HiperParada Animalelor. Oameni și câini, voluntari pentru viață

Cea de-a noua ediţie a HiperParadei Animalelor a avut loc duminică, 7 mai, pe platoul Hipermarketului Cora din Cluj. Cei prezenţi la eveniment au putut urmări câini de serviciu ai Jandarmeriei și Poliţiei simulând acţiuni de intervenţie, câini de salvare în acţiuni de  căutare, demonstraţii de disciplină, pază şi apărare, discdogging, agility şi mai ales o extraordinară paradă a raselor.

Au spus „prezent” câini de la Centrul Chinologic Dr.Aurel Greblea din Sibiu, echipele canine de la  Inspectoratul de Jandarmi Județean Cluj, dar şi câini din cadrul Asociaţiei pentru Câini de Salvare Transilvania, toţi extrem de atenţi în timpul misiunilor, dar jucăuşi şi prietenoşi cu vizitatorii şi în special cu copiii, după demonstraţii.

„Am ajuns la cea de-a noua ediţie a HiperParadei Animalelor, ediţie în cadrul căreia am reuşit să îi adunăm, la fel ca în anii trecuţi, pe cei mai buni dintre cei mai buni, astfel încât să oferim clujenilor ceea ce merită, adică cel mai înalt nivel de dresaj canin. Anul acesta, Asociaţia Chinologică Napoca a fost prezentă cu peste 20 de crescători care ne-au prezentat câini de foarte mare valoare, câştigători ai expoziţiilor naţionale şi internaționale din cele mai diverse rase, unele dintre acestea cu statut de exotic în România. Fiecare încearcă an de an să pregătească ceva mai frumos şi mai bun, pentru că toți suntem impresionaţi de interesul clujenilor şi de faptul că există atât de multă dorinţă de a găsi modalităţi cât mai plăcute de petrecere a timpului împreună cu câinele tău, astfel încât şi acestuia să îi facă plăcere”, a declarat  Oana Ciora, organizatorul evenimentului HiperParada Animalelor și totodată președintele Asociației Câini de Salvare Transilvania.  

Asociația Câini de Salvare Transilvania este formată doar din voluntari, oameni și câini deopotrivă, care își aduc aportul de fiecare dată când sunt convocați în misiunile de căutare și salvare.

„Echipa noastră creşte de la an la an. Încă suntem în perioada în care formăm câini. Avem şapte câini atestaţi pentru căutare şi salvare din pădure şi cinci câini atestaţi pentru căutare şi salvare din dărâmătură, dar în organizaţie avem 20 de câini, toţi la un anumit nivel de pregătire, care vor fi atestați la un moment dat. O mare parte dintre ei participă deja la misiuni de căutare şi salvare”, explică Oana.

În ultima perioadă, Asociația Câini de Salvare Transilvania se bucură tot mai mult de recunoașterea celor care conduc diferite misiuni, fapt pentru care sunt convocați să ia parte la acestea alături de cei mai buni detectivi, câinii antrenați special în acest sens.

„Avem, de exemplu, un coleg din Orăştie care în dimineaţa evenimentului, a plecat într-o misiune de căutare şi salvare a unui bărbat în vâstă de 89 de ani care dispăruse deja de două zile. Bărbatul în cauză a plecat după ciuperci. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat mai departe. Vom vedea în momentul în care se încheie evenimentul pentru că fiind organizatori, nu puteam să plecăm pur şi simplu. Vom vedea  care este evoluţia misiunii şi probabil că o parte dintre noi vom merge să dăm o mână de ajutor dacă este nevoie”, spune Oana.

Câinii, apreciați la nivel înalt

„Ne bucurăm de faptul că la nivel central, domnul Raed Arfat a deschis o poartă către colaborarea cu organizaţiile civile, în special în privinţa salvării şi căutării din dărâmătură. Bucureştiul este, din păcate, o potențială victimă a unui astfel de eveniment. La nivel instituțional se caută modalităţi prin care pot fi folosite absolut toate forţele disponibile pentru a ajuta în cazul unei catastrofe. Este în curs de definitivare un astfel de protocol prin care echipele civile de căutare şi salvare asistate de câini să poată să vină în spijinul autorităţilor, în situaţia în care e nevoie”, spune Oana.

