul Naţional de Transplant prin care trebuia asigurată monitorizarea continuă a activităţii de transplant, în urma plângerilor la D.I.I.C.O.T. și rezilierea contractului de prestări servicii cu firma privată, cea care administra și gestiona în mod ilegal RNT.

Am  putut astfel constata, că RNT cuprinde doar listele de așteptare ale pacienților înscriși în Centrele de Transplant, fără a exista o înregistrare a donatorilor vii sau a celor în moarte cerebrală. De asemenea, nu există nicio informație cu privire la evoluția și supraviețuirea pacienților post transplant. RNT nu cuprinde datele stipulate în Legea 95/2006, Titlul VI, art. 148, alin.6, adică „fiecare prelevare de organ, țesut sau celulă de origine umană de la un donator decedat este anunțată imediat și înregistrată în Registrul Național de Transplant la Agenția Națională de Transplant, conform procedurilor stabilite prin ordin al ministrului sănătății; în cazul donatorilor vii, aceste date sunt raportate ANT la fiecare 6 luni.”

În plus, coordonarea la nivel național era realizată prin Programul Național de Transplant de către Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, prin coordonatorul acestui program, Dr. Victor Zota. Cum spuneam mai sus, toate informațiile și toate datele ajungeau la Dr. Zota care deși nu avea nicio decizie din partea ANT în acest sens, dispunea și controla practic întreaga activitate de transplant din România. Cum s-a ajuns aici? Răspunsul trebuie căutat la MS, întrebați toți miniștrii care s-au perindat de-a lungul acestor ani și care în mod tacit l-au susținut, sprijinit și protejat.

Comic este că actualul director ANT, Dr. Radu Zamfir, declară public ca ANT nu are nevoie de accesul în Registrul National de Transplant. Afrmatie contrară legislației conform căreia funcționează instituția pe care teoretic o conduce. Numire anunțată cu mare fast de doamna ministru Sorina Pintea.

Coincidențe, și nu prea

Aveți  informații că dl.Zota a sunat coordonatori de transplant pentru ca în anumite centre ATI să nu se mai identifice donatori în moarte cerebrală în perioada mandatului dvs. de director executiv al ANT? 

– Da, am auzit și eu aceste zvonuri…posibil să fie adevărat pentru că e interesant de observat modul în care a evoluat numărul de donatori în moarte cerebrală identificați. Dacă la sfârșitul lui august 2018 erau 38 de donatori,  la sfârsitul anului 2018 erau 65, cu un pick în luna noiembrie 2018, când am avut un număr record de 12 donatori, iar  în primele 2 luni ale anului am înregistrat doar 5 donatori în moarte cerebrală. Interesant că această perioadă se suprapune cu cea în care Dr. Victor Zota, înlăturat  de la coordonarea națională a activității de transplant, printr-o decizie internă, a decis să își ia concediu fără plată, pe o perioadă de 3 luni de zile, alături de Dr. Raluca Neagu Movilă (soția deputatului Movilă), coordonator Regional Iași. Coincidențe?

Cum ați gestionat relația cu ”dumnezeii medicali” din România, precum Irinel Popescu?

– Trebuie să vă mărturisesc că relația profesională cu șefii Centrelor de Transplant a fost una promițătoare, pentru că am reușit să avem două întruniri la sediul ANT, în decembrie 2018 și ianuarie 2019, la care au participat aproape toți, manifestându-și interesul și sprijinul pentru dezvoltarea acestei activități, precum și pentru modificările pe care le-am propus. Am discutat despre problemele cu care se confruntă și am încercat să identificăm soluții care să aducă îmbunătățiri în această activitate de excelență. E important de menționat că pentru mulți dintre ei, a fost prima dată când au fost solicitați să participe la asemenea întruniri, fiind pentru prima dată prezenți în sediul ANT!!!

De asemenea, au răspuns cu celeritate la toate solicitările pe care le-am avut cu privire la numărul de transplanturi, numărul pacienților de pe listele de așteptare, supraviețuirea post-transplant, numărul de decese…însă au fost și excepții.

În luptă cu morile de vânt

Care au fost măsurile pe care ați încercat să le puneți în practică în cele 8 luni în care v-ați aflat la conducerea ANT?

