Batman și Robin

Batman și Robin, în variantă românească. Florin și Daiana fac echipă la toate turneele, iar colaborarea lor este un succes din toate punctele de vedere (Foto: Daniel Rus)

Întâlnirea cu Florin Mergea a avut loc joi, după unul dintre antrenamentele sale zilnice de dinaintea partidei cu Marocul. Imediat după ce medaliatul cu argint de la Rio și-a terminat treaba, pe terenul de hard din polivalenta clujeană au intrat marocanii. O încălzire rapidă preț de 30 de minute și hop, începe o simulare a unui meci de dublu, semn că Florin și jocul său nu prea-i lasă să doarmă noaptea liniștiți.

Florin și soția lui, Daiana, ne-au întâmpinat într-o încăpere a polivalentei. Daiana tocmai se întorsese de la un meci de tenis. Este absolventă de medicină, dar Florin este cel mai important pacient al ei. Împreună, formează o echipă ce a ajuns la vârful topului ATP Doubles, dar și la argintul olimpic de la Rio de Janeiro. Dacă Florin ar fi un soi de Batman al tenisului, cu siguranță Daiana este Robin și încă ceva în plus.

„Cu Daiana am ajuns în Top 10. Au mai fost oameni care ne-au ajutat, dar pe perioade scurte. Greul l-am dus noi și altfel mi-ar fi fost imposibil să mă bat cu oameni care au echipe cu ei. E un miracol că am ajuns unde suntem”, spune Florin, privindu-și soția cu drag.

Foto: Daniel Rus

Batman și puii

Din colțul camerei, la masă, juniorul Edris Fetisleam înfulecă prânzul și pare foarte atent. Are 18 ani și a ajuns în echipă după ce a câștigat un soi de mini-turneu organizat de Federație. Cu o zi înainte, Edris a avut una dintre primele sale conferințe de presă și abia și-a putut stăpânii emoțiile în fața jurnaliștilor. Acum stă liniștit la masă și, subtil, trage cu urechea la Florin, care ne spune planurile lui pentru întâlnirea cu Maroc.

„Mă simt bine aici la Cluj. Pentru mine și pentru Daiana este foarte bine aici pentru că, în afara Bucureștiului, aici avem cei mai mulți prieteni. De fiecare dată când am venit aici, iubitorii sportului au fost lângă noi și noi am putut să le simțim energia. E adevărat că una e să joci cu Spania și alta e să joci cu Marocul, pentru că e alt nivel. Dar venim după partida cu Luxemburgul și față de acel meci e un pas înainte. Va trebui să fim atenți, mai ales că Horia nu este lângă noi. Sper să se refacă repede. La dublu, cu Marius Copil, am mai jucat și ne înțelegem foarte bine, chiar dacă nu avem vreo partidă câștigată”.

Lui Edris i se alătură celălalt junior, Filip Jianu, care are doar 16 ani. Când era doar un puștan, a fost protagonistul faimoasei reclame „Zboară, puiule, zboară”. Acum, Filip nu mai „eliberează” pui congelați din captivitatea supermarketurilor și este unul dintre cei mai talentați tineri din tenisul românesc. În plus, spune Florin, Filip este un băiat foarte atent la toate sfaturile „veteranilor”. Exemplificarea este disponibilă chiar în timp ce vorbim, pentru că Filip stă deja întins peste masă și pare că mănâncă efectiv fiecare cuvânt pe care îl rostește Mergea în celălalt capăt al camerei. Nu e nici un fotograf prin preajmă care să surprindă lecția de tenis ad-hoc, dar Florin se bucură de situație și spune că acum, că a trecut puțin de 30 de ani, acceptă cu mare plăcere și rolul de mentor.

„Am ajuns la acest nivel, dar îmi aduc aminte cum eram și eu la început. Am fost învățat să cam fur cunoștințe de la toată lumea, să ascult în stânga și dreapta, iar apoi să cern printr-o sită informațiile pe care le prindeam. Sper ca și ei să aibă obiceiul acesta și să rămână cu lucrurile bune pe care le văd aici, la echipă. E clar că la un moment dat trebuia să vină o schimbare de generație și să trecem și noi prin acest proces, așa cum au făcut-o și alții. Important este să avem cât mai mulți tineri pe lângă noi și cu ei să facem acest schimb de informații, pentru că unele lucruri nu le poți afla decât de la cei care au fost înaintea ta. Filip și Edris sunt foarte atenți la detalii și asta mă bucură”.

