Clujul și city managerul. „Începând de mâine, toate problemele comunității noastre vor fi rezolvate”

„Începând de mâine, toate problemele comunității noastre vor fi rezolvate” n-a spus nimeni niciodată. În curând, Cluj-Napoca se va alătura celor câteva sute de administrații locale și județene care au angajat un administrator public, în limbaj popular city manager. Așteptările față de la acesta însă trebuie să fie rezonabile. Omul sfințește locul, dar administrarea unui oraș în profundă schimbare, cu nevoi complexe și uneori contradictorii nu este o treabă ușoară. Indiferent ce se va face, nemulțumiți vor fi.

Administratorii public nu sunt o invenție românească. Variații ale acestuia se găsesc în toată Europa. În Statele Unite, aproximativ jumătate din populație trăiește în orașe administrate de un de city manager (council manager system), însă între administratorul public românesc și city managerul american sunt câteva diferențe notabile. În SUA, city managerii reprezintă executivul local, comunitățile neavând un primar sau având unul mai degrabă onorific. Practic, modelul de administrare este cel al unei firme: populația (acționarii), aleg un consiliu local (bord) și care va angaja un manager (CEO) pentru îndeplinirea strategiei comunității (companiei). Consiliile sunt de regulă slab populate (sub 10 membri), permițând oamenilor să-i cunoască cu nume și prenume pe cei cărora le-au delegat administrarea comunității. Și să-i tragă la răspundere dacă „dividendele” sunt nesatisfăcătoare. Similar, dacă managerul nu livrează, va fi înlocuit de bord.

În România, lucrurile sunt diferite. Prin Constituție, avem un primar puternic, cu legitimitate democratică, care reprezintă executivul local. Acesta este cel care hotărăște dacă are nevoie de un administrator public și ce fel de atribuții îi deleagă. Flexibilitatea atribuțiilor reprezintă principalul avantaj al funcției. Un primar cu expertiză juridică poate angaja, spre exemplu, un administrator pentru supravegherea utilităților publice. Însă este evident că între administrator și primar trebuie să fie un raport de complementaritate și încredere, din moment ce acesta din urmă își deleagă o parte din responsabilități administratorului. Este explicabil astfel faptul că administratorii vor fi angajați mai degrabă pe durata mandatului primarului cu care colaborează și că vin și pleacă odată cu acesta. Problema afilierii politice este una secundară, atâta timp cât administratorul îți face treaba, contractul de management este public și transparent, cu indicatori care să permită monitorizarea. În esență, indiferent de performanța administratorului, consecințele vor fi suportate de primar.

Însă primarii au deja un viceprimar, căruia îi pot delega responsabilități, municipiile reședință de județ având chiar doi. Un administrator public pare a fi redundant. Însă viceprimarii sunt aleși locali, produsul negocierilor politice, criteriile de numire ținând de coaliția politică, nu neapărat de competențele profesionale (ceea ce nu-i face incompetenți, cât mai puțin recomandabili, spre exemplu, să coordoneze proiecte de infrastructură). Îmi pot imagina scenariul unui primar bine intenționat, pus în postura de a colabora cu un viceprimar binevoitor, dar fără experiență, spre exemplu, în gestiunea fondurilor europene. Desigur, îi poate delega responsabilități, dar asta nu înseamnă că vor fi și îndeplinite în mod corespunzător. Da, primarul poate angajat experți în fonduri europene pe funcții publice, dar salariile acestora sunt de regulă puțin atractive. Salariul AP în schimb are ca limită maximă salariul primarului, la care se adaugă componenta de prestigiu și vizibilitate.

Folosirea poziției ca instrument de recompensă politică este însă o realitate. Performanțele administratorilor publici din România variază profund. Zeci de comune cu administratori publici n-au reușit să atragă fonduri europene în comunitățile lor. Însă în egală măsură sunt exemple de succes. Alba Iulia și Piatra Neamț sunt doar două dintre acestea.

În esență, nimic nu compensează eficacitatea procesului electoral. Primarii trebuie ținuți responsabili pentru rezultate, însă în egală măsură trebuie să le fie oferite instrumentele pentru a obține rezultate. Natura provocărilor cu care se confruntă municipiul Cluj-Napoca face binevenită angajarea unui administratori public. Opinia publică trebuie să-i urmărească activitatea, iar pentru rezultate, bune sau proaste, trebuie tras la răspundere primarul.

Text: Dan Balica, cercetător, UBB