Procesul de atestare

Cu toate că până în momentul de față câinii s-au dovedit a fi cel mai eficient mijloc de depistare în cazul persoanelor dispărute, datorită simțurilor ascuțite după care se ghidează, aceștia nu sunt folosiți decât ca o ultimă soluție, de cele mai multe ori, ceea ce scade exponențial șansele de supraviețuire în cazul unei persoane dispărute, victima unui accident, de exemplu. Cauzele sunt variate. În primul rând, convingerea celor care coordonează o misiune  că lucrurile se vor rezolva rapid și că nu este nevoie de o astfel de abordare, iar în al doilea rând, cei care coordonează o astfel de acțiune nu înțeleg adevărata valoare a câinilor în procesul de salvare și căutare. În plus, există și un impediment de ordin tehnic: voluntarii calificați în domeniu sunt relativ puțini pe teritoriul României, iar cei care sunt bine pregătiți trebuie să își ia o zi de concediu pentru a pleca împreună cu patrupedul lor în misiune, domeniul lor principal de activitate fiind altul de cele mai multe ori.

„Echipe de salvare există doar în câteva colţuri de ţară. Mulți cred că să convoci o asemenea echipă nu e un lucru simplu, că trebuie să plăteşti echipa, că trebuie să plăteşti transportul şi probabil acesta este unul dintre motivele pentru care lucrurile stau pe loc. E ridicol! Cel puţin din partea echipei noastre nu există astfel de condiţionări. Bineînţeles, ne bucurăm dacă cineva poate să ne dea banii de benzină pentru deplasarea pe care am făcut-o, mai ales dacă mergem, de exemplu 600 de km dus-întors, dar lucrurile acestea nu au cum să te împiedice să mergi într-o misiune de căutare. Din moment ce ai lucrat ani de zile să aduci câinele la nivelul acesta, ar fi ridicol să nu porneşti într-o misiune pentru că trebuie să pui benzină de 200 de lei. Dacă îți doreşti să ajuţi, nu te împiedici de astfel de lucruri. De multe ori am plecat cu ultimii bani de pe card, în ultima zi de concediu în misiune. Ne-am angajat în această direcţie şi nu putem să dăm înapoi la primul hop oricât de mic sau mare ar fi”, spune Oana.

În alte țări, echipele de salvare sunt alcătuite din 500 – 600 de echipe de voluntari. „Noi încercăm să răspundem pozitiv la fiecare solicitare de misiune. Dacă ceea ce facem noi s-ar bucura de o mare recunoaștere în momentul de față și am fi chemaţi pentru fiecare misiune de căutare  şi salvare, nu am putea să le onorăm pentru că nu dispunem fizic de atât de mult timp, dar nici de echipele necesare. Mai avem de muncit pentru a ajunge la nivelul asociațiilor din afară”, spune Oana.

Cu toate acestea, câinii care dețin un atestat în cadrul Asociației Câini de Salvare Transilvania, l-au obținut la examenele suținute peste granițe. „Noi facem o primă evaluare la nivel intern, prin care încercăm să ne dăm seama de nivelul de pregătire, inclusiv a stăpânului, de colaborarea lor şi apoi, pe parcursul pregătirii, ne dăm seama când echipa este gata să participe la examenul de atestare. În general, optăm pentru teste internaţionale pentru că vrem să avem o evaluare cât mai obicetivă a muncii noastre. Până în prezent am fost la teste în Slovacia, Ungaria, Austria, Italia. Chiar dacă acestea presupun un efort financiar destul de consistent, ştim că după primirea atestatului, avem echipe pregătite care, dacă continuă să se antreneze, vor putea oricând să participe la o misiune de căutare şi salvare”, explică Oana.   

Atestatul este important, dar fără o muncă susținută, constantă, acesta nu este decât o hârtie care nu servește la nimic. „Noi considerăm că ne facem bine treaba, iar rezultatele apar. Avem oameni care au fost găsiţi în viaţă de echipele noastre, avem persoane pe care le-am găsit la 18 zile de când decedaseră, aceasta fiind o activitate care ar ieşi din sfera noastră, dar şi acolo câinii şi-au făcut treaba”, spune aceasta.

Citiţi şi: Oameni și câini: Eroii Asociației pentru Câini de Salvare Transilvania

Câinii din cadrul asociației au demonstrat pe parcursul zilei modul exemplar în care acționează în cazul unei misiuni.

Reprezentantii școlilor de dresaj clujene au făcut, la rândul lor, demonstrații de disciplină, pază, apărare, agility.

