Despre estetica războiului: de la soldatul modern la combatantul hipermodern

Text de Benoit Bavouset, directorul Institutului Cultural Francez

Cele două expoziţii-eveniment prezentate la Cluj-Napoca „Invazie Praga 68” de Josef Koudelka (Casa Tranzit) şi „Oiseau/ Pasăre” de Adel Abdessemed (Spaţiu Intact, Fabrica de Pensule) ne confruntă cu reprezentările războinicului care nu au încetat să evolueze în modernitate. Aceste imagini, care ne fac să oscilăm între fascinaţie şi respingere, pun întrebarea ultimă: ne putem lipsi de omul în uniformă?

Războiul, mereu război. Credem că îl facem să dispară şi iată că el revine insidios în ţinuturi periferice acolo unde nu îl aşteptam. Şi uneori ocaziile devin oportunităţi de reflectare, la ora când Clujul, centru important al creaţiei contemporane în Europa orientală, găzduieşte două expoziţii majore. Cea a lui Josef Koudelka, „Invazie Praga 68” (după Bucureşti, Timişoara, Sibiu şi Iaşi), în cadrul unui turneu naţional organizat de Institutul francez din România în colaborare cu Centrul ceh din Bucureşti şi cea a lui Adel Abdessemed, „Oiseau/ Pasăre”, prezentată în parteneriat cu Galeria Spaţiu Intact de la Fabrica de Pensule. Aceste două expoziţii ne permit, în contextul actual al crizei din Ucraina şi al celebrării centenarului Marelui Război, să ne interogăm asupra figurii centrale a războiului şi asupra celei a actorului său principal: soldatul. Un soldat ale cărui reprezentări artistice se modifică de-a lungul timpului şi în funcţie de mize. Soldatul romantic, simbol al ceremoniei militare, dispare sub uniforma rece a soldatului modern care se şterge puţin cu câte puţin sub trăsăturile „soldatului dronă” al hipermodernităţii, fără chip şi fără uniformă distinctivă. Totul dezvăluie raportul nostru intim cu războiul care evoluează şi se dematerializează şi ne trimite la noi viziuni şi percepţii ale conflictului armat.

François Aubert şi Edouard Manet: execuţia Împăratului Maximilian I sau naşterea soldatului modern

Prima reprezentare fotografică a soldatului modern sau mai degrabă a rezultatului acţiunii sale îi aparţine lui François Aubert (Lyon, 1829 – Condrieu, 1906), fotograf francez la curtea nefericitului împărat Maximilian I, suveran efemer al Mexicului între 1864 şi 1867, instalat şi atât de devreme abandonat sorţii sale de către Napoleon III. François Aubert a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Lyon (ca şi Adel Abdessemed o sută cincizeci de ani mai târziu), el se regăseşte la Mexico în postura de aventurier viclean şi încăpăţânat, făcând portretul lui Maximilian şi al curţii şi administraţiei sale. Este intim convins de valoarea demonstrativă nouă a fotografiei şi de ceea ce poate să-i aducă comerţul cu aceasta. După ce a urmărit momentele glorioase şi fugace ale suveranului, el va relata prin imagine ultimele zile tragice ale lui Maximilian sau mai degrabă „teatrul operaţiunilor”. Neavând propriu-zis acces la execuţia care s-a desfăşurat în oraşul colonial Querétaro, el va fotografia ceea ce s-a întâmplat înainte şi după: plutonul de execuţie comandat de colonelul Palacio şi compus din şapte soldaţi indigeni, zidul scund din chirpici construit în grabă în faţa căruia se aflau împăratul şi cei doi generali mexicani Miguel Miramon şi Tomas Mejia, corpul îmbălsămat al regentului prezentat în sicriul său, cămaşa lui pătată de sânge şi străpunsă de cinci găuri. Tehnica reprezentării este stăpânită, voinţa iconică afirmată. Valoarea comercială fiind de asemenea perfect exploatată, François Aubert ar fi cedat astfel plăcile clişeelor şi drepturile de exploatare fraţilor Pereire, bancheri bordelezi reputaţi sub al Treilea Imperiu. Acest comerţ şi natura cumpărătorilor care s-au grăbit să difuzeze aceste fotografii în lumea întreagă este deja semnul vremurilor care se schimbă. Ei care fac deja politică înţeleg foarte repede valoarea simbolică a imaginii şi cea a execuţiei Împăratului Maximilian I nu le-a scăpat.

