Comorile ascunse în mănăstirile Clujului

Vara este vremea pelerinajelor, pentru că atunci condiţiile meteo permit astfel de acţiuni, iar condiţiile de cazare sunt optime. Pelerinajele nu sunt turism religios, nu sunt simple excursii. Un pelerinaj începe cu o călătorie interioară, „către locul inimii”. Pe teritoriul judeţului Cluj găsim răspândite15 mănăstiri ortodoxe. Nouă sunt aşezăminte monahale de călugări, iar şase sunt de călugăriţe. Sunt vizitate îndeobşte la hramuri, în zilele de sărbătoare ale patronilor spirituali ai lăcaşelor de cult, sau în sărbătorile legate de sfinţii protectori, dar şi în restul anului. De exemplu, la Mănăstirea Nicula, pelerinii vin în număr de câteva mii nu numai în 15 august la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, ci şi de Bunavestire şi de Sfântă Maria Mică (8 septembrie), când sunt alte sărbători în care este venerată Fecioara Maria. Valoarea acestor mănăstiri din punct de vedere religios este că adăpostesc obiecte sfinte, în special icoane sau moaşte sau sunt locuri unde au trăit ori trăiesc persoane sfinte.

Mănăstirea Cheile Turzii, refugiu pentru „Crăişor”

Unele dintre aceste mănăstiri au o istorie zbuciumată în spate. Astfel este Mănăstirea Cheile Turzii, fondată în secolul al XIII-lea şi a cărei obşte a fost implicată în momente fierbinţi ale istoriei Transilvaniei, cum este răscoala lui Horea (când au fost interzise pelerinajele la mănăstire considerate de către autorităţile vremii ca fiind periculoase) sau revoluţia de la 1848 (când Avram Iancu şi părintele Simion Balint o includ în planurile lor de luptă datorită poziţiei ei strategice). Se spune că în vâltoarea revoluţiei, mănăstirea a fost distrusă, clopotul a fost salvat de un morar care l-a scos din flăcări, iar cărţile şi obiectele sfinte au fost ascunse în tufişuri de unul dintre călugării vieţuitori în mănăstire şi care a supravieţuit prăpădului. Sătenii evlavioşi i-au zidit o chilie monahului. Legenda mai spune că la el venea în pribegiile sale Avram Iancu, după eşecul revoluţiei. Oamenii l-au zărit pe Crăişor şi le duceau cu rândul mâncare celor doi. Grele de semnificaţii istorice sunt mănăstirile de la Feleac şi Vad, despre care tradiţia spune că ar fi ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, susţinute ani la rând de stăpânii domeniului Ciceului.

Adăposturi pentru „monumente de arhitectură”

Foarte multe dintre ele au în incintă biserici vechi de lemn adevărate monumente de arhitectură veche românească. Spre exemplu mănăstirea Ciucea are în incintă o biserică de lemn adusă de Veturia Goga, soţia poetului Octavian Goga, în 1939 din localitatea sălăjeană Gălpâia, judeţul Sălaj. Biserica a fost construită în anul 1575 şi avea hramul „Adormirea Maicii Domunului”. Tot aşa la Nicula în anul 1974 a fost adusă o biserică de lemn veche, de la Năsal-Fânaţe care a fost construită în secolul al XVIII-lea în comuna sălăjeană Gostila. Mănăstirile adăpostesc de obicei obiecte de cult alese cu gust, colecţii de icoane vechi pe sticlă sau lemn, realizate în atelierele de icoane de pe lângă mănăstirile din Ardeal.

Departe de forfota oraşelor

Mănăstirile mai mari, cum este cea de la Nicula, dispun şi de case de oaspeţi care pot găzdui pelerinii. O formă de a fi găzduit la mănăstire este şi cea de a participa la o tabără organizată de asociaţiile creştine. Sunt mănăstiri de unde doritorii pot achiziţiona cărţi de rugăciuni, de literatură religioasă, icoane, lumânări, sfeşnice. La Mănăstirea Sfânta Elisabeta se pot procura icoane litografiate cu 10-15 lei, pernuţe brodate cu îngeraşi la 15 lei sau batistuţe brodate cu 5 lei. Un lucru care le sporeşte frumuseţea şi taina este că majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Cluj sunt situate în locuri cu peisaje minunate, sălbatice. Departe de forfota oraşelor, respectând regula unei anume recluziuni, mănăstirile ortodoxe din Ardeal pot avea un farmec de cercetat şi de exploatat, dacă ar exista interes. Mănăstirea Cheile Turzii, cea de la Băişoara, de la Ciucea sunt mai apropiate de rutele turistice.

Pelerinajele la aceste mănăstiri se fac în grup, în prezenţa unui preot care cunoaşte rânduielileşi pregăteşte oamenii pentru întâlnirea cu un loc sfânt, pentru intensificarea trăirilor spirituale. Preotul însoţitor citeşte rugăciunile potrivite şi acatistul cuvenit. „Turismul religios este un termen cu care nu rezonăm”, spune Moldovan Dumitru de la Centru de Pelerinaje „Renaşterea”. Centrul organizează pelerinaje interne de o zi la mănăstiri din judeţ sau din toată ţara. Pelerinul trebuie să aibă atitudinea şi ţinuta potrivite pentru a păşi în locaşurile sfinte. Un pelerin nu va ajunge la mănăstire în şlapi, pantaloni scurţi, platforme, rochiţă mini sau cu breteluţe, oricât de toridă ar fi vara. Pelerinajul este o împreună lucrare, care se face cu pregătire, cu îndrumare şi însoţitor. Printre sfinţii protectori ai pelerinilor îi amintim pe Sfântul Nicolae sau pe Sfântul Spiridorn.

Mănăstirea Nicula, cel mai vizitat lăcaş de cult

Cu toate că nu priveşte din perspectivă turistică lucrurile, biserica românească din Transilvania este deţinătoarea seculară a celui mai vizitat loc din judeţul Cluj. Este un loc care s-a îmbogăţit permanent cu noi spaţii. Anual hramul mănăstirii de la Nicula, Adormirea Maicii Domnului, din 15 august aduce pe dealurile de lângă Gherla până la 100.000 de oameni. Este un eveniment care presupune o mare desfăşurare de forţe, se închiriază autocare, se consumă vagoane de apă minerală, se suplimentează trenurile, se vând cantităţi impresionante de obiecte religioase. Credinţa în icoana lăcrămătoare şi făcătoare de minuni, dar şi bucuria de a urma un parcurs cu tradiţie de sute de ani, aduce oamenii fără nicio promovare, fără strategii de marketing, fără pliante. Sigur că presa a semnalat în timp aspecte de igienă precară, înghesuială, comportamente nu tocmai ortodoxe ale oamenilor. Dar e pelerinaj nu turism religios, deci nu e pe stele.