Actorul Bogdan Bob Rădulescu, pregătit să intre în politică, de partea USR

Săptămâna trecută, peste 200 de clujeni au cerut în stradă dizolvarea  Parlamentului, oamenii fiind nemulțumiți de ultimele legi aprobate de legislativ, printre care se numără cea a pensiilor speciale pentru aleșii locali, închiderea dosarului „Diaspora” referitor la organizarea votului pentru prezidențiale, precum și dezincriminarea conflictului de interese pentru cei care și-au angajat rudele în funcții publice. Am discutat cu actorul Bogdan Bob Rădulescu, unul dintre organizatorii protestului pentru a vedea ce impact are acest protest la nivel local, dar și care sunt soluțiile propuse de clujeni pentru ca reforma politică să nu rămână o vorbă în vânt.

-Ai organizat varianta clujeană a protestului intitulat pe rețelele de socializare „Cătușe înainte de pâine!”, joi, 23 iunie. Potestul de la București era anunțat, iar la Cluj nu se întâmpla nimic. Din experiență știu că la Cluj durează cam o zi până se organizează lumea. Tu nu ai vrut să aștepți. Cred că e prima dată când ți-ai asumat rolul de organizator. Ce anume te-a determinat să iei „taurul de coarne”?

R: Am luat taurul de coarne, că deja a înnebunit! Nu e nici măcar taur, e un bou, ca să fim sinceri. Bou care în mare parte a timpului e un porc. Şi care de data asta a reuşit să-şi depăşească propria mizerie proverbială, să iasă din coteţ şi să ne calce-n picioare. De asta n-am mai rezistat şi am zis că e momentul să-l punem la locul lui. Ştiu că e metaforic răspunsul meu, dar clasa politică din România e o adunătură formată în cea mai mare parte din viermi care nu mai aşteaptă să murim ca să ne mănânce, ci ne mănâncă de vii, pe noi şi pe copiii noştri.

-Ai scris pe Facebook, dar ai susținut și în Piața Unirii că ai ieșit în stradă pentru ca, peste câțiva ani, fetița ta să nu îți reproșeze faptul că nu ai făcut nimic pentru a schimba lucrurile în bine. Le-ai reproșat vreodată acest lucru părinților tăi? Știu că erau alte vremuri, dar înainte de a înțelege ce a reprezentat comunismul, s-a întâmplat să le reproșezi acest lucru?

R: Aştept ziua când fetiţa mea mă va întreba asta, ca să pot să o privesc în ochi şi să-i spun că da, am făcut ceva. Cu speranţa asta ies şi lupt cu ei, că poate vom ieşi şi noi o dată-n viaţa noastră victorioşi şi copiilor le vom povesti de vremurile astea cu mândrie şi satisfacţie, nu cu resemnarea celor care au încercat puţin să schimbe lucrurile şi s-au dat bătuţi.

Nu, nu le-am reproşat niciodată nimic părinţilor. Aveam 10 ani la revoluţie, am înţeles târziu ce s-a întâmplat, iar când am înţeles, mi-am dat seama că ei făcuseră, ca tot românul, eforturi să supravieţuiască şi să-şi crească copiii, nu se punea problema de a te răzvrăti împotriva sistemului din postura în care erau ei. Oameni simpli, veniţi de la ţară la oraş să-şi găsească un rost în viaţă, părinţi a  patru copii pe care i-au crescut şi educat cum au ştiut ei mai bine, cu principii și valori simple, sănătoase. Asta mi-a ajuns, nu aveam nevoie de mai mult, aşadar nu le-am reproşat nimic, niciodată. Poate nu le-am mulţumit destul.

-Ce anume te-a deranjat cel mai tare dintre legile adoptate în ultima perioadă în Parlament?

R: Greu de identificat care parte a rahatului e mai urât mirositoare, deci nu pot fi mai exact de atât.

-Protestul din 23 iunie a fost unul oarecum atipic. Am văzut oameni care doreau să vorbească, să își spună părerea, oameni dispuși să dezbată, să facă ceva. Rar am văzut această atitudine la ultimele proteste, poate doar la cele împotriva proiectului minier de la Roșia Montană (la câteva). Crezi că sunt constructive aceste dialoguri publice, aceste dezbateri sau din contră, duc protestul într-o altă zonă, îndepărtându-l de scopul principal?