Ea nu i-a scăpat nici lui Edouard Manet, iniţiator al picturii moderne. Tabloul său „Execuţia împăratului Maximilian” este o interpretare a acestui moment tragic. Republican viguros şi iniţiator al impresionismului, el se va inspira amplu din documente fotografice şi deci foarte probabil din cele ale lui François Aubert pentru a realiza acest tablou. Evoluţia dintre cele două reprezentări din 1867 (Muzeul din Boston, Statele Unite) şi din 1868 (Muzeul de artă din Manheim, Germania) marchează în mod clar apariţia soldatului modern care ia locul soldatului romantic. În prima versiune, foarte clar inspirată din pânza lui Goya, „3 mai 1808”, soldaţii mexicani sunt îmbrăcaţi în costume şi sombrero-uri de guerilleros mexicani, pe când în a doua versiune ei poartă uniforme mai apropiate de cele ale armatei regulate. Tentele reci ale tabloului final au înlocuit tentele calde ale primului studiu. Intenţia politică s-a ascuţit şi Manet, dând şefului plutonului de execuţie plasat în spatele grupului trăsăturile împăratului francez, îl face în mod clar responsabil de acest fiasco pe Napoleon III. În ceea ce priveşte poporul mexican, el este reprezentat de un grup care priveşte execuţia. El este plasat pe creasta zidului scund devenit zid şi asistă atunci la lumea care se schimbă. Deja „bătrâna Europă” se vede într-adevăr înfrântă din punct de vedere militar şi politic de un general indigen zapotec, Benito Juarez. Pentru teoreticianul militar prusac Carl Von Clausewitz (1760-1831), „războiul este continuarea politicii prin alte mijloace; Napoleon III, în postura de strateg slab, eşuase în voinţa sa de cucerire a Mexicului şi soldatul modern se născuse. Un
soldat al acţiunii, în contact direct cu populaţia invadată sau protejată, în uniformă mohorâtă, acţionând în contul unei autorităţi politice care îi ordonă să acţioneze, îi permite să ia puterea şi să execute inamicul, pentru a se menţine acolo sau pentru a răsturna ordinea stabilită.

Abdessemed versus Koudelka: sfârşitul soldatului modern, naşterea războinicului hipermodern?

Invazia Pragăi de către armata sovietică şi aliaţii săi din pactul de la Varşovia (cu excepţia notabilă a României şi Albaniei), în 20 august 1968, marchează deopotrivă apariţia soldatului modern şi începutul sfârşitului său în reprezentările artistice ale secolului XX. Această invazie pune capăt în mod brutal speranţelor născute dintr-o Primăvară care voia să-i dea socialismului un chip mai uman. Josef Koudelka are atunci 30 de ani, când trăieşte din interior şi cu intensitate această experienţă a invaziei „apărătorilor” cortinei de fier. Îndrăgostit de libertate, el s-a consacrat în mod principal până atunci fotografierii ţiganilor din Cehoslovacia şi din România şi, sub acoperirea anonimatului, aceste fotografii furate Primăverii de la Praga sunt difuzate în Statele Unite. Va trebui să aşteptăm anul 1984 pentru ca Josef Koudelka să prezinte publicului, la Londra, aceste fotografii sub numele său, în cadrul unei expoziţii personale.

Adel Abdessemed a cunoscut şi el oroarea războiului în Algeria anilor 90. El a experimentat în sufletul şi carnea sa tragedia unei forţe obscure (cea a Frontului islamic al salvării) care luptă pentru a cuceri puterea absolută (în faţa unor militari, ultima redută dramatică a unei libertăţi furate şi folosită de Frontul de eliberare naţional). Ce trist reflex în negativ al tragediei trăite de Koudelka, cu un sfert de secol înainte, asistând la agresiunea unei puteri absolute (cea a Uniunii sovietice) care nu vrea să lase umbra unei libertăţi (cea clamată de Dubcek) să-i fărâmiţeze autoritatea. Astfel, Abdessemed declară cotidianului Le Monde: „Mânia nu m-a părăsit niciodată. La mai puţin de doi ani [după uciderea preşedintelui Mohamedd Boudiaf] asasinatul lui Ahmed Asselah şi al fiului său Raba în sânul Şcolii de Arte Frumoase din Alger a fost mai mult decât o rană pentru tânărul artist care eram.” Directorul carismatic al instituţiei şi fiul său student la design au murit, ucişi de intoleranţă. Viitorul lui Abdessemed va fi de acum în Franţa, actul său de creaţie va deveni o bombă politică mai puternică decât cea a teroriştilor.

