Cluj: Locurile și oamenii Revoluției

Este acea perioadă din an când România își comemorează morții, iar cei (tot mai puțini) care își amintesc Revoluția din decembrie 1989 încearcă să le spună și celorlalți ce s-a întâmplat atunci. Întâmplător sau nu, este o perioadă în care tinerii de astăzi ies și ei pe străzi, cerând dreptate, legi corecte, politicieni onești. Diferența între tinerii de acum 30 de ani și cei de acum este că astăzi putem ieși în stradă fără teama că vom fi împușcați, ne putem striga nemulțumirile liberi – iar acest lucru se datorează curajoșilor care în decembrie 1989 au îndrăznit să se revolte, conștienți fiind că asta i-ar putea costa viața.

Citiți și:  Eroii Clujului, omagiați după 30 de ani. Armata a dat onorul acolo unde tot armata a tras

Locuri uitate

Revoluția din decembrie 1989 a început la Timișoara și a continuat la Cluj-Napoca și București. Potrivit relatărilor, Cluj-Napoca este cel de al doilea punct important al Revoluţiei Române din 17-22 decembrie 1989. Protestele au început aici în 21 decembrie 1989, în jurul orei 15, în Piaţa Libertății, astăzi Piaţa Unirii, la intersecţia cu strada Napoca, strada Universităţii şi Bulevardul Petru Groza, astăzi Bulevardul Eroilor.

La ora 15.40, militarii înarmaţi cu muniţie de război au deschis focul asupra clujenilor aflaţi în centrul oraşului. În total, au murit 26 de oameni şi au fost rănite alte 52 de persoane, în mai multe puncte din oraş: fosta Piaţă a Libertăţii, Hotelul Astoria, Fabrica de Bere, Mărăști.

Clujenii de astăzi trec prin acele locuri și mai nimic nu le spune istoria lor. În Piața Unirii a fost plasat monumentul ”Stâlpi împușcați”, în alte locuri au fost montate doar niște plăcuțe care trec neobservate, ca și troița din Mărăști, despre care puțină lume știe ce simbolizează. Este vorba despre troița de lemn ridicată la intersecția străzilor Fabricii și Aurel Vlaicu, lângă sensul giratoriu din Mărăști. Acolo este acum o parcare, iar troița stă între mașini și pietoni grăbiți. O plăcuță comemorativă amintește de faptul că acolo s-a desprins din mulțime un muncitor pe nume Rusu Ioan și a fost omorât de soldați pentru că s-a dus spre ei cu pieptul gol, invitându-i să îl împuște.

Călin Nemeș

Pe 21 decembrie 1989, discursul de la Bucureşti al lui Nicolae Ceauşescu a fost întrerupt de huiduielile mulţimii adunate la mitingul organizat de PCR în faţa sediului Comitetului Central. La Cluj au ajuns veștile despre acest fapt, dar și despre evenimentele petrecute la Timișoara.

În jurul orei 13, în Piaţa Libertăţii, scriitorii clujeni, de la geamul Asociaţiei Scriitorilor şi al revistei Tribuna, au început să scandeze „Victorie”, iar actorul Călin Nemeș a început să strige după oamenii care treceau prin piață, cerându-le să se solidarizeze cu timișorenii. Auzise și că muncitorii veneau spre piață și era hotărât să adune oameni, cât mai mulți, ca să îi aștepte.

Ulterior, Călin Nemeș a devenit protagonistul unui moment ce a rămas în istoria Revoluției clujene: și-a dezgolit pieptul și a ieșit în fața soldaților înarmați care au apărut la fața locului. A fost, de altfel, rănit, după ce militarii au început să tragă în mulțime. Mulți prieteni ai săi au fost răniți și chiar uciși pe loc – între ei, artistul Lucian Matiș.

Călin Nemeș a supraviețuit rănilor de la Revoluție, dar nu s-a putut împăca în anii ce au urmat cu faptul că nu se schimbau lucrurile așa cum a sperat. A militat mult timp pentru aducerea în fața Justiției a vinovaților de masacrul de la Revoluție și și-a pierdut, câte puțin, speranța. Eroul din Piața Libertății și-a pus capăt zilelor la vârsta de 32 de ani, în iulie 1993.

