Ioan Macea „Am patru facultăți, dar vând castraveți”

În jurul chioșcului său alb din zona gării, e mereu agitație. Două roșii, doi ardei, cinci vinete, un kilogram de roșii. Toate sunt așezate frumos în pungi roz, apoi cântărite de patronul afacerii și oferite clienților prin ușița chioșcului, martora celor mai apetisante discuții între cel care vinde și cei care cumpără, prieteni de o viață, parcă.

Producătorul clujean, Ioan Macea, a hotârât să își deschidă un mic business în domeniu în urmă cu 11 ani. „Încerc să vând produse românești, în special. Atât cât se poate. Prefer să evit Turcia, Grecia, nu pentru mine, ci pentru că țin la calitate. Probabil pentru afacere ar fi mai profitabile produsele de acolo. De exemplu, acum am roșiile din Cluj, din grădină, am ardei Kapia din Cluj, lebenița românească. Lebenița o am de la un client de încredere din Dăbuleni de la care cumpăr de peste 10 ani. Sunt și eu producător, dar nu pot face față cu toate. Afacerea aceasta am început-o tocmai pentru că sunt producător. Nu puteam să îmi vând cireșele. Am livadă de cireșe. Am fost obligat să îmi cumpăr sau să îmi închiriez un spațiu și să vând. Încet, am început să vând și alte produse: cartofi, roșii și ce mai aveam. Avem 70 de hectare de pământ, dar nimeni nu mai muncește, din păcate. Mergem la țară, muncim cât ne permite timpul. Avem pământ în cinci locuri din țară: e și moștenit și cumpărat, am și eu și soția. Mergem când putem. Dar pentru a face agricultură cum scrie la carte, trebuie să te ocupi numai de asta. Utilajele sunt scumpe. Nu faci față. Oamenii nu mai muncesc. La țară, de exemplu, oamenii stau mai mult în birt. Dacă le spui că le dai 50 de lei pe zi, nu vin, că primesc banii din ajutorul social și preferă să stea la birt”, explică acesta.

Ioan își petrece 16 ore pe zi la „job”. Deși chioșcul este al său, pentru a putea vinde pe spațiul public, acesta plătește lunar o chirie Primăriei municipiului Cluj-Napoca. „Dau mai ieftin ca în piață. Nu e mai retabil, dar pur și simplu nu vreau să vând scump. Mai fac și cadou câte una alta. Cei care au angajați, aceia au afaceri. Eu din chestia asta trăiesc. Sunt și patronul și muncitorul și producătorul, din când în când. Nu vreau să sar peste gard, vreau să trăiesc. Alții vor să facă milioane. Nu e afacerea vieții mele, fac acest lucru ca să trăiesc, momentan. De exemplu, am patru facultăți și vând castraveți. Sunt inginer, profesor, jurist și am terminat și turismul. În situația în care sunt acum, asta fac. Trebuie să trăiesc din ceva. Cu problemele care sunt: cu amenzi, cu controalele etc. Știți cum e? Cel care muncește, tot acela e sancționat!”, spune Ioan.

E întrerupt de un domn care îi întinde o plasă roz. „Roșii aveți aici?” „Porodici!”, „4, 70 lei face! Voi face și altceva până la urmă. Nevoia te învață. Acum, mai cultiv un morcov, un cartof, varză. Nu am timp efectiv să mă ocup de tot. Am multe fructe. Am pus zmeură, afine, coacăze. Se ocupă fetele mele de ele. Am două fete. Trebuie să știi și ce să cultivi pentru că sunt culturi din care poți să nu câștigi nimic”, explică acesta.

„Unde ți-s plasele mari?” întreabă o doamnă de vârsta a treia care îi întinde două plase mici, roz, pline cu vinete. „Aici, înăuntru, că sunt pe bani cele mari. Și cele mici sunt pe bani, dar le fac cadou”, spune acesta. Doamna nu se lasă: „Eu știu că și pungile trag la cântar, așa că se plătesc împreună cu legumele”. „Da, sigur. Pungile cresc pe câmp. Ia să vin și eu la voi să iau cartofi cu tot cu pungă”, glumește acesta. Doamna refuză punga pe bani, dar ambii se amuză copios pe această temă.

Legumele de sezon, la mare căutare

„Cel mai bine se vând legumele de sezon. Acum, de exemplu sunt roșiile cele mai căutate. Eu am roșii din grădină. Se și vede că nu sunt coapte de tot. Peste o săptămână vor fi gogoșarii pentru că pune lumea zacuscă. Vinetele, la fel. Dar, în general, cel mai bine merg legumele și fructele de sezon”, explică acesta.

Dacă ar fi să tragă linie, la finalul lunii, Ioan Macea susține că scoate un câștig de aproximativ 3.000 de lei. „Sunt foarte mari cheltuielile”, spune acesta. Familia îl ajută, fiecare încercând să își aducă aportul pentru ca mica afacere să prospere.

Clienții vin, își aleg produsele, după care sunt răsfățați cu glume și bunăvoie, pe lângă prețurile mici.