Şi soldatul în toate acestea. Unde este el? Între agresiunea de masă a soldaţilor în uniforma Armatei roşii (200.000 de oameni şi 2000 de care desfăşurate la Praga în prima noapte) şi prezenţa obsedantă şi invizibilă în Algeria a mujahedinilor victorioşi asupra aceleiaşi armate sovietice pe solul Afghanistanului, pământ absolut al devastării de ieri şi de azi. Paradigma mutaţiei progresive a soldatului modern la soldatul hipermodern se concentrează în şocul frontal şi estetic creat de proximitatea stupefiantă a acestor două expoziţii prezentate la Cluj. Koudelka şi clişeele sale ale soldaţilor sovietici întristaţi în faţa mâinilor goale ale praghezilor buimăciţi; Abdessemed şi „soldaţii-dronă” ai săi cu chipuri de ceară, incarnare abia voalată a soldatului US, ultima redută a Hollywood-ului în faţă unui duşman invizibil (viziune a integrismului?) şi o populaţie la distanţă. Rusia-Islam-Statele Unite: cele trei mari forţe în prezenţă stau faţă în faţă. Şi „Bătrâna Europă” se dezagreghează sub ochii cetăţenilor săi care nu o mai pot vedea astfel: incapabilă să acţioneze în faţa creşterii intoleranţelor politice, religioase şi consumeriste. Soldatul lui Koudelka şi cel al lui Abdessemed au încă zile frumoase înaintea lor. Cu mâinile încleştate pe AK-47 sau pe ACR ei înfruntă o populaţie care îi respinge cu mâinile goale. Koudelka fixează această mulţime mânioasă şi bucuroasă pentru eternitate, agitând drapelul cehoslovac şi ziarele unei efemere libertăţi, acoperindu-şi uneori chipul de ciudă în faţa soldatului modernităţii de ieri. Abdessemed este oare resemnat? Mulţimea a dispărut, doar urmele mâinilor cvasi neolitice pe unul din desenele sale resping soldatul hipermodern de astăzi însărcinat cu războiul fără morţi sau preventiv. Acest soldat însărcinat cu ordinea într-o lume în dezordine…
Spațiu Intact este o platforma de proiecte, un spațiu expozițional și un laborator de lucru aparținând Fundației Culturale Intact. Acest spaţiu din cadrul Fabricii de Pensule reuşeşte aducerea la Cluj a unor expoziţii, artişti şi curatori de renume ai artei contemporane din România şi de la nivel internaţional dar şi artişti tineri, favorizând coerenţa conceptuală, soliditatea expresiei artisitce, gândirea critică și relevanța socială a proiectelor.

Casa Tranzit

Clădirea este o fostă sinagogă, care a funcţionat până în 1974, fiind ulterior folosită ca depozit. Fundaţia Tranzit a demarat în 1997 un proiect cultural, de reconversie şi renovare a clădirii, în scopul de a anima acest spaţiu central, de a aduce un suflu nou în scena culturală clujeană şi o deschidere faţă de grupuri sociale, etnice şi profesionale diverse. Casa Tranzit organizează sau găzduieşte periodic evenimente culturale: concerte, proiecţii de film, expoziţii, dezbateri şi ateliere, reuşind parţial renovarea clădirii şi a incintei de pe malul Someşului.

ADEL ABDESSEMED
PASĂRE/ OISEAU
Curator : Ami Barak
9 aprilie – 12 mai 2014, Spatiu Intact, et. II Fabrica de Pensule, Str. Henri Barbusse 59-61
Finisajul expoziţiei miercuri 7 mai ora 18.30 în prezenţa artistului şi a curatorului :
Adel Abdessemed şi Ami Barak în dialog cu publicul
Expoziţie organizată de Spaţiu Intact în parteneriat cu Institutul francez Cluj-Napoca

JOSEF KOUDELKA
INVAZIE 68 PRAGA
5 -30 iunie, Casa Tranzit, Str. Ghoerghe Baritiu nr. 16
Expoziţia va fi prezentată la Cluj în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Ea fi completată de proiecţia miniseriei HBO « Burning Bush » care este bazată pe întâmplări şi personaje reale, fiind centrată pe sacrificiul personal al studentului praghez Jan Palach, care şi-a dat foc în semn de protest împotriva ocupaţiei sovietice a Cehoslovaciei în 1969.
Expoziţie organizată de Institutul francez din România în parteneriat cu Centrul Ceh