Unul dintre cei mai buni cățărători din România le arată tinerilor cu nevoi speciale că visele pot deveni realitate

„Bună, copii! Câți dintre voi v-ați cățărat măcar odată în copaci?” Așa și-a început Claudiu Miu, fost campion multinațional și balcanic la escaladă discursul în fața elevilor de la Liceul pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca, unde a sosit împreună cu echipa sa Climb Again pentru a-i învăța pe cei mici, dar și pe cei mari, că visele nu țin cont de dizabilitate. Diagnosticat la rândul său cu boala Lyme și poliartită asociată în 2010, sportivul nu s-a dat bătut și a sperat că într-o bună zi va ajunge să escaladeze noi și noi vârfuri. După trei ani de pauză, visul i s-a îndeplinit și încet, încet și-a redescoperit pasiunea. A înființat Asociația Club Sportiv Climb Again pentru a-i ajuta și sprijini și pe alți tineri cu nevoi speciale să facă același lucru.

„Eu am reînceput să mă cațăr în 2013, după o pauză lungă. Nu credeam că voi mai putea face asta vreodată. Am redescoperit escalada, a fost ceva cu totul nou. Pe mine m-a ajutat să îmi recâștig încrederea, să câștig masa musculară și mobilitate. Am considerat că escalada îi poate ajuta și pe ceilalți. Acesta e unul dintre motivele pentru care am început să lucrez cu copiii cu dizabilități și sper să ducem acest proiect cât mai departe. Încercăm să acoperim și alte orașe, nu numai Bucureștiul. Vrem să dăm un impuls comunităților locale să se implice. Mingea este în terenul lor. Noi am venit să arătăm că se poate. Vrem să ajutăm cât mai mulți copii și avem nevoie de ajutorul lor pentru a face lucrul acesta posibil. Singuri nu putem face mare lucru”, este de părere Claudiu.

Echipa Climb Again se află la Cluj-Napoca până sâmbătă, 28 mai, timp în care dorește să îi inițieze pe elevi în tainele escaladei. Instructorii au instalat în acest sens un perete de escaladă în curtea școlii, perete care îl depășește cu mult pe cel din dotarea Liceului pentru Deficienți de Vedere, aflat în sala de sport. „Primul feedback din partea copiilor este  unul pozitiv. Le-am prezentat echipamentul, pentru că ploaia ne-a amânat evenimentul de lansare al cățărării. Noi facem escaladă cu copii și tineri cu deficiență ca metodă de terapie, iar cu cei talentați facem mai mult decât atât: mergem la concursuri, la competiții naționale și internaționale de escaladă. Există Campionatul Mondial de Paraclimbing. Anul acesta vom participa cu o echipă Climb Again la acest campionat”, spune Claudiu.

Tânărul alpinist și echipa sa lucrează de doi ani cu tinerii cu nevoi speciale la București. „În acest timp, am văzut impactul acestui sport în viețile copiilor. Acum sunt sportivi. Îi caracterizează faptul că fac lucruri extraordinare, nu faptul că au o dizabilitate. Sunt niște copii extraordinari care fac lucruri grozave”, consideră Claudiu.

„Dorința mea este ca cei care au o deficiență sau o problemă medicală să fie tratați normal. Ei au nevoie de asta. Nu eu nevoie de milă, ci de o relație normală”, Claudiu Miu.

Climb Again se adresează tinerilor cu deficiențe de vedere, de auz, locomotorii, dar și copiilor și tinerilor diagnosticați cu autism. „Am descoperit că escalada este cel mai potrivit sport și cea mai potrivită activitate pentru persoanele cu dizabilități. Sunt tineri care abia se deplasează sau care susțin că nu pot face mai nimic în viață, idee dublată de cei din jur și de multe ori chiar de cei apropiați care, în loc să îi încurajeze, sunt chiar mai afectați decât persoanele cu dizabilități. Copiii percep activitatea ca pe un joc, ca pe o aventură: caută cel mai ușor traseu, cele mai bune prize. Sunt prize de diverse forme: mici, medii, mari. Toate acestea necesită o anumită pregătire, o anumită tehnică, o anumită poziționare a corpului, iar de aici lucrurile încep să se dezvolte, iar escalada devine o activitate complexă de care ei nu se mai satură. La fiecare antrenament descoperă lucruri noi. Și eu spun asta: după 15 ani de cățărat, descopăr lucruri noi”, spune Claudiu.

