Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în spaţiu

Capsula navetei spaţiale Soiuz-40 are 1.500 kg greutate, circa 2 m înălţime, diametrul de 2, 50/1, 50 m, iar volumul interior este de 3, 8 mc. Alte date tehnice: viteza de aterizare (cu retrofuzeele în funcţiune): 3-4 m/s; orbita la perigeu: 229 km, iar la apogeu: 340 km; temperatura scutului termic în timpul aterizării: 1750°C; greutatea la aterizare: 2800 kg.

În urmă cu 35 de ani, pe 14 mai 1981, un român a zburat în spaţiul cosmic, intrând în istorie. România devenea, în acelaşi timp, a noua ţară din lume care explora spaţiul – un lucru care astăzi ni se poate părea incredibil, în condiţiile în care educaţia şi cercetarea sunt neglijate continuu de peste 20 de ani. Dar este adevărat: a existat o vreme în care un român, un cosmonaut adevărat, a zburat cu o navetă spaţială în cadrul unui program cosmic.

Acest român se numea Dumitru Prunariu şi a intrat în istorie ca fiind al 103-lea pământean ce ieşea în spaţiul cosmic.

Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în spaţiu

Ie ş irea î n spa ţ iu

Dumitru Prunariu a ajuns în spaţiu pe 14 mai 1981 cu naveta spaţială Soiuz-40, produsă în URSS, împreună cu rusul Leonid Popov. Prunariu a rămas în spaţiu 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute, mai exact până pe 22 mai 1981. În timpul ieşirii în spaţiu, Soiuz-40 s-a alăturat staţiei spaţiale Saliut-6, aceasta fiind deja în misiune de două luni.

“Prin efectuarea acelui zbor cosmic, devenit istoric, am ajuns să fiu cel de-al 103-lea pământean care ajunge în spaţiu, iar România devine a noua ţară din lume care îşi promovează capacitatea ştiinţifică în spaţiul extra-atmosferic prin intermediul unui cosmonaut propriu“, a scris Prunariu pe site-ul său, prunariu.org.

Pe parcursul săptămânii petrecute în spaţiu, Dumitru Prunariu şi Leonid Popov au realizat mai multe experimente ştiinţifice din sfera de interes a astrofizicii, au studiat radiaţiile cosmice şi tehnologiile spaţiale, dar au efectuat studii şi pe teme precum medicina, biologia şi psihologia, experimente gândite şi proiectate în cea mai mare parte de specialişti români.

Cum a ajuns cosmonaut

Dumitru Prunariu s-a născut pe 27 septembrie 1952, la Braşov, unde a făcut şi şcoala, absolvind un liceu cu profil real. Încă din copilărie şi-a manifestat pasiunea pentru aeromodelism, dorindu-şi să construiască aparate de zbor, dar şi să le folosească. Urmându-şi visul, a absolvit în 1976 Facultatea de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii “Politehnica” din Bucureşti cu specializarea inginerie aeronautică. A fost repartizat în oraşul natal, la Întreprinderea de Construcţii Aeronautice Ghimbav.

În mai 1977, au început să se facă selecţii pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos, iniţiat de către URSS şi adresat ţărilor aliate socialiste, iar mai mulţi ingineri, între care şi Prunariu, au fost recrutaţi din cadrul Şcolii de ofiţeri de rezervă aviaţie de la Bacău, unde îşi făceau stagiul militar.

Dumitru Prunariu, în vârstă de 59 de ani, este al 103-lea pământean care a ajuns în spaţiu. El a efectuat pregătirea completă de specialitate necesară realizării unui zbor cosmic în Orăşelul Stelar de lângă Moscova, unde a obţinut, după trei ani, note maxime la examenele finale de calificare, fiind repartizat în echipaj cu cosmonautul rus Leonid Popov.

După efectuarea testelor medicale la Bucureşti, toţi „candidaţii”, 17 la număr, au fost respinşi – inclusiv Dumitru Prunariu, care a fost depistat cu unele probleme la inimă. Aceste dereglări se pare că fuseseră cauzate de o gripă, astfel că după cinci luni, când au fost reluate dosarele a cinci candidaţi, Prunariu a reuşit să treacă toate probele. În acea fază rămăseseră şapte candidaţi: doi au renunţat din motive personale, iar încă doi au fost eliminaţi după o pregătire iniţială şi ultimele faze de testare efectuate în ţară.

Preg ă tire î n Or ăş elul Stelar

Dumitru Prunariu a finalizat în septembrie 1977 cursurile Şcolii de ofiţeri de rezervă aviaţie din Bacău, cu gradul de sublocotenent în rezervă. Imediat, a fost inclus într-un program de pregătire multidisciplinar, împreună cu ceilalţi candidaţi cosmonauţi. Pregătirea a cuprins cursuri de pregătire teoretică, câteva zeci de ore de zbor pe avioane MIG 15, educaţie fizică şi cursuri de limba rusă.

