Festivalul de la Cannes: de la 1946 în 2016

Din 1983, festivalul este găzduit de noul Palat al Festivalurilor şi Congreselor, opera arhitecţilor Bennett şi Druet, o clădire elegantă şi plină de stil.

Eleganţă, strălucire, vedete pe covorul roşu, regizori celebri, filme care fac istorie – toate la un loc formează Festivalul de Film de la Cannes, unde Hollywood-ul primeşte un plus de „chic” franţuzesc şi de profunzime europeană. Cea de-a 69-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes se desfăşoară între 11 şi 22 mai 2016, iar prezenţa românească este din nou una consistentă.

Juriul Festivalului din acest an este prezidat de regizorul, scenaristul şi producătorul australian George Miller. Cel mai recent film al lui George Miller, “Mad Max: Fury Road”, a fost prezentat la ediţia din 2015 a Festivalului de la Cannes, în afara competiţiei. George Miller şi ceilalţi membri ai juriului vor decerna trofeul Palme d’Or la finalul Festivalului.

Filme româneşti la Cannes

Gala de decernare a premiilor se va desfăşura pe 22 mai şi o aşteptăm cu interes: două pelicule româneşti, lungmetrajul “Bacalaureat”, regizat de Cristian Mungiu, şi “Sierranevada”, regizat de Cristi Puiu, au fost incluse în selecţia oficială a Festivalului, în timp ce pelicula “Câini”, a regizorului Bogdan Mirică, a fost selectată în secţiunea “Un Certain Regard”.

De asemenea, scurtmetrajul “4:15 p.m. sfârşitul lumii”, regizat de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Sarga, a fost selecţionat în competiţia oficială de scurtmetraje, iar filmul “Toate fluviile curg în mare”, regizat de Alexandru Badea, a intrat în secţiunea Cinéfondation.

Pelicula „Câini”, selectată la secţiunea „Un Certain Regard” din cadrul Festivalului de la Cannes, reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Bogdan Mirică. Filmul, cu Dragoş Bucur (foto), Vlad Ivanov şi Gheorghe Visu în distribuţie, se petrece în Romania rurală, în apropierea graniţei cu Ucraina.

Selecţia Cinéfondation include 15 filme de scurt şi mediumetraj produse în cadrul şcolilor de film din lumea întreagă. Trei dintre filmele din secţiunea Cinéfondation vor fi premiate la sfârşitul festivalului.

Trofeul “Palme d’or” pentru scurtmetraj, la ediţia din acest an a Festivalului de la Cannes, va fi înmânat de preşedintele juriului de la secţiunile de scurtmetraj, regizoarea japoneză multipremiată la Cannes, Naomi Kawase, la ceremonia oficială.

Cristian Mungiu este la a treia participare în competiţia oficială de la Cannes, filmele sale fiind recompensate cu trofeul Palme d’Or în 2007, pentru “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, şi cu premiile pentru scenariu şi interpretare feminină în 2012, pentru pelicula “După dealuri”.

Regizorul şi scenaristul Cristian Mungiu a câştigat trofeul Palme d’Or la Cannes în 2007, cu drama “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, despre avorturile ilegale din perioada comunistă. Cineastul român a fost din nou prezent pe Croazetă în 2009, cu antologia de scurtmetraje “Amintiri din Epoca de Aur”, care a rulat în secţiunea Un Certain Regard. Anul trecut, filmul “După dealuri”, semnat tot de Cristian Mungiu, a înregistrat o dublă victorie la Cannes: premiul pentru scenariu şi premiul pentru interpretare feminină, acordat ex-aequo actriţelor Cristina Flutur şi Cosmina Stratan.

Şi Cristi Puiu a fost premiat în 2005, la Festivalul de Film de la Cannes, cu trofeul secţiunii Un Certain Regard, pentru “Moartea domnului Lăzărescu”.

Începuturile Festivalului de la Cannes

Italia organiza încă din 1932 un festival de film, cel de la Veneţia, în cadrul căruia acorda „Cupele Mussolini” pentru cele mai bune filme italiene, dar şi străine. Francezii şi-au dorit şi ei un astfel de festival, iar ideea a prins contur datorită iniţiativei lui Jean Zay, fost ministru al Educaţiei şi Artelor.

