De la Paris, la ieșirea din pandemie. Petra Mariana Marian: „Vom continua să o privim direct în ochi pe Mona Lisa, chiar dacă o putem întoarce pe toate fațetele pe computer”

de Ruxandra Hurezean / in June 9, 2020, 10:06 la 10:36 am /

S-a născut la Câmpia Turzii, a copilărit în casa doctorului Iuliu Hațieganu, a studiat baletul și economia, a plecat în insulele Caraibe. A trăit si studiat arta în Guadalupa, iar acum locuiește și expune la Paris. Petra Mariana Marian pictează o primăvară pe care n-a văzut-o, dar a visat-o, iar la sfârșitul lunii, în cartierul Sorbonne va expune noua sa colecție: «A la recherche du printemps perdu».

A creat o colecție de 101 măști artistice, (101 masques artistiques à offrir) o colecție inspirată din creaţii ale unor maeştri şi nu numai.Publicul a apreciat evenimentul, mai ales că a fost printre primele, dacă nu chiar prima manifestare artistică din Parisul de după ridicarea izolării.

I-am luat un interviu încercând să aflu cum se descurcă ea, care este viața obișnuită a unui artist care-și caută locul și calea spre un public al lui, în Orașul Artei, în plină pandemie.

Întrebare: – Dragă Petra, se spune că viața artistului contează pentru arta lui la fel de mult precum talentul. Cine ești tu?

Petra Mariana Marian: – Am crescut într-o familie de profesori, învățători cu înclinaţii artistice, într-un cartier muncitoresc din Câmpia Turzii. Acolo am făcut şcoala generală și liceul, iar vacanţele mi le petreceam la Dârja, la bunici, în casa în care s-a născut Dr. Iuliu Haţieganu. Pictez de când mă ştiu, în școală, în timpul orelor desenam pe furiș portrete și crochiuri de modă. Am studiat o perioadă baletul la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică din Cluj, și am făcut studii universitare economice la „Babeș-Bolyai”.

În 2001 am plecat pe insulele din Caraibele Franceze, unde am locuit aproape 15 ani. În Guadalupa, unde şi locuiam, am luat cursuri de pictură într-o școală de artă privată, dirijată de un personaj eminamente boem, François Fort, un om de o rară bogăție sufletească, un călător al lumii, războinic în Algeria, printre multe altele. Am îmbrățișat imediat pictura pe ulei, într-o abordare liberă, lucrând cu tot felul de instrumente, în afară de pensule. Acolo am avut prima expoziție de pictură în 2008, intitulată „APUS” apoi, încurajată de succesul avut, au urmat alte şi alte expoziţii, în diverse locuri din Guadalupa și Martinica.

Locuiesc şi lucrez de aproape trei ani în Paris, un oraş care m-a atras irezistibil dintotdeauna, un loc căruia simt că îi aparţin. Viața artistică e așa cum mi-am imaginat-o, cu evenimente culturale în fiecare zi, oamenii trăiesc în acest univers, au „cultura culturii”, se creează relații care duc la parteneriate artistice interesante. Trăiesc din şi prin pasiunile mele, pictură şi creaţii vestimentare, împac viaţa de familie cu cea de artist, fiind cu picioarele pe pământ și capul prin nori. Ies la cine între prieteni, ador să gătesc pentru ei.

Obişnuiesc să lucrez seara târziu în micul meu atelier din Marais, atunci am întâlniri mai dese cu inspirația . Când pictezi cu spatule, şpacluri sau mistrii pe pânze mari, cu gesturi rapide, ai nevoie de singurătate, concentrare maximă, precum și de o formă și forță fizică bune, aproape masculine, e asemenea unei partide de scrimă cu aerul şi pânza. Ies și din spațiul atelierului, mi-am făcut o obișnuință să lucrez în locul unde expun. În ziua vernisajului chiar se simte mirosul pregnant de ulei. Am avut câteva expoziții în acest fel în galerii din cartierele Marais , Montmartre și Saint-Germain-des-Prés. La Paris, prima mea expoziție de grup a fost în cadrul „Salon des Independants” la Grand Palais în 2013, expoziția „ART CAPITAL”, iar anul acesta am participat din nou cu tabloul „Dracula in Love”.

Încărcarea emoțională a fost maxima pentru mine, ținând cont că Brâncuși, Van Gogh, Cézanne și alți maeștri participaseră în același loc.

Transilvania Reporter: – Visul oricărui artist este să ajungă la Paris. Dar cum arată Parisul artiștilor acum?