La data de 1 ianuarie 1978, au fost selectaţi ultimii trei candidaţi, care erau apţi să devină membri ai grupului de pregătire a cosmonauţilor din cadrul Misiunii Spaţiale Româno-Sovietice Intercosmos. Cei trei candidaţi erau Dumitru-Dorin Prunariu, Cristian Guran şi Dumitru Dediu, toţi ingineri.

După evaluarea finală de la Moscova, specialiştii ruşi ai Institutului de Cercetări Biomedicale în domeniul aviaţiei şi cosmonauticii l-au eliminat pe Cristian Guran, din cauza unor probleme medicale. Prunariu şi Dediu au rămas să efectueze programul întreg de pregătire pentru a deveni cosmonauţi.

Pentru cei doi au urmat trei ani de cursuri şi antrenamente, la Centrul de Pregătire a Cosmonauţilor “Iuri Gagarin” din Zviozdnîi Gorodok – “Orăşelul Stelar”, care se afla în apropiere de Moscova şi unde au fost trimişi împreună cu familiile lor.

Dumitru Prunariu, în vârstă de 59 de ani, este al 103-lea pământean care a ajuns în spaţiu. El a efectuat pregătirea completă de specialitate necesară realizării unui zbor cosmic în Orăşelul Stelar de lângă Moscova, unde a obţinut, după trei ani, note maxime la examenele finale de calificare, fiind repartizat în echipaj cu cosmonautul rus Leonid Popov.

Ziua cea mare

Pe 12 mai 1981 venea prima confirmare: Dumitru Prunariu era, în mod oficial, primul nominalizat în cadrul zborului spaţial româno-sovietic, alături de cosmonautul sovietic Leonid Popov, care era comandant de echipaj, având deja experienţă. Nominalizarea venea ca urmare a faptului că, dintre toţi candidaţii din programul Intercosmos, Prunariu a fost singurul care a obţinut calificative maxime la examenele şi testările finale. Dumitru Dediu şi sovieticul Iuri Romanenko au fost numiţi ca membri ai echipajului de rezervă.

În data de 14 mai 1981, la ora 20:16:38, de pe cosmodromul Baikonur a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 având la bord echipajul mixt româno-sovietic format din Dumitru Prunariu şi Leonid Ivanovici Popov.

Pe data de 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 s-a cuplat la complexul orbital Saliut 6 – Soiuz T-4, momentul fiind imortalizat pe film din interiorul staţiei orbitale. Primul care a trecut prin deschizătura trapelor deschise ale celor două obiecte cosmice a fost Dumitru Prunariu.

“De după hublourile navei spaţiale, Pământul se dezvăluia sub ochii noştri sub forma unui ghem de vată impenetrabilă. Din cosmos, cromatica Pământului este fascinantă; o simfonie a culorilor de la alb şi griuri la fel de fel de nuanţe de verde, albastru, cafeniu“ – Dumitru Prunariu

Popov şi Prunariu au petrecut şapte zile pe staţia orbitală Saliut 6, unde s-au întâlnit cu cosmonauţii sovietici Vladimir Kovalionok şi Victor Savinîh, care se aflau deja pe orbita circumterestră de la 21 martie 1981. Împreună, cei patru cosmonauţi au realizat 22 de experimente ştiinţifice, cu ajutorul unor aparate construite în România, de specialişti români.

Revenirea a avut loc în data de 22 mai 1981, la ora 16:58, după 7 zile, 20 de ore, 42 de minute şi 52 de secunde.

R ă spl ă tit pentru realizarea sa

După realizarea cu succes a zborului cosmic, atât Prunariu, cât şi Popov au fost decoraţi cu cele mai înalte ordine ale României şi ale URSS. Dumitru Prunariu a primit şi o recompensă financiară, echivalentul a trei salarii sub formă de primă, acordată de ministrul Apărării, şi a fost înaintat cu un an înainte de termen la gradul de căpitan. A urmat o perioadă în care era văzut ca un adevărat erou naţional – fapt care i-a adus şi neplăceri. Din cauza faptului că popularitatea sa tindea să-i eclipseze pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, i-au fost restricţionate apariţiile la televiziune, iar în presă nu putea să mai apară pe primele pagini, doar în interviuri mai mici, în paginile de interior.

Totuşi, a rămas un profesionist în domeniul său, ocupând mai multe funcţii, de la profesor universitar la ambasador în Rusia. Din anul 1981 şi până în anul 1998 a fost, cu o pauză de aproape doi ani, inspectorul-şef pentru activităţi aerospaţiale în cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare şi apoi al Statului Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene.

Nicolae Ceauşescu l-a decorat pe Dumitru Prunariu cu Ordinul Erou al RSR (1981).