– Mai sus v-am enumerat problemele pe care le-am identicat și evident am încercat să le soluționăm atât cât a ținut de noi, și anume: în privința coordonării acestei activități am  cerut MS clarificarea situației și atribuirea către ANT spre gestionare, a  Programului Național de Transplant. Am reziliat contractul de prestări servicii cu firma privată de IT și am asigurat accesul spre administrare al ANT la Registrul Național de Transplant. De asemenea am constatat modul defectuos și superficial de funcționare a acestuia și am început construcția sa, după o prealabila expertiză IT.

Am început  elaborarea și implementarea unor proceduri operaționale specifice activității de transplant si implementarea acestera la nivelul ANT, am demarat colaborări cu alte instituții ale statului implicate în aceste activității (reeditarea protocoalelor cu D.S.U., S.R.I., organele de frontieră cu privire la implementarea etichetării organelor și verificarea transportului echipelor de transplant și a organelor prelevate transportate, în vederea asigurării siguranței și trasabilității acestora).

În anul 2018 Agenţia Naţională de Transplant a răspuns pozitiv tuturor solicitărilor din mass-media privind activitatea de transplant de pe teritoriul României în scopul mediatizării activităţii de transplant şi pentru creşterea ratei de acceptare a donării de la donator în moarte cerebrală;

Am încheiat un acord de parteneriat – protocol – cu Societatea Română de Televiziune, cu referire la derularea unei campanii de mediatizare în vederea stimulării activității în domeniul transplantului;

Am încheiat un protocol de colaborare cu Asociația Transplantaților România, pentru dialog, informare și sprijin reciproc în vederea accesului la transplant al pacienților cu insuficiență funcțională terminală de organ solid și asigurarea calității vieții pacienților în stare posttransplant;

Conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant a efectuat deplasări de lucru în ţară, în centrele de transplant renal și hepatic Iaşi (Sp. Clinic C.I.Parhon, Sp. Clinic Sf. Spiridon), Sp. de Urgență Baia-Mare,Sp. de Urgență Satu-Mare, Sp. Sfântul Constantin Brașov, Institutul Clinic de Transplant Renal și Urologie Cluj-Napoca, Centrul de Transplant Cardiac din Sp. Clinic de Urgență Floreasca, Institutul Clinic Fundeni , Sp. Clinic de Urgență Bagdasar -Arseni București, în vederea identificării soluțiilor pentru îmbunătățirea activității de transplant în unitățile respective;

Am efectuat mai multe întruniri de lucru cu coordonatorii regionali, cu șefii Centrelor de Transplant de organe, care au avut ca obiective:

Ø  Analiza derulării Programului Național de Transplant și necesitatea finanțării pe caz rezolvat

Ø Înființarea Consiliului Științific conform prevederilor în vigoare și propunerea componenței acestuia, ce trebuie aprobată de MS

Ø  Discutarea protocolului privind alocarea de organe, precum și a protocolului de coordonare națională, propuneri ce trebuie aprobate de MS

Ø  Implementarea legislației europene

Ø  Discutarea relației public-privat în activitatea de transplant

Ø Discutarea problemelor din activitatea de transplant și identificarea soluțiilor (lipsa finanțării, lipsa personalului specializat, lipsa infrastructurii necesare bunei desfășurării a acestei activități)

Pe parcursul anului 2018, am înaintat MS, două memorandumuri pentru scoaterea la concurs a tuturor posturilor vacante, la care, din păcate, nu s-a primit niciun răspuns. Din cauza lipsei de personal, Agenția Națională de Transplant a fost nevoită să-și externalizeze serviciile juridic, contabilitate și resurse umane și să apeleze la activitatea voluntarilor, având în derulare, pe parcursul anului 4 contracte de voluntariat – voluntariat blamat intens de doamna ministru Sorina Pintea.

Am elaborat şi propus spre aprobare Ministerului Sănătăţii  modificări legislative naţionale conform legislaţiei europene, dar majoritatea nu au fost aprobate de către MS. Toate acestea se vor regăsi în Raportul de Activitate al ANT pe anul 2018.

Este ministrul Pintea un personaj din ”lumea umbrelor”?

Cu toate acestea, ministrul Pintea a decis înlocuirea d-voastră de la șefia agenției. Aceasta declara că direcția în care mergea ANT nu era cea bună. Adevăr sau minciună? Să fi fost vorba de alte interese?

