19 secole de istorie: Columna lui Traian

Pe 12 mai 113, la Roma a fost inaugurată Columna lui Traian. Monumentul, din marmură de Paros, înalt de 40 metri, este compus dintr-o coloană aşezată pe un soclu paralelipipedic, decorat cu trofee. Pe capitel se înălţa statuia împăratului Traian, turnată în bronz şi poleită cu aur, dispărută în evul mediu.

În urmă cu 1903 ani, pe 12 mai 113, era inaugurată la Roma, în forumul nou construit, Columna lui Traian, cel mai impresionant şi cel mai mare monument triumfal construit în Antichitate, o capodoperă realizată de sculptorii romani. Unii istorici au catalogat monumentul drept „primul film din istorie”, dat fiind faptul că înfăţişează peste o sută de episoade şi 2500 de personaje. Pentru alţii, Columna lui Traian reprezintă un important izvor arheologic şi istoric, pentru că reprezintă fidel războaiele daco-romane, iar principalele scrieri dedicate acestor evenimente s-au pierdut. În fine, opera atribuită lui Apollodor din Damasc a mai fost numită „actul de naştere al poporului român”, întrucât ilustrează chiar evenimentele care au dus la formarea acestuia.

Monument pentru celebrarea victoriei

Împăratul Traian se întorsese victorios şi încărcat de aur şi argint la Roma, după încheierea războaielor din Dacia. Sărbătoarea a durat 123 de zile, s-au organizat lupte la care au luat parte peste 10.000 de gladiatori, iar cetăţenii au fost scutiţi de plata impozitului timp de un an. Tot în cinstea victoriilor a fost construit Forul lui Traian, inaugurat în 112. Acesta cuprindea arcul de triumf, atriumul – celebra piaţă înconjurată de colonade, având în centru statuia ecvestră a lui Traian, Basilica Ulpia, Columna lui Traian, biblioteca Ulpia împărţită în două corpuri de clădiri pentru literatura latină şi greacă şi Templul lui Traian. Arhitectul care a proiectat forul este Apollodor din Damasc, cel care a construit şi podul peste Dunăre de la Drobeta.

Friza Columnei este lungă de 200 de metri,   cu 123 de scene şi peste 2500 de figuri.

Friza Columnei este lungă de 200 de metri, cu 123 de scene şi peste 2500 de figuri.

Inaugurată la 12 mai 113, Columna lui Traian este singurul monument care s-a mai păstrat din Forul lui Traian. Fiind cea mai mare sculptură în relief din toată Antichitatea, Columna se compune din patru părţi: fundaţia (unde se găsea camera în care urma să fie depusă urna cu cenuşa lui Traian), piedestalul, columna (coloana propriu-zisă) şi statuia împăratului Traian, în care acesta era reprezentat în uniforma militară şi ţinând în mână o lance. Statuia, turnată în bronz şi poleită cu aur, a dispărut în Evul Mediu; în 1587 Papa Sixtus al V-lea a pus în loc o statuie a Sfântului Petru.

În urma săpăturilor arheologice, specialiştii au putut să reconstituie planul forului şi să îşi imagineze cum arăta această lucrare grandioasă. Astfel, intrarea se făcea printr-o poartă monumentală situată în partea de nord-est, unde se afla un propylon prostil, octostil cu coloane de 5 ori mai înalte decât cele ale Pantheonului, iar primul monument pe care îl aveai în faţă era Columna.

Scene şi personaje

Monumentul este construit din marmură de Paros şi este înalt de 40 metri (144 paşi romani). Soclul este decorat cu trofee, iar pe o lespede se poate citi următoarea inscripţie: “Senatul şi Poporul roman, Impăratului Caesar, fiul divinului Nerva, lui Nerva Traian Augustul, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, marelui preot, având pentru a şaptesprezecea oară putere de tribun al plebei, fiind salutat a şasea oară ca şef al armatei”.

Friza Columnei este lungă de 200 de metri,   cu 123 de scene şi peste 2500 de figuri. Scenele sunt grupate tematic şi cronologic,   înfăţişând primul război dacic,   cel din 101-102,   perioada de pace,   când s-a construit podul de la Drobeta,   şi al doilea război,   cel din 105-106,   terminat cu pax romana (pacea instaurată de romani).

Friza Columnei este lungă de 200 de metri, cu 123 de scene şi peste 2500 de figuri.
Scenele sunt grupate tematic şi cronologic, înfăţişând primul război dacic, cel din 101-102, perioada de pace, când s-a construit podul de la Drobeta, şi al doilea război, cel din 105-106, terminat cu pax romana (pacea instaurată de romani).

