Box pe ritmuri populare
Gheorghe Sabău este antrenor de box. Un om activ, plin de idei, dornic să le pună în practică şi tot timpul ocupat. A fost campion naţional şi medaliat cu bronz la Centura de Aur, iar ulterior a înfiinţat clubul de box AS Sab-Gomez, unde tinerii boxează şi … joacă dansuri populare. În urmă cu 16 ani a decis că e mai bine să-și înființeze propriul club sportiv, unde să combine cele două pasiuni ale sale, box-ul și dansurile populare.
„Odată cu înfiinţarea acestei asociaţii cred că am făcut un lucru benefic pentru oraşul Carei, dar mai ales pentru tineri din zonă. Pe lângă activitatea sportivă, avem şi grupe de dansuri codreneşti, cu care am participat la toate sărbătorile, festivalurile şi manifestările culturale din judeţ. Eu am cunoscut dansurile la mine în sat şi le-am îndrăgit şi le predau cu mare drag tinerilor. Cu ansamblul de dansuri am călătorit prin aproape toată Europa“, se fălește Gheorghe Sabău.
Nici din punct de vedere sportiv nu stă rău, de-a lungul anilor pugiliștii pregătiți de el au adus pentru boxul sătmărean o serie de succese interne și nu de puține ori chiar international. „Am fost plăcut surprins să văd câte fete sunt interesate de box. Se antrenează la modul cel mai serios, iar rezulatele n-au întârziat să apară. Avem câteva campioane naţionale“, spune antrenorul. Cât despre îmbinarea dintre box și dansuri populare, Gheorghe Sabău are o teorie proprie. “Ambele se bazează pe mişcare, pe viteză şi la box dacă nu fucţionează jocul de picioare eşti pierdut. Avem dansatori care boxează bine”, povestește Sabău.
Centura de aur, cea mai dragă amintire
Sabău a fost atras de box încă de tânăr, iar mai apoi, după ce a pus mănuşile în cui, n-a putut să stea deoparte şi a continuat ca antrenor. „Am fost îndrumat spre acest sport de un unchi de-al meu care a văzut în mine un bun boxer. La început m-a încercat la nişte deplasări, stil box, forţă în braţe, viteză în execuţie şi riposte, după care mi-a spus că am potenţial. Am practicat boxul între anii 1968 şi 1978 la Asociaţia Sportivă Satu Mare, sub îndrumarea regretatului şi poate a celui mai valoros antrenor al judeţului, maestrul Timofie Pogăciaş. Între 1978-1982 am desfăşurat activitate ca instructor, iar din 1982, după absolvirea şcolii de antrenori de pe lângă IEFS Bucureşti, am activat ca antrenor la mai multe cluburi sportive din judeţ“, povestește Sabău.
A participat de şapte ori la finalele Campionatului Naţional de box, iar în 1975 a devenit campion. În acelaşi an s-a calificat la Centura de Aur, unde a obţinut medalia de bronz la categoria 54 kg. „Am înfruntat atunci adversari din Venezuela, Polonia, Rusia şi România, pierzând semifinala cu vicecampionul european al categoriei, Mircea Tone. Asta este poate cea mai frumoasă amintire din perioada în care am boxat. La un moment dat s-a pus problema să fiu selecţionat pentru Europene, dar trebuia să fac categoria 48 de kg. Am şapte meciuri internaţionale, şase câştigate şi unul pierdut“, povesteşte Sabău.
Disciplina înainte de toate
Gheorghe Sabău a fost dintotdeauna adeptul fair play-ului şi sub acest aspect şi-a educat şi elevii. “Boxul în esenţa lui este o disciplină nobilă, a sportivităţii, însă din păcate am avut ocazia să am de-a face şi cu partea lui mai puţin sportivă“, rememorează antrenorul, însă a adăugat că despre lucrurile mai puțin placute nu-i place să vorbească. Caracterizează box-ul ca fiind un sport extreme de greu, care cere forţă, viteză, dar în primul rând inteligenţă şi gândire rapidă. Modelul său a fost Muhamad Ali, marele campion care de multe ori a câştigat tocmai prin inteligența sa.