Ivna Rupnik – autor al logoului Anului Milostivirii. Cel ales de Bartolomeu a fost preferat și de papă

Anul 2016 este Anul Sfânt al Milostivirii în lumea catolică. El a fost astfel proclamat de către Papa Francisc prin bula intitulată „Misericordiae vultus”. Evenimentul celebrează 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. Manifestările sale au început propriu zis la 8 decembrie 2015, tocmai când se împlineau 50 de ani de la încheierea lucrărilor Conciliului (lucrări care au durat trei ani). Anul Sfânt al Milostivirii se va încheia la 20 noiembrie 2016.

Vaticanul a prezentat logoul și calendarul manifestărilor Anului Sfânt al Milostivirii cu mult înainte, încă din mai 2015. Logoul este prezent pe afișe pe toate porțile bisericilor catolice de pe mapamond. Potrivit înalților prelați, emblema anului jubiliar este „o sumă teologică a milostivirii”, logo-ul, reprezentându-l pe Fiul lui Dumnezeu care poartă pe umerii săi un rătăcit, un aflat în nevoie. Surpriza a făcut ca logoul prezentat publicului și care poate fi văzut în toate instituțiile catolice să fie realizat de preotul sloven Marko Ivan Rupnik. Acesta este călugăr iezuit la fel ca papa și este o mai veche cunoștință a clujenilor, care de 10 ani pot să-i vadă munca în chiar centrul Clujului, pe Bulevardul Eroilor, în noua biserică ortodoxă „Schimbarea la Față”. Mozaicurile și frescele din această biserică sunt realizate de el. Rupnik a ajuns la Cluj adus de un alt artist, Silviu Oravițan, care lucra prin anii 2000 la Mănăstirea Nicula. Cei doi s-au întâlnit la New York, unde Oravițan își expusese lucrările la Muzeul de Artă Catolică. Întâlnirea a fost una fericită, dar și mai fericită pentru oraș a fost întâlnirea cu Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, mitropolitul de atunci al Clujului. Cei doi artiști au fost încurajați să colaboreze în proiectul noii Biserici „Schimbarea la față”. Mitropolitul Bartolomeu vizita adesea biserica pentru a urmări evoluția lucrărilor. Mitropolitul Bartolomeu dorea prin această acțiune să dea un semn al deschiderii ecumenice a Bisericii Ortodoxe, dar şi să ofere şansa ca multe din diferenţele de ordin teologic existente între catolicism şi ortodoxie să poată fi depăşite prin intermediul artei, prin promovarea unui dialog artistic și teologic. De altfel, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu i-a și acordat lui Marko „Crucea Transilvană”, cea mai înaltă distincție pe care o putea oferi Mitropolia Clujului.

Biserica aceasta ortodoxă nouă fost construită după ce vechea Biserică Schimbarea la Față le fusese retrocedată catolicilor. Și așa în biserica nouă începută în 1999 și a cărei construcție a fost finalizată în 2004, lucrările în lemn, respectiv iconostasul, îi aparțin lui Silviu Oravițan, iar pictura și tehnica de mozaic sunt ale lui Marko Ivan Rupnik, care și-a început munca la Cluj în 2006. Lucrările care pot fi văzute sunt cele din absida centrală, și tot de pe partea centrală Înălțarea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh.

Iezuitul Rupnik s-a născut la 28 noiembrie 1954 în Zadlo în Slovenia lângă Idrija. Este al patrulea copil, după trei surori, al familiei. În anul 1973 la 19 ani a intrat călugăr în cadrul Societăţii lui Iisus, cum se numește de fapt oficial ordinul iezuit. A studiat filosofia la Ljubljana, apoi Academia de Arte Frumoase din Roma, pe care a absolvit-o în anul 1981. Au urmat studiile de teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. În anul 1985 a fost hirotonit preot. În 1991 a obținut doctoratul. Predă la Institutul Pontifical Oriental, la Universitatea Pontificală Gregoriană, la Institutul Pontifical de Liturgică „Sfântul Anselm”. Conduce centrul de artă Aletti. Din anul 1999 este consultant pentru Consiliul Pontifical pentru Cultură. Are în palmares peste 15 expoziţii personale, la Roma, Milano, Treiste, Baltimore, Cleveland, Ljubljana, Brno, Olomouc, (Republica Cehă), St Petersburg

El a pictat prezbiteriul Bisericii Saint-Martin de la Troyes (Franţa), şi Capela de noviciat iezuit din Kolín (Cehia). A mai creat mozaicuri la biserici din Italia, Slovenia, Cehia, Franța, Croația, Liban. A publicat mai multe cărți din care o parte au fost traduse în limba română la edituri de profil. Dintre ele amintim: „Cartea fiului risipitor”, „Examenul de conștiință”, „Îi caut pe frații mei”, „Discernământul”.

Teologul catolic franciscan Garett Johnoson a explicat logoul ales în felul următor: „Imaginea evident nu pretinde a fi o reprezentare propriu-zisă a lui Isus, iar stilul ales este simbolic, poetic, metaforic … Forma care încadrează este forma ovală de migdală și este realizată prin două cercuri ce se apropie unul de altul. Forma de migdală în care este înglobată perfecțiunea a două cercuri vorbește despre cele două naturi ale lui Hristos: divină și umană. Migdalul este, de asemenea, prima floare în fiecare an; în Grecia înflorește uneori foarte devreme, la mijlocul lunii ianuarie, și prin urmare este un simbol al vieții noi și al fertilității. Culorile folosite sunt roșu care reprezintă sânge, viață și, mai presus de toate, pe Dumnezeu. Albastru reprezintă omul, singura creatură care știe cum să se uite la cer (ceruri). Albul are o varietate de sensuri. Este culoarea Duhului Sfânt, pentru că astfel se reflectă viața Sfintei Treimi. În acest caz, artistul a ales albul ca să îl reprezinte pe Isus Cristos, Duhul lui Hristos, care coboară în iad, în timp ce corpul său se odihnește. Culoarea albă mai reprezintă lumina care salvează, viața veșnică a Fiului. Îmbrăcămintea lui Adam (omul purtat de Iisus): a fost o culoare verde (umanitatea), care a fost, totuși, transformată de aur (divinitate), reprezentând faptul că Adam (și fiecare dintre noi) participă într-un proces de deificare, devenind asemenea lui Dumnezeu prin Isus Hristos”.