S-a stabilit ca Festival de la Cannes să fie inaugurat la 1 septembrie 1939, sub preşedinţia lui Louis Lumiere, unul dintre cei doi fraţi care inventaseră aparatul capabil să înregistreze filme şi să le proiecteze pe un ecran, într-un sistem numit „cinematograf”. Toate pregătirile erau făcute, iar starurile şi personalităţile cinematografiei franceze sosiseră la Cannes, alături de vedetele de la Hollywood.

Ghinionul istoriei a făcut ca exact la 1 septembrie 1939, la o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, Germania să invadeze Polonia, iar Europa să intre în război. La Paris, guvernul francez a ordonat o mobilizare generală şi Festivalul de la Cannes a fost închis. Două zile mai târziu, Franţa şi Marea Britanie au declarat război Germaniei.

Festivalul de la Cannes a trebuit să mai aştepte, până la 20 septembrie 1946, după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci a fost iniţiat de scriitorul Philippe Erlanger şi l-a avut preşedinte pe Robert Fabre-Lebre. În cadrul acelei prime ediţii, au fost prezentate 63 de filme de scurtmetraj şi 44 de filme de lungmetraj.

De atunci, a fost ţinut anual în fiecare septembrie, cu excepţia anilor 1948 şi 1950, apoi, începând cu 1952, în fiecare lună mai. Şi-a câştigat în timp o notorietate tot mai mare, începând cu anii ’50, şi datorită prezenţei a numeroase staruri şi personalităţi internaţionale ale cinematografiei, precum Kirk Douglas, Sophia Loren, Grace Kelly, Brigitte Bardot, Alain Delon, Gina Lollobrigida.

Prima ediţie a festivalului trebuia să aibă loc pe 1 septembrie 1939. Data fusese aleasă de oficialii oraşului în speranţa că ar putea extinde sezonul turistic de vară. Din păcate, în dimineaţa zilei de 1 septembrie 1939, Hitler a invadat Polonia. La Paris, guvernul francez a ordonat o mobilizare generală şi Festivalul de la Cannes a fost închis

Trofeul mult râvnit

Premiul “Palme d’Or” este distincţia supremă a festivalului, însă a fost decernat, în premieră, abia în 1955, când a înlocuit Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Film, decernat din 1949 celei mai bune pelicule cinematografice. Înainte de actuala „Frunză de palmier de aur”, premianţii primeau câte o diplomă şi un trofeu realizat de un artist contemporan în vogă.

Primul “Palme d’Or”, fixat pe o sculptură din teracotă, i-a fost decernat regizorului filmului “Marty”, Delbert Mann, în 1955. Apoi „frunza” a dispărut iar în 1964, când s-a revenit la vechea formă de premiere, cu diplome şi „cupe”. În 1974, Francis Ford Coppola a primit şi el, pentru „Conversaţia”, o operă de artă şi o diplomă, fiind ultimul cineast premiat astfel. În anul următor, în 1975, Palme d’Or-ul a revenit definitiv şi a devenit, în 1980, logoul oficial al festivalului.

Forma frunzei de palmier a evoluat puţin de-a lungul timpului; diverşii bijuterii care realizau trofeul au păstrat de fiecare dată numărul frunzelor, 19, şi aceeaşi formă pentru tija trofeului.

Modelul actual are un design realizat în 1997 de Caroline Scheufele, co-preşedinte al casei Chopard, şi valorează aproximativ 20.000 de euro, fiind realizat din 118 grame de aur de 18 carate. Casa Chopard este, începând din 1998, partener oficial al festivalului şi oferă în fiecare an preţiosul trofeu.

Trofeul Palme d’Or reprezintă, deci, o frunză de palmier aurie, semănând cu o broşă mai mare, amplasată pe un bloc de cristal. Cântăreşte cu totul 1, 4 kilograme, are o înălţime de 13, 5 centimetri şi o lăţime de 9 centimetri şi este oferit într-o cutie albastră. Fabricat la Geneva, în Elveţia, trofeul Palme d’Or este păstrat sub pază strictă şi ajunge la Cannes exact ca şi vedetele, cu un avion privat.

Frunza de palmier apare pe blazonul oficial şi reprezintă dintotdeauna oraşul Cannes, dar nu a simbolizat întotdeauna festivalul. Abia din 1980, Palme d’Or-ul a revenit definitiv şi a devenit, în 1980, logoul oficial al festivalului.