R: Desigur că sunt constructive. Unde-s mulţi, puterea creşte. Iar oamenii din stradă, i-am văzut: erau mulţi şi faini, nu mulţi şi proşti, aşa cum crede şi speră Parlamentul României că suntem cu toţii. Fiecare a venit cu o idee, era forma cea mai românească a „brain storming”. Ideile creţe le-am perceput cu toţii ca fiind creţe şi ne-au descreţit frunţile. Dar s-au născut nişte planuri închegate, cu scop, cu sens, cu conţinut, planuri care puse-n aplicare corect şi eficient vor fi seminţele din care iese rodul pe care-l dorim şi de care avem nevoie.

Deci nu, nu-l îndepărtează de scopul principal. Scopul principal a fost să ieşim să ne manifestăm nemulţumirea şi să găsim soluţii cum rezolvăm asta. Şi cu gândul la răzbunarea sângeroasă care ne stătea tuturor în minte și pe buze, am formulat, totuşi, soluţii umane, constructive, de durată şi care realmente au şansă. Că dinamită şi gloanţe nu găsim la magazinul din colţ, în schimb idei şi oameni responsabili, dornici de schimbare în bine…de ăia avem.

-Personal, tu cum vezi rezolvarea situației? În piață s-au propus mai multe situații atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Cele pe termen lung au mai multe șanse de izbândă din câte am înțeles din discuții, soluțiile rapide fiind greu de aplicat din cauza legislației (ex. dizolvarea Parlamentului). Suntem noi un popor care gândește în perspectivă, dispus să aștepte, să investească timp, răbdare și suflet în schimbare?

R: Personal văd rezolvarea mult mai tranşant. Pe principiul fizic şi mecanic al acţiunii şi reacţiunii. Cauză-efect. Iar ceea ce fac politicienii români cu noi de 26 de ani încoace ar merita un răspuns pe măsură. Echilibru. Cum spuneam, cauză-efect. Dar pentru că e greu să concentrezi şi să aplici un răspuns scurt şi intens la o acţiune a politicienilor diluată timp de 26 de ani, nu ne rămâne decât să ne uităm în jur, să luăm exemplu de la ţăranul român care primăvara seamănă seminţele în ogor, le acoperea, apoi, cu răbdare şi atenţie aşteaptă recolta din toamnă. Urmăreşte cu atenţie şi preocupare, vorba lui Iohannis.

-După părerea ta este protestul singura soluție care ne-a rămas? În ultimul timp se protestează destul de des, fie că discutăm despre cauze naționale sau locale (deși mai puţin când vine vorba de cele locale)? Văd oamenii o ultimă soluție în proteste? Sau altfel spus, ignoră toate celelalte soluții, sperând ca protestele să le rezolve problemele?

R: E singura legală, din câte văd. Mă rog…aproximativ, că ai nevoie de aprobare de la stat ca să-ţi exerciţi dreptul democratic, văzându-se astfel care e cu adevărat statutul de om liber în democraţie. Cred că oamenii văd o primă soluţie în proteste, că e cumva firesc şi organic ca atunci când te saturi şi eşti nervos să îţi manifeşti starea asta cumva. Apoi, după ce te calmezi, cauţi soluţii. Poate că de asta oamenii au manifestat joi seara şi până vineri s-au calmat. Cât despre celelalte soluţii…sunt birocratice şi necesită timp, proceduri, răbdare. Dar protestul e instant.

-După părerea ta, se protestează prea mult sau prea puțin?

R: Extrem de puţin şi de prost. De timid, de stângaci, ne-au omorât ăştia şi spiritul animalic, ăla de a te apăra în faţa atacatorului şi de a o face eficient. Ar trebui să privim mai atent în lumea animalelor de lângă noi, să vedem cum funcţionează lupta pentru supravieţuire. Iar la noi a ajuns lupta pentru supravieţuire. Ăştia ne omoară încet, dar sigur, noi protestăm cuminţi şi le batem obrazul. Ar trebui să învăţăm de la francezi, de la greci…

-La București, dar și la Cluj, există o oarecare simpatie (care pare să crească tot mai mult) pentru Nicușor Dan și pentru Uniunea Salvați Bucureștiul, devenită după alegeri Uniunea Salvați România. Crezi că ar trebui să existe și la Cluj o filială a USR?