Florin este în continuare în primii 100 la dublu, dar trage tare pentru a-și îndeplini un vis mai vechi: să ajungă numărul 1 mondial. (Foto: Dan Bodea)

Dar cu tenisul ce mai facem?

În iulie 2016, tot la Cluj-Napoca, România pierdea cu 1-4 în fața Spaniei, într-o partidă care conta pentru turul doi al Cupei Davis, Grupa I valorică a zonei Europa/Africa. Atunci, singurul punct al României a venit de la perechea Tecău/Mergea, iar pentru că Marius Copil se accidentase, Florin Mergea s-a văzut nevoit să intre pe teren într-un meci de-a dreptul decisiv, la 1-2 pentru iberici. Florin, la acea vreme, nu mai jucase un meci oficial la simplu de doi ani, iar înfrângerea în trei seturi cu Roberto Bautista Agut (era numărul 15 ATP la acea dată) l-a făcut să răbufnească și să tragă un semnal de alarmă cu privire la soarta tenisului românesc.

„Ce am făcut până acum e munca noastră, iar performanțele noastre de la Turneul Campionilor și performanțele lui Horia de la Wimbledon ar fi putut să nu existe dacă nu eram noi. Până acum statul roman nu a făcut nimic pentru tenis. Suntem rezultatul muncii noastre și în următorii 10 ani nu vine nimic din spate. Merităm mai mult respect pentru că jucăm pentru culorile României”, a mai spus Florin Mergea după acel meci.

Câteva săptămâni mai târziu, la Rio de Janeiro, Florin și Horia câștigau argintul olimpic în proba de dublu. Adversari din finală: spaniolii Marc Lopez și legendarul Rafael Nadal, care lipsise la Cluj-Napoca.

Aproape doi ani mai târziu, Florin pare că nu mai este atât de supărat. Chiar dacă nu îl are pe Horia și va juca la dublu cu Marius Copil, tenismanul român are încredere că lucrurile se pot schimba cu un efort colectiv. Contextul este și el altul: în 2016, dacă am fi bătut Spania, jucam barajul pentru promovarea în Grupa Mondială. Acum suntem în echivalentul Diviziei C și dacă batem Marocul putem juca cu Polonia sau… Zimbabwe.

„Sincer, nu simt că s-a schimbat ceva de atunci, dar nu este un „nu” spus cu răutate. Sunt mulți care încearcă să schimbe ceva, dar cu toții trebuie să facem ceva bun ca să pornim bulgărele. Până la urmă este vorba de un sistem care are limitele lui și care, acum, merge înainte din inerție. Talente avem și asta a fost tot timpul principala calitate a jucătorilor români. Toți am fost talentați, dar nu am fost poate atât de mulți. Înainte, la Jocurile Olimpice aveam sute de sportivi, iar acum mai avem câteva zeci, iar asta cred că este o problemă a sportului românesc, nu doar a tenisului. Cât timp nu ai sport în școli și programe sportive care să aducă copiii la sport, va fi foarte greu în orice sport, nu doar în tenis. Tenisul, de bine de rău, merge bine până la un anumit punct, în care ai nevoie de informații și de partea financiară”.

Iar cu partea financiară nu e deloc simplu. Tenisul merge mult dincolo de iarba verde de la Wimbledon și arena învăluită în întuneric de la Turneul Campionilor. Până să ridici cecurile imense pe care stau scrise sume cu șase zerouri și să pleci acasă cu mașinile sponsorilor, e nevoie de sacrificii de tot felul. Din păcate pentru mulți tenismeni talentați, există momente în care oricât ți-ai sacrifica propriul corp, cariera se poate împotmoli din cauza problemelor financiare.

„Ca să faci bani în tenis trebuie să fii în prima sută la simplu și în primii 50 la dublu, asta dacă nu cumva ai echipă cu tine. Dacă ai echipă, doar cu banii tăi nu ai nicio șansă decât dacă ești printre primii 10 la dublu și în primii 30 la simplu. În momentul de față, cel mai mic salariu e de 500 de euro pe săptămână la un antrenor de tenis și aici nu incluzi cheltuielile cu transport, mâncare sau cazări. Noi nu avem nicio șansă de exemplu să ne batem cu vreo federație care are un turneu de Grand Slam, pentru că Franța, Anglia, Australia sau SUA fac sute de milioane doar de aici. Va fi foarte greu. Ori vine cineva din privat cu foarte mulți bani și schimbă sistemul din mers, ori investim în sport de mase și așteptăm ca sistemul să scoată sportivi. Altfel, apare câte unu la 25 de ani”, spune Florin Mergea.