Petra: – Artistul român are, cred, o atracție înnăscută către acest oraş, care reprezintă de generaţii întregi o Mecca artistică şi culturală. Parisul iubește cultura, tremură şi respiră prin ea. Publicul e avizat, se consumă cantităţi pantagruelice de artă, se stă la coadă la muzee, chiar sub ploaie, liniștit, cu umbreluța, ce omagiu mai frumos adus artei vrem? Privitul operelor de artă e, de fapt, o școală foarte bună, te încarci cu istoria artei , cu o mică parte din energia acelor artiști, primești impuls pozitiv. Am întâlnit artiști renumiți, pe cât de bine cotați, pe atât de naturali, și deschiși cu alți artiști, dând sfaturi utile și critici constructive. Sincer, iubesc artiștii, oamenii care știu să împletească frumos trăsături nobile de caracter cu Creația lor.

Şi da, Parisul încă e de poveste, în ciuda vremurilor pe care le trăim, tot timpul vom fi melancolicii altor perioade, idee reprezentată atât de simpatic în filmul „Midnight in Paris” de Woody Allen. Fiecare epocă îşi are șarmul ei și Parisul le îmbină așa frumos! Atmosfera boemă e omniprezentă, „la joie de vivre” e deja clișeu și e vizibilă mai ales în terasele și bistrourile de cartier, adevărate locuri unde cultura se amestecă printre tejghele şi mese. Colecționari, lucrători, artişti, actori, contabili, bancheri de top sau galerişti își încrucișează cafelele sau paharele de vin într-o atmosferă relaxată, dar extrem de avizată, și tu, ca nou-venit, te trezești peste câteva ore cu un iubitor de arte în atelierul tău. Casele parizienilor, ale francezilor în general, sunt nelipsite de albume de artă, care chiar sunt răsfoite, adnotate, nu doar decor de bibliotecă!

Și da, pictorii de azi ce expun în restaurante pot fi maeștrii de mâine, așa cum au fost şi Modigliani, Cezanne, Utrillo sau Van Gogh, la vremea lor.

„Indicii economici înregistrează o tendință de creștere a vânzărilor în online, o nouă generație de colecționari de maximum 35 de ani se formează pe rețele importante ca Instagram, de exemplu.”
Petra Mariana Marian

Transilvania Reporter: – Ce fac artiștii? Cum s-au descurcat în timpul pandemiei? Arta în general, ce mijloace de comunicare si expunere a găsit?

Petra: – În timpul pandemiei, artistul a simțit, ca tot omul, frustrare, frică, depresie, lipsa voinței, lipsa apetitului sau, din contră, exagerarea acestuia. Noi, românii, avem din păcate experiențe legate de restrângerea libertăților, ceea ce poate ne-a ajutat în această perioadă. Unii artişti au reuşit să se retragă in bârlogul lor de creaţie, chiar profitând de liniștea din jur. Alții au simțit frustrarea la maximum. În timpul izolării, oamenii au fost speriaţi, mai ales la început, când circulau tot felul de teorii, iar informaţiile erau destul de haotice. Prudenţa era cuvântul de ordine. A trebuit să ne adaptăm, să ne regândim cursul fiecărei zi, fie că vorbim de banalele cumpărături, plimbări cu căţelul, socializare cu amicii sau cursuri online cu copiii noștri.

Personal, în zilele respective am lucrat chiar mai mult decât de obicei, am avut o perioadă prolifică, refuzam să-mi las mintea pradă unor disperări, fiind prezentă chiar frenezia creației. Arta nu s-a expus fizic în această perioadă, nici chiar după ridicarea izolării, de aceea evenimentul „101 masques artistiques à offrir” organizat imediat după ridicarea izolării a fost primit cu mirare, un pic de frică şi totuşi, cu zâmbete.

Transilvania Reporter: – Cum crezi ca va fi influențată arta de expansiunea vieții în on-line?

Petra: –Văd o influență pozitivă, vizibilitatea și accesibilitatea sunt mult mărite.

