Vremea patimilor noastre….

Am progresat zi de zi, imens, încât nici nu băgăm de seamă, ce prăpastie se află în faţa acestui neam. Prăznuim acum săptămâna patimilor, învierea lui Isus, dar cum? Dezbinarea e noua noastră religie si … viaţă, căci Isus învie în zile diferite pentru credinţe diferite şi neamuri diferite. Dezbinarea e şi aici suverană, căci vlădicii cei înalţi nu se pot pune de acord în zeci de ani şi stăruie în această tristă realitate. Dar să revin la vremea patimilor noastre, nu la săptămâna tradiţională.

Nu ştiu cum şi de ce avem noi parte de atâtea pătimiri, de atâta. Neputinţă si decădere, încât ne închinăm de-o vreme la mila şi ordinele altora. Nu ştiu cum am ajuns atât de nevolnici şi de răi, de neputincioşi şi de leneşi, de oameni atât de amărâţi, încât nu ne mai putem sluji nici pe noi înşine? Mă uit în jur, văd, aud, dar nu mai înţeleg nimic. Si scriu cu nemărginită durere aceste rânduri în speranţa că nu vor rămâne fără un mic ecou fie şi numai în câteva inimi… Ce vreau să spun ?

S-a vorbit la radio, la televiziuni, s-a scris în ziare că directorul general sau dacă vreţi. managerul, companiei Tarom a fost destituit şi trimis acasă. De ce? Pentru management defectuos, pentru eră Taromul, această companie a ţări, a acumulat datorii din ce în ce mai mari, pentru că lucra în pierdere. Eu nu mă întreb de ce a fost dat afară, ci mai grabnic de ce a fost adus acest belgian sau danez. Căci greşeala gravă atunci s-a săvârşit! De ce, oameni buni?! Nu mai ştim noi să administrăm o companie, s-o aşezăm pe profit, cât de cât să producă pentru om şi pentru ţară ?Ne-am smintit de tot şi iată_{ne rugăm de alţii să ne scoată la liman? Mai exact să câştige ei cât vor şi noi cât ni se dă!!! Noi care am dat civilizaţiei aeronautice pe Vlaicu, pe Vuia şi pe Coandă?! Iar acum ne facem preş în fata străinilor, pe care, viaţa ne obligă să-i rugăm să plece la casele lor! Ce rău am ajuns!

Mai penibili, mai jenanţi, mai neputincioşi suntem în construcţia de autostrăzi. Ne chinuim de un sfert de veac să aducem fel de fel de companii de pe cele meridiane ale lumii să ne fericească .construind nişte drumuri; am adus Bechtelul prezidenţiabililor americani şi ne-am certat cu ei şi i-am trimis acasă.

Am construit Autostrada Soarelui care încă nu e gata; iarna e depozit de zăpadă, căci stă pustie în faţa viscolelor; mai mult se tot repară pe ici pe colo… Şi mai avem câteva firimituri de autostrăzi ici şi colo, construite prost şi pe bani mulţi pe licitaţii, comisioane şi contracte şi mai multe şi mai proaste ca drumurile făcute de formă, pentru festivităţi de inaugurare, ca să poată intra în reparaţii…Străinii conduc, dictează, ne luminează şi ne arată încotro să mergem! De ce, oameni buni ? Ceea ce mă supără şi mă face să sufăr şi să înjur în gând este faptul că noi, fără licitaţii, organizatori, manageri şi toată floarea cea vestită a Vestitului Apus am putut face Canalul Dunftre- Marea Neagră! În câţiva ani! De ce- am putut şi azi apelăm la alţii? De ce, oameni buni? De ce ne-am prostit în aşa hal ? Transfăgărăşanul cine l-a făcut?

Ieri ne gospodăream singuri, mai bine sau mai rău, gazul şi ţiţeiul; ba am pus la cale şi extragerea lor din Marea Neagră. Azi am chemat francezii şi nemţii să le administreze ei, să le modernizeze ei, să le exploateze ei şi câştigul cel mare să. fie al lor. Eon, gazul din Transilvania, e al nemţilor. Ei au făcut şi o societate comercială care să asigure funcţionarea reţelei, o altă firmă – căpuşă zicem noi – că au românii bani să plătească tot; o firmă cu directori, funcţionari şi „clasă muncitoare”…; care să cureţe, să supravegheze, să repare ceea ce se strică. Ieri le făceam noi, fără o firmă în plus. Ei cu licitaţia, cu fraiereala, noi cu plata.- De ce să nu administrăm noi gazul şi ţiţeiul? Ieri am putut dura hidrocentrala de la Porţile de Fier şi Casa Poporului – care a lăsat universul cu gura căscată!- fără ajutor străin, fără specialişti de la FMI şi BM, fără planuri ale UE, fără apărarea de la Dveselu. De ce oameni buni? De ce azi stăm şi ne uităm cum s-a distrus tot ce am creat, construit – bine, rău- ca să ajungem umili cerşetori în propria noastră ţară? Ieri în opt ore trenul ajungea de la Bucureşti la Cluj, azi face aproape 11 ore. De ce oameni buni? Că se modernizează de vreo 5 sau 6 ani câţiva kilometri de cale ferată de la Sighişoara la Alba lulia ? Dar noi, ieri, am dublat magistralele de cale ferată şi le-am electrificat. De un sfert de veac ele zac in mizerie şi uitare. De ce oameni buni?! Ca să construim autostrăzi! Si ce am realizat în acest sfert de veac?

Am vândut pământ bun tuturor celor ce au vrut să-l cumpere pe nimic, dar aducem legume şi fructe din Olanda sau Turcia, Spania sau Argentina, iar pe ale noastre le aruncăm la gunoi. Că sunt româneşti.

Am ajuns atât de negânditori, să nu zic tâmpiţi, că jucăm fotbal noaptea. Meciul Steaua – Dinamo s-a jucat la 21.30, dar, în aceeaşi seară Deportivo – Barcelona s-a jucat la ora 20.00 în Spania. De ce? „Specialiştii noştri” de la FRF nu pot gândi, n-au cum… Cumpăraţi-i o trotinetă lui Burleanu, poate se ocupă de ea, nu de fotbal…

Iată cum vremea pătimirilor noastre continuă. Cu elan şi cu mândrie. Până când?