Muncitorii

În jurul orei 14 din ziua de 21 decembrie 1989, pe platforma industrială a oraşului, muncitorii care au ieşit din schimbul întâi de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) s-au adunat în faţa întreprinderii, iar lor li s-au alăturat cei care ar fi urmat să intre în schimbul al doilea. Sute de oameni s-au încolonat şi au pornit pe jos spre centrul oraşului. Au veni și alți muncitori ai combinatelor de pe platforma industrială a Gării, de la Tehnofrig și de la Metalul Roşu.

Cu toții au mers pe jos, pe strada Horea, spre centrul orașului, dorind să se alăture manifestanților de acolo. Pe traseul parcurs de ei și de ceilalți au rămas în urmă și primii morți ai Revoluției de la Cluj: în fața hotelului Astoria, în faţa hotelului Continental, în Piaţa Mihai Viteazul, la Fabrica de Bere, în cartierul Mărăşti.

Potrivit relatărilor martorilor, în noaptea ce a urmat s-au auzit focuri de armă şi şuierături ale tunurilor cu apă care încercau să oprească revolta. Morţii au fost duşi de pe străzi foarte rapid, la fel cum s-a întâmplat şi la Timişoara, însă ei au mai putut fi văzuţi înspre dimineaţa zilei de 22 decembrie în spatele Fabricii de Bere şi pe strada Moţilor, unde s-a încercat oprirea manifestanţilor ce veneau dinspre cartierul Mănăştur şi din comuna Floreşti.

Doina Cornea

Arestată la domiciliu, Doina Cornea, publicista şi disidenta anticomunistă de la Cluj-Napoca, a scăpat de supraveghetorii săi securiști în seara de 21 decembrie și a profitat de moment. A coborât cu o mulţime de tineri la Teatrul Naţional, apoi la Catedrala ortodoxă, unde au rostit împreună rugăciunea ”Tatăl nostru” şi au aprins mai multe lumânări.

Doina Cornea a propus atunci înfiinţarea unui Comitet al Reconstrucţiei Naţionale, ca şi la Timişoara. Ea însăși a devenit preşedintă a nou înfiinţatului comitet, iar preşedinte executiv, Matei Boilă. Din Catedrală s-a trecut în Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului unde s-a întâlnit cu arhiepiscopul Teofil Herineanu care a încuviinţat venirea revoluţionarilor.

În 22 decembrie, dimineaţa, în Piaţa Libertăţii au sosit un număr mare de manifestanţi din toate cartierele oraşului şi au adus cu ei steaguri tricolore, cărora le-au decupat stema. S-au scandat numeroase lozinci, cu și mai mult entuziasm și curaj: ”Trăiască Frontul Renaşterii!”, ”Ceauşescu-jos!”, ”Libertate sau moarte”, ”Timişoara nu uita, Clujul e de partea ta!”, ”Tiranule nu uita, a venit şi vremea ta”. Doina Cornea s-a aflat din nou la Catedrala ortodoxă, apoi în faţa clădirii Siguranţei Statului, unde a vorbit mulţimilor încercând să calmeze spiritele.

Postul Radio Cluj, care fusese închis în 1985, a început să emită din nou în eter, după momentul constituirii Frontului Salvării Naţionale. Ulterior, după ce FSN s-a transformat în partid politic, Doina Cornea a demisionat și s-a distanțat clar de Ion Iliescu, devenind iarăși un opozant al regimului.

Imaginile Revoluției

Primele și cele mai cunoscute fotografii ale evenimentelor din Piaţa Libertăţii din 21 decembrie 1989 au fost făcute de Răzvan Rotta, pe atunci asistent universitar la Politehnica din Cluj-Napoca. Acesta era pasionat de fotografie şi îşi scosese un certificat care îi dădea dreptul să facă fotografii pentru albume şcolare, având chiar și un laborator foto.

La fel ca și alți români, Rotta a aflat de la Europa Liberă ce se întâmpla în Ungaria, în fostul RDG, apoi la Timişoara, iar în 21 decembrie 1989 era acasă, urmărind la televizor mitingul întrerupt al lui Ceauşescu. Fiica lui de 22 de ani a mers cu două prietene în centrul oraşului, iar după o vreme el a pornit să o caute – luând și aparatul foto cu el. Avea un film alb-negru cu 36 de poziții, dintre care 12 erau deja folosite. Au rămas 24 de poziții, din care clujeanul a obținut 21 de fotografii ale Revoluției de la Cluj-Napoca, fotografii ce au făcut înconjurul lumii.

La început, clujenii adunați în piață erau destul de liniștiți, apoi au început să strige, cu tot mai mult curaj. Au apărut și soldații, iar Răzvan Rotta a început abia atunci să facă poze. Astfel, a surprins imagini cu aceiași oameni în viață, apoi, împușcați.