Poate vă întrebați cum se lucrează efectiv cu acești copii care au nevoie de atenție specială. „Lucrăm individual cu fiecare copil, în funcție de deficiență. În cazul nevăzătorilor, este nevoie de o bună comunicare, de o comunicare precisă care trebuie întreținută pe tot parcursul ascensiunii. Încă de când prezinți echipamentul, trebuie să oferi multe detalii, să spui ce urmează să se întâmple, iar pe peretele de escaladă, copilul este îndrumat și direcționat. Îi spunem unde se află următoarea priză, fie că e la nivelul umărului, fie că trebuie să ridice piciorul la nivelul genunchiului și așa mai departe. Pentru nevăzători folosim coordonatele ceasului: mâna la ora 12, de exemplu. Trebuie exemplificată verbal fiecare mișcare și chiar de la încălzire facem asta.

La cei cu deficiențe de auz trebuie să mergem mult pe vizual. Acești copii primesc indicații prin semne sau cu ajutorul unui laser în momentul în care sunt pe panou. Sunt mai multe trasee și nu trebuie luate chiar toate prizele. La cei cu autism, escalada vine în completarea terapiilor cu care ei sunt bombardați zi de zi. Cei mai mulți dintre ei fac terapie zilnic, pornind de la două, trei, până la zece ore. Această activitate vine ca o relaxare. Ei percep escalada ca pe un joc, ceea ce e grozav, pentru că ei sunt foarte reticenți în a face orice fel de efort. Aici este ca o mică păcăleală pentru că ei fac efort, dar nu îl consideră așa. E ca o joacă. Lucrăm și cu tineri cu afecțiuni locomotorii. Sunt tineri care de abia se pot deplasa, dar care reușesc să parcurgă un traseu chiar și de 15 metri. Avem câțiva copii cu o poveste incredibilă, care s-au născut mai mult morți decât vii, dar care se descurcă exemplar”, povestește Claudiu.

Echipa Climb Again dorește să implementeze acest proiect în cât mai multe unități de învățământ. Școlile sunt deschise, dar nu au bani, iar autoritățile se mișcă greu. „În București avem exemple pozitive de autorități cu care lucrăm foarte bine, avem proiecte în desfășurare într-unul dintre sectoarele din capitală, dar este un sector din șase. E un caz izolat, dar care ar trebui să devină un exemplu și pentru celelalte sectoare. Noi am pornit acest proiect hotărâți să nu depindem de nimeni. Vom trage după noi autoritățile să se implice și credem că se vor implica mai devreme sau mai târziu. Din păcate, nevoia este urgentă. Sunt copii mici care au nevoie acum de terapie. Ei peste 10 ani când vor ajunge maturi, nu vor mai putea obține aceleași rezultate pe care le-ar obține dacă s-ar ocupa de mici”, consideră tânărul.

Pentru Claudiu escalada este un mod de viață, un sport extrem de complex care l-a ajutat să își depășească limitele, iar de când i-a descoperit efectele terapeutice, escalada este mai mult decât atât.  „Vreau să duc mai departe mesajul Climb Again și să ajungă la cât mai mulți copii, profesori și părinți”, spune acesta.

„Copii sunt foarte entuziasmați de acest proiect, mă încântă entuziasmul lor și sper să îl menținem și de acum înainte. Acest sport îi va face să prindă mai mult curaj, iar pentru ei este important acest lucru mai ales când se deplasează singuri. Avem și noi un panou de cățărare în sala de sport. Încurajăm orice formă de sport în cadrul școlii”, a spus directorul adjunct al Liceului Special pentru Deficienți de Vedere, Silviu Vanda.