Maia Morgenstern a jucat în stradă pentru a salva Teatrul Evreiesc de Stat: „A zburat acoperișul. Se alesese praful de toate visurile noastre”

Maia Morgenstern nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este iubită, admirată, apreciată și cu siguranță invidiată, în lumea întreagă. Însă, nu sunt mulți cei care cunosc latura de manager a actriței, faptul că devine „o scorpie când se enervează” sau faptul că la vârsta de 54 de ani este în același timp „studentă restanțieră” și decanul unei facultăți. În cadrul prelegerii sale, intitulate sugestiv „Renașterea din cenușă”, din cadrul Conferinței de Leadership Feminin The Woman,  Maia Morgenstern a vorbit deschis despre temerile sale, dar și despre greutățile cu care s-a confruntat când, în plină iarnă, acoperișul Teatrului Evreiesc de Stat, al cărui director este, a „zburat” din senin, odată cu visele întregii trupe. Maia a reușit să convingă factorii decizionali să se implice activ în reconstrucția singurului teatru evreiesc din România, un monument istoric extrem de important, făcând ce știe cel mai bine: jucând. Doar că într-un loc atipic.

„Sunt actriță de la 18 ani. Acum am 54. La 18 m-am urcat pentru prima dată pe o scenă profesionistă, după ce am căzut examenul de admitere. Așa mi-am început eu existența ca actriță.  Probabil că repertoriul ales de mine nu era unul înțelept, nu era unul potrivit, probabil că emoțiile erau copleșitoare, probabil nu eram destul de pregătită, probabil nu eram destul de coaptă la minte. Că aveam sufletul ce-mi tremura, acesta era un lucru sigur” și-a început actrița Maia Morgenstern discursul în cadrul conferinței The Woman.

Tocmai din acest motiv, dar și datorită firii sale, a considerat tot timpul că trebuie să demonstreze că poate mereu să se autodepășească, că poate să transmită ceva dincolo de sticlă, dincolo de scenă sau chiar dincolo de toate acestea. „Am fost bântuită și sunt bântuită de foarte multe spaime, dintre care lipsa de încredere e una dintre spaimele principale. Mi-e frică de multe lucruri. În primul rând că nu o să mă ridic la înălțimea așteptărilor dumneavoastră. Am nevoie să mă oglindesc ca actriță în ochii publicului, am nevoie de răspunsul publicului, de ceea ce mă confirmă pe mine, am nevoie să văd că e nevoie de ceea ce fac”, a spus actrița.

Aceasta este conștientă că publicul își dorește autenticitate din partea actorului sau mai simplu spus, adevăr. „Nu o să vă mint. Într-un fel sunt sinceră cu publicul, în alt fel sunt sinceră cu copiii mei și în alt fel când mă enervez. Ca manager sunt o scorpie!”, a spus Maia.

„În calitate de manager, treaba mea, zona mea de interes, misiunea mea și a echipei noastre, este să creem o anumită zonă de interes, ceva ce numai la noi puteți găsi. Evident, o zonă de interes conectată la tot ce se întâmplă, la tendințele din artă, la politicile culturale, la percepția publicului care se schimbă și ea. Trebuie să rămână ceva unic, definitoriu fără să rămânem însă într-un turn de fildeș sau pe o insulă plutitoare, într-o mare necunoscută. Conectați fiind la tot se întâmplă în jur încercăm să ne păstrăm autenticitatea. E bine să existe o coerență și o viziune de ansamblu”, este de părere actrița.

Maia a mărturisit că pentru a fi un manager bun a ales să urmeze cursuri de specialitate. Mai mult, la vârsta de 54 de ani, nu numai că urmează diferite cursuri, dar s-a și înscris la facultate. „Aveți în fața dumneavoastră o studentă de anul întâi. Restanțieră. Sunt studentă la Universitatea București la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, unde studiez Limbile Iudaice. Am niște restanțe pe semestrul întâi, e adevărat, dar sunt și decanul Facultății de Artă din cadrul Universității Hyperion”, spune aceasta.

Pentru a salva teatrul, au jucat în stradă

Maia a povestit cea mai dificilă provocare prin care a trecut ca manager al teatrului pe care îl conduce. „Discutam noi politici și cultură și politici culturale, cum să facem, ce să pregătim și dintr-o dată, a zburat acoperișul. Când să stabileam noi repertoriul, finețurile de interpretare, într-o iarnă, nu demult, pur și simplu a zburat acoperișul. Se alesese praful de toate visurile noastre, de toate proiecțiile noastre și de toate proiectele noastre. Zăpada, apa topită se scurgea într-o clădire  unde elementul principal este lumina, electricitatea. Apă plus prize. Nu e nevoie să cunoască cineva fizică: eram într-un pericol grav!”, povestește actrița.

A început „o luptă pe viață și pe moarte” în a convinge factorii decizionali că trebuie intervenit de urgență. „Avem bunăvoința tuturor, nimeni nu mă contrazicea: situația era dezastroasă. Toată lumea era de acord cu mine, dar nu se mișca nimic cu toată bunăvoința”, își amintește aceasta.