Libertate!

”Lumea se agita, dar trebuia o scânteie. Aceasta a fost în momentul în care au venit soldaţii, iar oamenii au început să strige, dar nu strigau «Jos Ceauşescu» sau «Jos comunismul», nu aveau curaj, ci «Libertate», «Timişoara». Am vrut să fac poze, mi-am scos aparatul. În faţa mea era profesorul de matematică Horia Pedestru, coleg de generaţie. Se uita în ochii mei şi striga şi el. Am vrut să îl fotografiez, dar apoi m-am întrebat de ce să îl fotografiez, ce vor spune cei din jur, poate crede cineva că sunt de la Securitate şi îmi strică aparatul foto. Mi-am pus aparatul înapoi în geantă şi am strigat şi eu cu ceilalţi”, a povestit Rotta, pentru Mediafax.

Fotografiile lui Răzvan Rotta surprind primele momente ale Revoluției de la Cluj, inclusiv pe actorul Călin Nemeş care se îndrepta cu pieptul gol spre soldaţii înarmaţi, cu primii morţi seceraţi de gloanţe.

După ce a tras cadrele, și-a ascuns aparatul și a reușit să ajungă acasă, unde a developat pozele și le-a ascuns, împreună cu filmul. După o vreme, imaginile au ajuns în Franța și de acolo în lumea întreagă.

Unde ne comemorăm eroii?

Singurul monument din Cluj-Napoca dedicat eroilor Revoluției din decembrie 1989 este cel amplasat în Piața Unirii și denumit, sugestiv, ”Stâlpi împușcați”. Acesta a fost realizat de sculptorul Liviu Mocan și include şapte „siluete” de bronz, cu o înălţime de peste 3 metri, care poartă fiecare cel puţin o urmă, simbolică, a gloanţelor care au curmat 14 vieţi în Piaţa Unirii.

Dacă am sta în mijlocul acelor stâlpi, ne-am putea imagina cum au stat tinerii din 1989, în fața soldaților, înarmați cu muniție de război. Martorii au relatat că militarii au deschis pur și simplu focul, fără avertisment, trăgând în mulțimea din piață – cu toate că manifestanții au încercat să stea de vorbă cu ei, să îi convingă de faptul că sunt, cum se spune, de aceeași parte a baricadei. Doar că militarii au fost nevoiți să urmeze ordinele…

Majoritatea fotografiilor de atunci ne înfățișează peisaje familiare, cum este librăria Universității sau trotuarele de pe marginea Pieței Unirii de astăzi, pe unde ne plimbăm noi acum. Însă peisajele sunt completate cu soldați, arme, oameni întinși pe jos, morți și răniți. Și pare greu de crezut că sunt exact aceleași locuri, pe unde astăzi se pășește atât de ușor.

La fel de ușor se trece pe strada Horea, în dreptul podului de pe Someș, pe unde au trecut, în 21 decembrie 1989, muncitorii. Încercând să le oprească marșul spre Piața Libertății, i-au ”întâmpinat” baraje de soldați și mașini de luptă. Oamenii nu s-au oprit, ci au înaintat strigând lozinci de susținere timișorenilor; s-a deschis focul, iar trei dintre revoluționari au fost uciși, alți opt fiind răniți. La adresa strada Horea nr. 3 s-a dezvelit o plăcuță comemorativă, care a fost distrusă de vandali, apoi refăcută.

”Circulați. Totuși, gândiți-vă că într-o bună zi se va încheia și viața voastră supusă stomacului. Iertați-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veți muri. Și dumneavoastră, și eu. Mai devreme sau mai târziu. Și ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieții noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii și adolescenți ai lui decembrie 1989. Și, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Știu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?”, Călin Nemeș, ”România liberă”, 25 aprilie 1991.

Un alt fotograf care a surprins imagini din Piața Libertății de atunci este George Mureșan – iar acestea pot fi văzute pe blogul său, georgemuresan.wordpress.com.

Mureșan era pe atunci student în ultimul an la Arte Plastice, era pasionat și de fotografie și îşi cumpărase de la un profesor un aparat foto. Cu aparatul ascuns sub haină a ajuns și el în zona Bisericii Sfântul Mihail, unde a fost martorul evenimentelor istorice. Pozele sale surprind mulțimile, oamenii adunați acolo, troleibuzele oprite pe șosea. (Textul a fost publicat inițial în 2017 – n.r.)