„Sunt un sportiv de echipă și tot timpul am vrut să joc cu români. Mi-am dorit asta tot timpul”

Batman și Robin se pregătesc de Tokio

În timp ce Daiana se reface cu un baton proteic după meciul ei de tenis, cu Florin discutăm despre planurile de viitor. Un viitor care în 2010 nu mai era legat de tenis, după ce fostul campion la turneul de juniori de la Wimbledon a anunțat că se retrage și chiar s-a apucat de antrenorat. Revenirea lui a fost în stilul lui Michael Jordan. Așa cum legendarul baschetbalist s-a retras între 1993 și 1995 pentru a juca baseball, iar apoi s-a întors în NBA pentru a câștiga alte trei titluri, Florin a revenit și el în forță, cu ajutorul Daianei, și cu o nouă perspectivă asupra sportului pe care îl iubea.

„Era o decizie finală și nu mă mai gândeam să mai revin. Tenisul era atunci un capitol închis și cumva mi-am scăldat picioarele în antrenorat și asta m-a ajutat enorm, pentru că am putut să mă gândesc cum m-aș antrena pe mine dacă mi-aș fi antrenor. Antrenorul Mergea e foarte exigent. De multe ori nu pot să mă pun în ipostaza antrenorului pentru că aș fi prea dur cu mine și m-aș scoate afară din sală”.

Florin râde și se gândește probabil cum l-ar calma pe antrenorul Florin Mergea, în timp ce Daiana accentuează observația soțului ei. „Da, e foarte exigent”.

Acum, sportivul din Craiova a ajuns la 32 de ani, dar mulțumită antrenorului-soție-medic ce-l veghează inclusiv acum de pe canapeaua de alături, are energie ca la 20 de ani. Prin urmare, planurile nu sunt legate de retragere, ci de medalii și ascensiuni în clasamentul ATP Doubles, unde Florin este acum pe 78, după ce din iunie 2015 până în mai 2017 a fost în Top 30, cu câteva săptămâni petrecute chiar pe locul 7 mondial.

„În primul rând, vrem medalia de aur de la Tokio, iar acesta este un obiectiv cât se poate de realizabil. Cu Horia fac o echipă extraordinar de bună și putem ajunge oricând numărul 1 în lume. Asta ni se spune din toate părțile și personal cred că pot ajunge numărul 1 la dublu atâta timp cât sunt sănătos și îmi merg lucrurile așa cum trebuie. Un asemenea obiectiv nu se atinge însă doar cu muncă și determinare, pentru că ai nevoie și de noroc, de parteneri și de multe alte lucruri”.

Și-ar dori să joace mai mult la dublu cu jucători români, dar nu e atât de simplu. Dacă asta nu-i prea iese, Florin speră ca experiența lui să fie valorificată cât mai bine în cadrul echipei de Cupa Davis. Aici, tinerii ca Filip, Edris sau Dragoș Dima pot învăța de la români careu a jucat finale ATP și au adus medalii olimpice. Și, cel mai probabil, vor mai aduce.

Florin Mergea și Horia Tecău, la meciul cu Spania, disputat tot la Cluj-Napoca, în 2016 (Foto: Dan Bodea)

„La echipa de Cupa Davis sper să fiu foarte implicat în viitor. În acea perioadă în care nu am jucat tenis și am fost antrenor, am avut norocul de a lucra cu copii foarte buni și am descoperit că îmi place să fac asta. Mă ajută să văd tenisul cu alți ochi și acum mă gândesc că la un moment dat aș vrea să dau mai departe tot ce am învățat, pentru că sunt lucruri pe care eu le-am învățat pe pielea mea. E drept că sunt informații peste tot acum, dar degeaba ai acces la ea dacă nu poți să o cerni cumva. Sper ca și alții să facă asta și să îi ajute pe cei tineri”.

În perioada 7-8 aprilie, România joacă la Cluj-Napoca împotriva Marocului, în turul al doilea al Grupei a II-a, Zona Europa / Africa a Cupei Davis by BNP Paribas.