– Declarația doamnei ministru Sorina Pintea suna așa: “Am considerat că este necesar să facem aceste schimbări. Lucrurile nu au mers în direcţia în care eu, personal, şi strategia Ministerului Sănătăţii o cerem”

După cele scrise de mine până aici, dați-mi voie să vă răspund cu o simplă întrebare…Care este oare direcția doamnei ministru Pintea? Are o direcție, are o viziune proprie? Dacă da, pe ce anume sunt bazate acestea, pe care gen de experiență? Sau este și domnia sa parte a unor influențe greu decelabile, din zona umbrelor de care am vorbit mai sus? Un posibil răspuns ar fi readucerea în forță a Dr. Victor Zota la conducerea efectivă a ANT.

Numirea noii echipe, doar un exercițiu de imagine al ministrului Sănătății

De ce nu ați fost susținută de ministrul  Pintea și ce aveți să-i reprosați din acest punct de vedere?

– Am acceptat să fac parte din echipa doamnei ministru Pintea pentru că am crezut în dorința sinceră a dânsei de reorganizare a ANT, de dezvoltare a activității de transplant în România. Mărturisesc că nu ne-am cunoscut anterior, iar numirea mea în această funcție a fost paradoxală, stiind cum sunt numiți azi oamenii în functiile de conducere, dar am promis copiilor mei că nu voi spera doar la schimbare, ci voi fi mereu parte a acesteia, făcând tot ce stă în puterea mea pentru a construi și dezvolta acolo unde pot.

Din păcate, a fost doar o mișcare de imagine din partea doamnei ministru, fără consistență și valoare.

Dacă în primele luni am simțit un anume sprijin din partea dânsei, în momentul în care a trebuit să luăm anumite decizii, am constat că am rămas singuri pe câmpul de luptă și mai mult, că acțiunile noastre, a celor din ANT, nu mai au sprijinul doamnei ministru, pentru că acestea deranjau un grup de interese.

Eforturile și sacrificiile mele și a puținilor oameni care mi s-au alăturat  nu trebuie cunoscute, ele au existat din plin și eu le mulțumesc. Nu a fost deloc ușor pentru mine și familia mea să constat modul rușinos și mizerabil în care s-a regizat întreaga mea revocare. Îmi cer iertare pentru amarul pe care l-au adus aceste dezinformări și minciuni în sufletele celor dragi mie, dar cum se spune în popor „ nu mor caii, când vor câinii”.

Șansele unui pacient la viață sunt mici, și depind  notorietatea lui sau de resursele sale financiare

În concluzie, în România anului 2019, ce șanse la viață are un pacient care are nevoie de un transplant de organe? Sau altfel: șansele ca acesta să moară, așteptând organul salvator, sunt mai mari decât ca acesta să trăiască? 

– Cu tristețe afirm că șansele la viață ale unui  pacient care are nevoie de un transplant de organe, în România 2019, sunt aceleași cu cele de anul trecut, de acum doi ani…sau poate depinde de pacient, de notorietatea lui sau de resursele sale financiare… îmi pare extrem de rău că afirm așa ceva, dar prezența mea în ANT a constatat multă obscuritate în acest domeniu. Vreau să vă încredințez că toate aceste probleme și disfuncționalități sunt cunoscute nu numai de noi, cei care am încercat să reașezăm lucrurile într-un făgaș de normalitate, ci de toți cei implicați, de aceea sper ca instituțiile statului și decidenții politici să își asume rolul și să facă tot ceea ce este necesar pentru  buna funcționare a acestei activități, asigurând calitatea serviciilor și siguranța pacientului român. Dar acest popor de regulă  nu stie ce vrea și, când stie, nu își asumă și nu acționează. Cel mult – unii dintre ei – comentează pe Facebook. Dar atat.

Dr.Anca Baculea a absolvit Facultatea de medicină a UMF ”Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca în anul 2000. Între 2001-2002 a fost medic stagiar la Spitalul Județean din Bistrița, iar pînă în 2008 a fost medic rezident chirurgie generală la Clinica de Chirurgie III din Cluj-Napoca. În 2008 a devenit medic specialist chirurgie generală, iar în 2013 medic primar de chirurgie generală. Este membru al Societății Române de Chirurgie și a Asociației Române de Chirurgie Endoscopică.

Interviu realizat de Sandu Mureșan