„În primă parte am intrat în ring cu un Doberman care este în pregătire pentru examenul DH. Examenul DH este o probă de disciplină în cadrul căreia câinele parcurge un traseu fix cu un număr de paşi, cu comenzi clare. Acesta trebuie să execute cât mai prompt comanda dată de conductor. Apoi am intrat în sincron cu patru câini, doi ciobănești belgieni şi doi ciobăneşti germani. Şi aceştia au făcut traseul de disciplină DH, dar la un alt nivel, întrucât aceştia aveau deja examenul luat. Am arătat apoi publicului partea de pază de la examenul IPO, iar în final am făcut cu toţi protagoniştii acestei demonstraţii un atac lansat. Câinii au câştigat lupta şi au rămas cu mâneca muşcată, ca recompensă”, a explicat Ciprian Cordoș, de la Şcoala de Dresaj Canin DogMaster.

Clujenii sunt din ce în ce mai interesați ca prietenilor lor blănoși să ia lecții de dresaj profesionist, în primul rând pentru a putea comunica mai bine cu aceștia. „Pe an ce trece, tot mai multă lume apelează la serviciile de dresaj atât la şcoala noastră, cât şi la alte şcoli din Cluj. E foarte bine pentru că asta înseamnă control asupra câinelui, educaţie, o viaţă mult mai echilibrată. Ca servicii care ne sunt cerute, 90% dintre câini vin pentru partea de disciplină, dar și pentru devieri de comportament. Din păcate  în ceea ce privește devierile de comportament, aici întâlnim un număr tot mai mare de câini, pentru că sunt răsfăţaţi, li se permite să încalce o mulţime de reguli şi de multe ori devin agresivi. Doar 10% vin pentru un  dresaj avansat”, explică Ciprian.

Citiți și: Dresor de câini şi salvator al şoimilor

Asociația Chinologică ,,Napoca” a fost reprezentată de peste douăzeci de crescători clujeni care au încântat vizitatorii cu parada  raselor, aceştia având ocazia să afle direct de la crescători care sunt particularităţile fiecărei rase, ce înseamnă un câine de calitate şi de unde poate fi acesta achiziţionat.

Tiberiu Streza a fost prezent la HiperParada Animalelor alături de un Ciobănesc Românesc Carpatin, Campion cum Laude în România.

„Are cel mai important titlu pe care ar putea să îl aibă în România. Rasa este foarte veche, fiind vorba despre rasa care însoţea turmele în trecut. E o rasă 100% românescă. Din 1936 s-a stabilit standardul rasei. Standardul spune exact ce caracteristici trebuie să îndeplinească un câine de la greutate, înălţime, mărimea capului, forma ochilor etc. Standardul a fost îmbunătăţit în ultima perioadă. Sunt câteva centre în România unde se promovează rasa: Bistriţa, Piatra Neamţ, Arad, Ştei. Probabil mai sunt şi altele, dar nu am avut tangenţe decât cu acestea. Am fost cu el la multe concursuri. Are doar calificative foarte bune. Mai mult de atât nu poate primi în România. După mai multe titluri, a primit titlul de Campion cum Laude”, spune Tiberiu, mândru de câinele său.

Stăpânul care mai deține o femelă din aceeași rasă, a crescut și în trecut Ciobănesc Românesc Carapatin. „ Această rasă este folosită de obicei la stână, la oi. Câinii își marchează teritoriul și stau  la 100 de metri distanţă de oi. Nu lasă pe nimeni să se apropie de ele. Atacă lupul, atacă ursul. Sunt foarte buni la paza turmelor. Eu îi țin în curte. Am mai avut doi câini din această rasă. Unul mi-a murit la 11 ani, altul la 12. I-am înmormântat pe amândoi la mine în curte și am plantat în dreptul fiecăruia un trandafir. Merg la ei din când în când şi le vorbesc. Mi-a părut foarte rău după ei. Chiar am zis la un moment dat că nu îmi mai iau câini. Te ataşezi de ei şi apoi suferi”, spune acesta. În ciuda suferinței, Tiberiu Streza a cumpărat un puiuț încă din stadiul de proiect. „Îi știu Pedigree-ul până la a şaptea generaţie şi după mamă şi după tată. L-a luat cu 250 de euro de lângă Ştei, de la un crescător. L-am adus acasă într-o cutie de pantofi. Era un ghemotoc de blană cu picioare mari. Acum e mare, dar e foarte prietenos cu oamenii, cu copii. Acasă, însă, pe teritoriul lui nu poţi intra decât însoţit”, spune crescătorul.

Evenimentul a fost organizat cu prilejul „Zilei Internaţionale a Câinilor de Salvare” şi a „Zilei Jandarmeriei Ardelene”.