R: Dacă nu există deja, o să-i cerem omului ăstuia să o facă. Sau o facem noi şi ne afiliem lor. Astea-s soluţiile pe termen lung şi sperăm şi eficiente în a ne mai acorda nouă înşine o şansă.

-Dacă ar exista o filială USR la Cluj și ți s-ar propune să intri în politică, ce ai face? Care ar fi răspunsul tău pentru o astfel de propunere?

R: Evident că aş zice da. Ideea de politică nu-mi place deloc, e un termen deja pervertit, compromis şi mânjit. Dar dacă aş avea alături oameni faini, normali, responsabili, cu plan, viziune şi curaj, evident că m-aş arunca în lupta asta. Că aş şti că avem şanse!

-Crezi că ar trebui înființate alte formațiuni politice la nivel de Cluj-Napoca? Dar la nivel național?

R: Prea multe formaţiuni se diluează şi se sparg, sunt multe şi dacă nu-s unite, vor avea soarta triburilor din istorie. Venea o armată organizată şi le cucerea rând pe rând. De asta cred că pentru a te lupta cu partidele mari ale României îţi trebuie o formaţiune unită, puternică, de oameni tineri, liberi, nealteraţi, determinaţi şi responsabili, conduşi nu neparat de o doctrină politică, cât de una umană, sănătoasă, sinceră.

-Ce șanse au independenții să reformeze sistemul politic românesc?

R: Cu susţinerea masivă a populaţiei informate şi nemanipulate? Mare!

-După părerea ta, ce ar trebui să facem concret pentru a avea sistemul politic pe care ni-l dorim? Ai amintit în piață de faptul că la referendum românii au votat pentru 300 de parlamentari, decizie care nu se aplică nici în prezent după ani buni. Ce crezi că pot face cetățenii în fața acestei situații?

R: Sincer… habar nu am de unde ar trebui să începem. Însă ştiu din experienţa de viaţă că atunci când intri într-o cameră plină de mizerie, de şobolani, de pânze de păianjen, faci curat la modul serios. Dezinfectezi, pui curse, razi tot până la tencuială, scoţi podelele, omori cuiburile de şobolani şi reconstruieşti totul de la zero. Dar trebuie să avem dispoziţia de a ne murdări şi de a munci din greu. Până la urmă…e camera noastră şi dacă nu ne-o luăm înapoi… ne mănâncă şobolanii de vii.

-Cât de implicați civic sunt clujenii din punctul tău de vedere?

R: Să ştii că suntem! De la Roşia încoace am văzut o masă de oameni vii şi responsabili. Da…ne pornim mai greu, dar o facem până la urmă.

-Joi, se va organiza, din câte am văzut un alt protest, la o săptămână distanță față de primul. Vei participa? În cadrul primului protest le-ai vorbit oamenilor despre constanță, ce le vei spune acum, dacă vei lua cuvântul?

R: Din păcate, joi seara, in timpul protestului voi participa la o gală, voi munci. Acesta e neajunsul meseriei de actor în cazul acesta: lucrezi serile şi în weekend. Însă absenţa mea de joi nu trebuie să schimbe cu nimic dorinţa oamenilor de a se întâlni şi a găsi, în continuare, soluţii la problemele noastre. Avem grupul UMBRELA ANTICORUPŢIE CLUJ pe Facebook, grup deschis tuturor şi când nu suntem pe stradă, suntem acolo. Că acolo nu ne cere încă nimeni autorizaţie să ne întâlnim. Încă. Dar cu politicienii ăştia… nimic nu mă mai surprinde. Aşadar, nu voi fi joia asta în stradă, dar voi fi în următoarea. Şi sper şi ştiu că vom fi tot mai mulţi şi mai hotărâţi. Altfel…nu mai avem nici o şansă. Chiar nici una…

Citiți și: Peste 200 de clujeni au cerut, în stradă, dizolvarea Parlamentului