Scenele înfăţişate pe coloană sunt grupate cronologic şi tematic: primul război dacic, cel din 101-102, perioada de pace, când s-a construit podul de la Drobeta şi de al doilea război, cel din 105-106, terminat cu “pax romana” (pacea instaurată de romani).

Desigur, personajul principal este împăratul Traian; rolul său hotărâtor în victoria romană este scos în evidenţă mereu de către artişti. Se pare că Traian apare în 58 de scene, în care îşi asumă rolul de princeps (şef al statului): vorbind armatei, primind ambasade sau pe daci, care i se supun, întâmpinat de armate sau de oamenii din proviciile pe unde a trecut venind spre Dacia, sau în calitate de conducător suprem al armatei, participând direct la război, la pregătirile de luptă din zona de conflict, în faţa armatei în marş, ţinând consilii de război, inspectând construcţii-fortificaţii, poduri, asistând la lupte, răsplătind armata. Un singur relief îl prezintă participând direct la bătălie. Impăratul călare, cu mantia fluturândă, este înfăţişat în chip de cavaler trac.

Regele dac Decebal apare în cel puţin trei scene de pe Columnă.

Regele dac Decebal apare în cel puţin trei scene de pe Columnă.

Decebal este reprezentat cu certitudine în trei scene: cea a luptei de la Tapae, cea a păcii, când câţiva daci îngenunchează în faţa lui Traian şi doar Decebal, în spatele lor, rămâne în picioare, şi cea a sinuciderii lui – în aceasta, regele dac duce spre gât o sabie curbată.

Specialiştii care au studiat Columna au remarcat că imaginile transmit o admiraţie pentru învinşi, chiar dacă scopul monumentului este să scoată în evidenţă vitejia împăratului Traian. Un istoric german, W. Froehner, scria: ”Cu excepţia dacilor, niciunul din numeroasele popoare absorbite de imperiu nu se poate lăuda că a văzut înălţându-se un monument mai demn şi mai durabil închinat dragostei sale pentru neatârnare”.

Cum s-a păstrat

Columna lui Traian a rămas unul din cele mai bine păstrate monumente ale Antichităţii, supravieţuind aproape miraculos, timp de 19 secole. S-a spus de la început că a fost ridicată “pentru eternitate”.Un document al Senatului din Roma, datat 27 martie 1162, prevedea ca ea să fie păstrată “integra et incorrupta dum mundus durat”.

Columna a trecut de-a lungul secolelor prin diverse momente de primejdie, dar a reuşit să reziste în faţa „atacatorilor”. Napoleon Bonaparte şi-a dorit să demonteze şi să transporte Columna la Paris, dar consilierii apropiaţi l-au convins să abandoneze acest proiect, fiind prea costisitor. Monumentul a fost jefuit de vizigoţi, care, după cucerirea Romei la 24 august 410, au devastat mormântul în care se afla vasul de aur cu cenuşa împăratului Traian. În 1162 papa Alexandru al III-lea a dat un ordin prin care era osândit la moarte şi i se confiscau averile celui care ar fi deteriorat Columna; iar cei doi papi din secolul 16, Paolo al III-lea Farnese şi Sixtus al V-lea, au făcut restaurările şi au înlăturat dărâmăturile care acopereau baza columnei.

columna-lui-traian-detaliu-3

Astfel, Columna i-a ajutat pe specialişti, istorici, arhitecţi, etnografi, la reconstituirea portretelor, vestimentelor şi armelor, la recăpătarea unei bucăţi de istorie. Este cu atât mai importantă cu cât cele mai importante opere care relatau războaiele daco-romane au fost distruse. Însuşi împăratul Traian a scris o carte despre războaiele cu dacii (De bello dacico) ilustrând etapele şi triumful romanilor în aceste războaie de lungă durată. Aceasta s-a pierdut, ca şi cea scrisă de medicul ce îl însoţea pe Traian, Criton.

Inspiraţie pentru alte monumente

Monumentul a reprezentat şi un model pentru construcţia columnei lui Marcus Aurelius şi Aurelian, dar şi pentru operele artiştilor plastici precum Michelangelo sau Rafael. De fapt, Columna lui Traian a fost sursă de inspiraţie pentru mulţi artişti – dintre care unii au copiat-o fidel. Monumente asemănătoare au fost ridicate la Constantinopol, apoi Viena şi chiar Paris.

Una dintre cele mai frumoase pieţe din capitala Franţei, place Vendôme, are în mijlocul ei o coloană care este numită „Coloana de la Austerlitz”. Aceasta este înaltă de 44 de metri şi este alcătuită dintr-un nucleu de zidărie, în jurul căruia o spirală decorată cu reliefuri în bronz înfăţişează victoriile napoleoniene. În vârful coloanei se află statuia lui Napoleon ca împărat.