Premiile festivalului

Pe lângă mult-râvnitul Palme d’Or, în cadrul Festivalului de la Cannes mai sunt decernate: Marele Premiu al juriului, Premiul Special al juriului, Premiul pentru interpretare masculină, Premiul pentru interpretare feminină, Premiul pentru regie, Premiul pentru imagine Camera d’Or, Premiul pentru scenariu, Marele Premiu pentru tehnică, Palme d’Or pentru scurtmetraj, Premiul juriului pentru scurtmetraj.

Premiul “Camera d’Or”, care răsplăteşte cel mai bun film rulat în cadrul uneia din selecţii, şi secţiunea “Un Certain Regard”, care prezintă cele mai inovatoare şi originale pelicule, au fost create din 1978, la iniţiativa lui Gilles Jacob, preşedinte al festivalului în 1978.

“Camera d’Or” răsplăteşte cel mai bun film rulat în cadrul uneia din selecţii, fie ea Selecţia Oficială sau cea din cadrul Săptămânii Internaţionale a Criticilor. Condiţia este să fie primul film al unui regizor, care, deşi nu reuşeşte să câştige premiul cel mare, merită să fie încurajat să regizeze un al doilea film. Premiul “Camera d’Or” este decernat în cadrul ceremoniei de închidere de către un juriu independent. La rândul ei, secţiunea “Un Certain Regard”, desfăşurată în paralel cu competiţia pentru câştigarea Premiului Palme d’Or, prezintă cele mai inovatoare şi originale pelicule.

Cinefondation, o nouă secţiune a Selecţiei Oficiale, a fost introdusă în 1995 de acelaşi Gilles Jacob şi are rolul de a susţine creaţiile cinematografice ale tinerilor din întreaga lume. Anual, fundaţia alege 15-20 de scurtmetraje, creaţii ale studenţilor din diverse şcoli de cinematografie din lume, le prezintă în festival şi premiază cele mai bune trei filme. În acest fel, peste o mie de tineri implicaţi în arta cinematografică au posibilitatea să-şi prezinte creaţiile în cadrul faimosului festival.

Din 1983, festivalul este găzduit de noul Palat al Festivalurilor şi Congreselor, opera arhitecţilor Bennett şi Druet, o clădire elegantă şi plină de stil.

[stextbox id=”custom”]

Date din istoria festivalului

• În paralel cu selecţia oficială, în 1962, a fost introdusă secţiunea Săptămâna Internaţională a Criticilor, la iniţiativa Sindicatului criticilor de film francezi. Noua secţiune a inclus filme de debut ale regizorilor din întreaga lume, în vederea descoperirii de noi talente. Ideea a dat roade, regizori consacraţi acum fiind lansaţi în cadrul Săptămânii criticilor. Printre aceştia s-au numărat Bernardo Bertolucci, Jacques Audiard, Gaspar Noe, Wong Kar-wai.

• În 1965, la doi ani de la moartea sa, scriitorul şi regizorul Jean Cocteau a fost numit, permanent, Preşedintele de onoare al Festivalului de la Cannes. Un an mai târziu, actriţa Olivia de Havilland a devenit prima femeie care a prezidat festivalul.

• Începând cu 1972, directorul festivalului, Maurice Bessy, a introdus o schimbare fundamentală în procesul de selecţie al filmelor. Dacă până atunci, acestea erau trimise de fiecare ţară participantă, din 1972 au fost create două comisii, una care selecta filmele franţuzeşti şi o alta ce se ocupa de selecţia celor de peste hotare. În acest fel a fost consolidată suveranitatea festivalului, care nu doar premia, ci şi selecta filmele ce urmau să fie proiectate.

• Gilles Jacob, din poziţia de preşedinte al Festivalului, a introdus, din 1978, premiul “Camera d’Or” şi secţiunea “Un Certain Regard”.

• Din 1983, festivalul este găzduit de noul Palat al Festivalurilor şi Congreselor, realizat de arhitecţii Bennett şi Druet. Acesta ocupă o suprafaţă de 25.000 de metri pătraţi, fiind considerabil mărit faţă de versiunea sa anterioară, construită în 1949.

[/stextbox]