În anul 1990 a fost înaintat la gradul de colonel, fiind detaşat pentru un an şi jumătate la Ministerul Transporturilor, în funcţia de Subsecretar de stat şi şef al Departamentului Aviaţiei Civile (1990-1991). În anul 1999 a obţinut titlul ştiinţific de doctor inginer în specialitatea “Dinamica sistemelor aerospaţiale”.

În anul 1990 a propus înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Române, propunere care a fost pusă în practică în anul 1992. Prunariu a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Agenţiei. În plus, a fost şi încă este membru în numeroase asociaţii şi comisii de specialitate din România şi străinătate.

Piese de muzeu

Capsula navetei spaţiale Soiuz-40 a ajuns la Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I” din Bucureşti în urmă cu 33 de ani, intrând în patrimoniul acestuia în baza unui act de primire emis la 12 februarie 1982. Capsula a ajuns în patrimoniul României la nici un an după ieşirea în spaţiu, iar preţul ei poate ajunge chiar la două sau trei milioane de dolari, pe piaţa internaţională.
Obiectul are formă de clopot şi a fost produs la Întreprinderea pentru cercetare şi producţie de nave cosmice “Energia”, de lângă Moscova. Capsula navei spaţiale Soiuz 40 – mai exact, acea treimea din ea care a fost recuperată – este confecţionată din aliaj de aluminiu, gros de 3, 5 milimetri, ranforsat la interior cu o structură de rezistenţă din titan, placat la exterior cu azbo-textolit, material termo-izolant, ars neuniform. Capsula este aşezată pe un trepied metalic, de formă triunghiulară, nichelat, fiind dotată şi cu o husă de protecţie de culoare kaki. Pe locul scutului termic se află inscripţia URSS-CCCP, precum şi câteva instrucţiuni de manevrare în limba rusă.

Împreună cu modulul de coborâre, au ajuns în patrimoniul Muzeului Militar Naţional o serie de alte instalaţii, seturi şi obiecte care au făcut parte din completul navei Soiuz 40, dar şi din echipamentul cosmonautului român Dumitru Prunariu – toate donate, cu bunăvoinţă, de Uniunea Sovietică, în amintirea zborului istoric pe care cele două ţări partenere l-au efectuat împreună.

[stextbox id=”custom”]

Distinc ţ ii ş i decora ţ ii

Din data de 25 octombrie 2000, prin Decretul nr. 422 al Preşedintelui României, Emil Constantinescu, comandorul Dumitru Prunariu a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (general cu o stea) şi decorat pentru activitatea profesională cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Mare Ofiţer. Ulterior, prin Decretul nr. 680 din 24 octombrie 2003, a fost avansat la gradul de general-maior de aviaţie (general cu două stele).

Dumitru Prunariu a fost decorat, în 2011, de către ministrul Gabriel Oprea al Apărării cu Emblema „Onoarea Armatei României“, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga activitate şi pentru merite deosebite care au contribuit la ridicarea prestigiului Armatei României.

Din decembrie 2011 este şi membru de onoare al Academiei Române.

[/stextbox]

„Dumitru Prunariu este aproape un copil frumos ca însăşi tinereţea, curat cum este curată carnea unui măr. A venit deunăzi la mine să mă vadă, când zăceam bolnav la pat şi am rămas surprins să văd cum un erou naţional poate să fie atât de gingaş, atât de modest, de cordial, de savant şi de copilăros totodată. Nu ştiu cum or fi eroii altor ţări în genere, dar ai noştri, fie cei din timp de război, fie cei din timp de pace, au ceva de Făt-Frumos în ei” – Nichita Stănescu, decembrie 1982
„De mic copil mi-am dorit să zbor. Închideam ochii şi simţeam că plutesc peste munţi, văi, descopeream lumi noi. M-au fascinat întotdeauna abisul albastru, înălţimile infinite. În final, am ajuns să zbor în Cosmos. Visele împlinite sunt ca un cerc de lumină pe trunchiul vieţii, o iradiere benefică. În cosmos, universul tău apropiat nu mai este reprezentat de casă, stradă, vecini, ci de însăşi planeta natală. Pământul, pe lângă dimensiunea fizică pe care o poţi aprecia direct, la adevărata ei valoare şi măreţie, are şi o puternică dimensiune morală. Dintr-un zbor cosmic te întorci mult mai stăpân pe tine, mai matur, mai apropiat de oameni şi de natură, cu o viziune mult mai globală a fenomenelor şi activităţilor terestre. Cu toate că nu eşti singur în aparatul de zbor, singurătatea, acolo sus, e destul de puternică. Te simţi dintr-o dată rupt de ambientul tău natural, în care te-ai născut şi dezvoltat.” – Dumitru Prunariu