Iniţial,   în vârful Columnei se afla o statuie a unui vultur,   dar după moartea împăratului Traian,   aceasta a fost înlocuită cu o statuie înaltă de peste 6 metri care îl înfăţişa pe Traian.  Cenuşa lui Traian şi apoi a soţiei acestuia,   Plotina,   au fost depuse la baza coloanei.

Iniţial, în vârful Columnei se afla o statuie a unui vultur, dar după moartea împăratului Traian, aceasta a fost înlocuită cu o statuie înaltă de peste 6 metri care îl înfăţişa pe Traian.
Cenuşa lui Traian şi apoi a soţiei acestuia, Plotina, au fost depuse la baza coloanei.

În timpul lui Napoleon al III-lea, în anii 1861-1863, s-a realizat o copie integrală a Columnei, din cupru galvanic. Ea se află la Muzeul Antichităţilor Naţionale de la Saint-Germain-en Laye. Alte copii se găsesc la Albert and Victoria Museum din Londra şi la Museo della Civiltŕ Romana din Roma.

Intelectualii români au dorit o copie a Columnei în ţara noastră, având în vedere importanţa acesteia pentru poporul român. Demersurile pentru înfăptuirea lucrării au început în secolul 19, iar printre numele care au contribuit decisiv se numără Mihail Kogălniceanu şi Alexandru Odobescu. Iniţiatorii s-au lovit de refuzul politicienilor de a finanţa lucrarea. Apoi, în perioada 1934-1939, arheologul Emil Panaitescu, pe atunci directorul Şcolii Române din Roma, a adresat mai multe memorii Academiei, Ministerului Instrucţiunii Publice, Ministerului de Finanţe şi Parlamentului, reuşind să obţină finanţarea. Lucrările de reproducere a coloanei s-au făcut în timpul războiului, de meşteri de la Vatican.

Început în anul 1939, fusul a fost terminat în 1940, iar soclul în 1943. Executarea mulajelor a fost urmărită personal de Emil Panaitescu, iar calitatea lucrării a fost verificată de o comisie formată din Guido Galli, directorul tehnic al muzeelor pontificale, Italo Gismondi, arhitect, Giuseppe Lugli, arheolog şi Virgil Vătăşianu, istoric de artă – după cum arată site-ul oficial al  Muzeului Naţional de Istorie, locul unde se află astăzi copia Columnei.

 

[stextbox id=”custom”]

Vizită în timp, la Muzeul de Istorie

Vestigiile Imperiului Roman reprezintă o atracţie principală pentru turiştii care ajung la Roma. Iar dacă nu sunteţi în capitala Italiei, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca a inaugurat recent o expoziţie internaţională în premieră pentru ţara noastră, în cadrul căreia se pot vizita virtual atât Roma Antică, dar şi capitala provinciei romane Dacia, Sarmizegetusa.

Mu3D

Expoziţia se numeşte „3D Roma – Sarmizegetusa – Turn On the history” şi se adresează celor  pasionaţi de istorie şi arhitectură. Potrivit reprezentanţilor muzeului clujean, vizitatorii au posibilitatea de a se plimba virtual prin Roma antică şi să vadă Forul Păcii şi Forul lui Augustus, dar şi prin capitala provinciei romane Dacia, Sarmizegetusa, unde pot vedea cum arătau Templul Mare şi sediul guvernatorului financiar din Dacia.

[/stextbox]

„Dacul coborât de pe Columnă”

Badea Cârțan

Badea Cârțan

O poveste celebră legată de Columna lui Traian este cea scrisă de Badea Cârţan (Gheorghe Cârţan), un ţăran patriot din Cârţişoara, judeţul Sibiu, care a plecat pe jos din satul său până la Roma, în anul 1896. Omul voia să vadă cu ochii lui dacii de pe Columnă, astfel că a mers pe jos timp de 45 de zile, rupând cinci perechi de opinci. După ce a ajuns la monument, a împrăştiat pe treptele acestuia pământ şi grâu românesc – apoi a adormit chiar acolo, sprijinindu-şi capul pe desagi, epuizat după drumul lung. Gardienii l-au găsit în zori şi au fost convinşi că Badea Cârţan era un dac ce coborâse de pe Columnă. Astfel a devenit celebru în Italia, după ce toate ziarele au titrat pe prima pagină: „Un dac a coborât de pe Columnă”.

Distribuie:

Postaţi un comentariu