Cărţile-surpriză ale Editurii Renaşterea

Editura Renaşterea s-a prezentat în faţa publicului la Festivalul Internațional de Carte Transilvania cu lansarea a două cărţi fiecare dintre ele „scandaloase” pentru publicul lor.

Sfântul inginer, tradus de un mitropolit fost inginer

Prima carte se numeşte „Fărâmiturile ospăţului” de Sfântul Ignatie Briancianinov. Este un sfânt care avea pregătire profesională de inginer militar. Poate că tocmai de aceea i-a căzut cu tronc lui Andrei Andreicuţ şi el inginer, absolvent al Facultăţii de Mecanică din Cluj, Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice Cluj. Domnia sa a devenit între timp Mitropolitul Clujului. Cartea a tradus-o în 1996, şi prima ediţie a apărut la Editura Episcopiei Alba Iulia pe vremea când era arhiepiscop acolo. Ediţia de acum este una revăzută şi adăugită, publicată în condiţii grafice superioare. Cartea a fost prezentată la Târgul de Carte de către Radu Munteanu, tot inginer, fost rector al Universităţii Tehnice, un om prezent în viaţa culturală a Clujui, dar şi la curent cu evoluţiile Bisericii Ortodoxe.

Sfântul Ignatie Briancianinov s-a născut într-o familie înstărită şi a făcut studii la Şcoala Militară din St. Petersburg. Şi-a urmat chemarea spre călugărie şi în 1831 a depus votul şi a fost tuns cu numele de Ignatie, apoi a fost hirotonit preot, ridicat repede la rangul de arhimandrit, iar la 26 de ani conducea mănăstirea „Sf. Serghie” din St.Petersburg. În 1857 a fost sfinţit Episcop al Caucazului şi Mării Negre. Chiar dacă avea un mare rang bisericesc, a avut puterea să se retragă după patru ani şi să se dedice scrisului. În anul 1988, odată cu Perestroika, mişcarea care avea să ducă la căderea comunismului, Biserica Orotdoxă Rusă profită de liberatatea instaurată şi îl canonizează pe Ignaţie care devine Sfântul Ignatie Briancianinov. Iată ce mărturiseşte Andreicuţ despre carte „În anul 1994 la Mănăstirea Sfântul «Ioan Botezătorul» din Essex din Anglia mi-am dat seama mai bine decât acasă de valorile extraordinare de care dispune ortodoxia noastră. Într-o lume care din punct de vedere material nu-şi mai poate dori nimic pe plan spiritual Ortodoxia le poate da oamenilor şansa izbăvirii şi îndumnezeirii. De aceea m-am hotărât să traduc în limba română o carte care se înscrie foarte bine pe linia colecţiei noastre de spiritualitate. Cartea a tradus-o din rusă în franceză părintele Simeon Bruschweiller, avându-l drept autor pe Ignatie Briancianinov şi a intitulat-o „Fărâmiturile Ospăţului” cu subtitlul Introducere în ascetica bisericii răsăritene. În original ea poartă titlul „Ofrandă monahismului contemporan”. Chipul stareţului Ignatie Briancianinov stă alături de cel al marilor stareţi de la Valaam, Optima, Sarov al episcopului Teofan Zăvorâtul sau al părintelui Ioan din Kronstadt (….). A trăit ca un călugăr autentic pentru că nu există decât o singură formă a creştinismului, predarea totală lui Dumnezeu”. Părintele Cătălin Pălimaru de la Editura Renaşterea (care ne-a mărturisit că şi el la rândul său are şi studii de inginerie) crede că: „Este o carte pentru cei interesaţi de viaţa spirituală, şi care le va ajuta celor care îşi doresc o creştere în Duh”.

A doua carte pe care Editura Renaşterea a lansat-o la Festivalul Internațional de Carte Transilvania este cea a unei autoare foarte tinere de numai 33 de ani. Cartea se numeşte „Spre ziua cea neînserată” cu subtitlul Viaţa Elisabetei Behr-Sigel 1907 – 2005 şi este scrisă de Olga Lossky. Autoarea a mai fost prezentă pe piaţa româneasă de carte cu un roman: „Recviem pentru un cui”. Provine dintr-o familie de refugiati ruşi după prăpădul făcut de revoluţia bolşevică. Vladimir Lossky (1903-1958), străbunicul ei, este un renumit filozof, care s-a refugiat în 1922, la Praga, iar mai apoi la Paris.

După ce a facut studii de literatură si de cinematografie, strănepoata sa, Olga Lossky, a devenit profesoară de religie ortodoxă la Bruxelles. În interviurile pe care le-a acordat presei din România, autorea a declarat că printre autorii preferaţi se numără Eminescu şi Cioran. Tot în timul unei vizite în România, într-un interviu pentru România literară. a declarat că Bucureştiul seamănă cu Moscova şi că „Românii şi ruşii sunt inconfundabil legaţi prin acest spirit comun ortodox”. Prefaţa volumului recent, o veritabilă carte-portret, este semnată de Olivier Clement, alt mare teolog ortodox. Eroina din „Spre ziua ce neînserată” , Elisabeth Behr Sigel, este un personaj real, o femeie în toată firea, teolog ortodox. Venea din lumea protestantă, studiile ei iniţiale au fost pe această direcţie, dar a descoperit ortodoxia de care a rămas ataşată toată viaţa şi în care de altfel s-a botezat. Una din preocupările sale constante a fost cea a prezenţei femeilor în biserică. A vizitat spaţiul ortodox răsăritean şi, bineînţeles, România.

Olivier Clement spunea despre personalitatea de primă mărime care a fost Elisabeth Behr-Sigel: „Unul dintre cei mai mari martori ai Evangheliei pe cre i-am întâlnit pe vremea când încercam să devin creştin, a fost Elisabeth Behr-Sigel. În ciuda îndelungatei noastre prietenii şi a angajamentului comun în numeroase iniţiative, nu am înţeles pe deplin amploarea destinului său decât după ce am citi cartea de faţă. Olga Lossky – descendentă a unui neam ilustru – (străbunicul ei, Vladimir Lossky, la rândul lui fiul unui remarcabil filozof religios a fost un teolog de geniu) – a evocat cu tandreţe şi umor bogăţia unui destin în ciuda sau poate tocmai datorită tinereţii ei. Autoarea ne oferă o biografie născută dintr-un dialog constant cu Elisabeth şi întemeiat pe scoaterea la lumină a unei întregi corespondenţe.

În această carte, Elisabeth Behr-Sigel apare ca o sfântă ortodoxă a timpurilor moderne, care fiind mereu pasionată de Dumnezeu a devanit capabiă să aducă mărturie încă din această viaţă despre realitatea Învierii şi a Împărăţiei Cerurilor”.