Soluția găsită a fost una radicală: „Împreună cu toți colegii mei am decis într-o seară de iarnă, să jucăm în stradă. Jos, pe maidan, în fața teatrului. Evident că am sunat televiziunile, am făcut cunoscut acest lucru. Pentru că ați plânge de milă în turnul tău de fildeș, nu e destul. Am făcut public lucrul acesta. A fost un semnal foarte imporatnt, am atras atenția asupra felului în care noi ne dorim să ne continuăm activitatea. Lucrările au demarat, Teatrul Evreiesc de Stat există în continuare, este în reconstrucție. Ce a urmat însă nu a fost simplu deloc. Deși perspectivele sunt minunate: se reface totul așa cum a fost și vor rămâne esența, parfumul, unicitatea, noi am fost pe străzi mai bine de un an și jumătate. Toată trupa teatrului”, spune Maia.

În cele mai dificile momente, breasla și-a arătat solidaritatea față de această situație. „Colegi din alte teatre ne-au acordat șansa de a funcționa, de  a exista, de a prezenta când și când, de a exista și noi ca teatru, în alte clădiri. Ne-am continuat activitatea, ne-am continuat spectacolele și mai mult, am creat noi spectacole în condiții inimaginabile”, povestește emoționată Maia.

În toamna acestui an, Teatrul Evreiesc de Stat se va redeschide publicului. Tot atunci va fi organizat un festival internațional de expresie idiș. „Teatrul Evreiesc de Stat este unicul din România. E o onoare să vă anunț că anul acesta se împlinesc 140 de ani de înființarea primului teatru profesionist de expresie idiș din lumea asta”, spune managerul.

În ceea ce privește cariera sa, actrița susține că se consideră „un artist în devenire”, un artist care are multe de învățat, multe de îmbunătățit. „Vă fac o mărturisire, cu caracter strict confidențial: există o zonă pe care simt nevoia să o las în umbră, simt că trebuie să existe o zonă a misterului. Și în ceea ce încerc să creez ca actriță, există o zonă pe care nu o dezvălui, sau nu foarte ușor. Există ceva ce vreau să rămână secret. Există ceva ca în „O mie și una de nopți”, unde fiecare poveste care se încheie este o trimitere, o deschidere, o chemare, o incitare spre povestea ce se va deschide. Doresc să vă stârnesc curiozitatea, să vă las pe dumneavoastră să judecați, să vă amintiți, să cântăriți, pentru a vă simți atrași din nou: fie să continuați ce am făcut noi actorii, fie pentru a reveni pentru un alt spectacol, într-un alt context”, spune Maia.

Întrebată cum ar dori să se numească filmul vieții sale, aceasta l-a parafrazat pe Van Gogh. „«Așa cum pot eu». Când mi-e foarte greu și sunt fărâme, cenușă, cenușă, cenușă și sunt nemulțumită de mine, se întâmplă și asta și nu rar, îmi spun: «Așa cum pot eu, merg mai departe.» A transforma piedicile, necazurile, bolovanii de care se întâmplă să îți rănești bine și genunchii și coatele, în trepte, în oportunități, a încerca cel puțin să te cocoți pe acei bolovani care ți-au zdrobit încheieturile pentru a păși mai departe, pentru a te înălța puțin, poate fi un scop important.  E de încercat. Nu totdeauna e ușor”, a explicat Maia.

O altă participantă la conferință a întrebat-o ce ar alege dintre teatru și film. Scurtul dialog dintre cele două a stârnit un ropot de aplauze din partea celor 500 de doamne din sală.

„Participantă: Dacă ar fi să alegeți între teatru și film, ce ați alege?

Maia: Dumneavoastră aveți copii?

Participantă: Da, am un băiel și o fetiță în burtică.

Maia: Ia așezați-vă pe scaun, că nu îmi place că stați în picioare. Și pe care îl iubiți mai mult? Iată răspunsul!”

În luna aprilie, clujenii o pot vedea pe Maia Morgenstern jucând într-un spectacol controversat în regia lui Mihai Mănuțiu, la Teatrul „Aurelia Manea” din Turda.

[stextbox id=”custom”]

Născută în prima zi a lunii mai din anul 1962, cunoscuta actriţă română de origine evreiască, a absolvit Academia de Teatru şi Film în 1985. În următorii trei ani a jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, dar încă din 1983 a intrat în lumea filmului.

Talentul, pasiunea şi munca neîncetată i-au fost răsplătite din primii ani ai carierei. Printre cele mai importante distincţii: Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler(2012); Ordinul Regal Nihil Sin Deo, Ambasador pentru Alianţa Civilizaţiilor în România, Premiul Felix (European Film Awards), Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă pentru rolul Lola Blau, în spectacolul Astă seară Lola Blau şi Premiul UNITER pentru cel mai bun rol feminin, Medeea din Trilogia antică, Ursul de Argint la Festivalul Filmului de la Berlin, pentru rolul din filmul Balanţa, Premiul Les stars de demain, Geneva, pentru cea mai bună actriţă şi Premiul Criticii, pentru rolul din filmul Balanţa.

A colaborat cu personalităţi din lumea teatrului şi filmului din ţară şi străinătate. O putem vedea în filme dând viaţă personajelor principale sau secundare ca Secretul lui Bachus, Balanţa, Cel mai iubit dintre pământeni, Orient Expres, Patimile lui Hristos, Le fin du silence, The Secret of Polichinelle, Domnişoara Christina.

În actuala stagiune, cele mai recente spectacole în care joacă sunt Visul unei nopţi de vară, pe scena TNB şi De la Caragiale la Şalom Alehem, la Teatrul Evreiesc de Stat.

Din 2012 este director al Teatrului Evreiesc de Stat, un loc unic în peisajul teatral bucureştean şi european, unde specificul limbii idiş, tradiţia evreiască sunt păstrate şi duse mai departe prin cultură şi dramaturgie.

[/stextbox]