E vorba de artă cu expunere şi vânzare în spațiul online și artă virtuală, realizată exclusiv cu mijloace tehnologice avansate, care nu implică instrumentele tradiţionale. Evident că există scepticism, fiecare generație are fraza cu „pe vremea mea”, dar când dorința de a avea artă în jur există, deja avem o bază frumoasă. Dorința există prin educație spre artă. Și cum se poate face, dacă arta nu devine din ce în ce mai vizibilă? Copiii noștri pot fi mai mult expuşi artei, dacă știm din ce unghi să abordăm. Sunt născuți cu tehnologia, de ce să nu profităm de ea? Și tocmai joaca lor în locuri de genul „Atelier des Lumières” din Paris unde se face imersiune în arta marilor maeștri ai picturii, e de foarte bun augur. Indicii economici înregistrează o tendință de creștere a vânzărilor în online, o nouă generație de colecționari de maximum 35 de ani se formează pe rețele importante ca Instagram, de exemplu. Evident ca virtualul va ocupa un loc important. Cred că se va ajunge în viitor la un nivel mult mai individual, prevăd camere de artă – imersiune în locuinţe private, aşa cum vedem în multe filme SF, unde camerele de relaxare – imersiune sunt omniprezente la bordul navelor spaţiale. Arta ştie să dăinuiască şi, mai mult decât atât, să călătorească în timp. Picturile rupestre ne-au dovedit-o. Şi mai mult, în spațiu s-au trimis înregistrări cu cele mai mari realizări ale omenirii şi creaţii muzicale de până acum. Dimensiunile artei se vor multiplica.

Transilvania Reporter: – Muzeele și-au oferit tururi virtuale, crezi că va fi o practică ce va continua? Substituie ea vizita reală la un muzeu?

Petra: – În perioada pandemiei, fiecare a încercat să facă un act frumos şi solidar, în mod natural, muzeele au diversificat ofertele de vizite virtuale gratuite. Cred că va continua această practică, posibil într-o manieră mult mai avansată. Vizita virtuală nu o substituie pe cea reală, ci se combină armonios. Eventual, vizita virtuală reprezintă o avanpremieră a celei reale, un aperitiv cultural al unei mese cu cincisprezece feluri de artă. Divagând un pic, cu o cască VR, deşi poţi vedea amănuntele unei sculpturi de Bernini, când vei întinde mâna, vei simţi lemnul biroului pe care este aşezat calculatorul, iar nu marmura sculptată.

Epocile pe care le trăim ne forțează să fim în pas cu ele. Un muzeu în spirit clasic poate atrage vizitatori printr-o prezentare virtuală extrem de modernă. Vom continua totuşi să o privim direct în ochi pe Mona Lisa, chiar dacă o putem întoarce pe toate fațetele pe computer.

Transilvania Reporter: – Știm că arta are nevoie și de marketing, iar tu ai creat măști cu teme artistice, cu mesaje simbolice. Cum a reacționat publicul? Ce vedete ți-au purtat măștile și cum le-ai convins?

Petra: – Am creat o colecție de 101 măști artistice, (101 masques artistiques à offrir) colecție inspirată din creaţii ale unor maeştri şi nu numai. Publicul a apreciat evenimentul, mai ales că a fost printre primele, dacă nu chiar prima manifestare artistică din Parisul de după ridicarea izolării. Măștile au fost pictate manual, fiecare în parte, semnate şi numerotate, apoi împărţite gratuit în galeria 34 Bonaparte din cartierul Saint-Germain des – Près, galerie unde am expus şi cu alte ocazii şi de care mă leagă multe amintiri bune. Nu a trebuit să conving pe nimeni, am anunțat în cel mai simplu mod evenimentul pe Facebook, am trimis invitații și oamenii au răspuns, într-un mod extraordinar.

E adevărat că eram toți absolut defazați, decalați, gesturile nu mai erau aceleași, obişnuinţa te împingea către normalitatea de altădată a unei îmbrăţişări, gest rupt la jumătate de noua frică, dar am observat multe zâmbete, o extraordinară bucurie a regăsirii, a simplei plăceri de a povesti între noi. Lucrurile tindeau deja să intre pe făgașul normal. În spațiul mic unde i-am primit, au intrat păstrând distanța, au stat la coadă, au povestit ore în şir afară, pe trotuar. Doamna Rodica Paleologue, manechin renumit, o regină incontestabilă a Parisului, a venit cu drag, ca și la alte evenimente, vernisaje pe care le-am avut. Am primit şi oaspeţi de la Ambasada României la Paris, de la Institutul Cultural Român, încă o dată alături de artiştii români de aici.

Transilvania Reporter: – Care este visul tău acum?

Petra: – Tocmai pictez o primăvară pe care n-am văzut-o, dar am visat-o, iar la sfârșitul lunii, în cartierul Sorbonne îmi voi expune noua colecție: „A la recherche du printemps perdu”.