Boom imobiliar: preţurile explodează

Le vedeai înainte de 1989, când vorba cântecului, braţul lor de fier ridica zeci de blocuri până la cer. De prin 2004 au reapărut, ca apoi să se retragă din nou în 2008, când criza a spart bula imobiliară. Anul acesta au revenit. Clujul este din nou în plin avânt al construcţiilor. În mai toate zonele oraşului, dar cu precădere în sud, când ridici privirea întâlneşti o macara care se roteşte deasupra unui bloc în construcţie.

Clujul are, potrivit indicatorilor, cea mai dinamică dezvoltare imobiliară din ţară şi cei mai mari indici ai preţurilor în domeniu. O combinaţie de factori explică paradoxul de a avea construcţii multe şi, totodată, preţurile cele mai mari. În criză, s-a construit puţin, cu toate că oraşul, cu puternicul său segment IT, n-a suferit la fel ca altele. Decalajul dintre cerere şi ofertă a dus preţurile mult în sus, moment în care s-au reluat construcţiile. Iar în 2015, în apropierea termenului când se mai poate construi pe vechiul PUG, acestea au luat-o razna.

Memoria oraşului e scurtă. Haosul care a domnit în timpul anilor frenetici anteriori crizei este prezent şi în noua aventură imobiliară a Clujului. Autorităţile promit că vor reglementa situaţia odată cu noul Plan Urbanistic General, observatorii sunt însă sceptici, mai ales că infrastructura oraşului nu urmează aglomerarea construcţiilor. Ţepele imobiliare au reapărut odată cu reluarea plăţilor în avans a locuinţelor. Analiştii imobiliari vorbesc deja de pericolul apariţiei unei noi bule în caz că nu va fi temperată creşterea preţurilor. Revirimentul construcţiilor, cu toată dezordinea pe care o implică, revenirea preţurilor locuinţelor la un nivel apropiat celui de dinaintea crizei, arată însă un lucru: Clujul a lăsat în urmă anii de criză şi priveşte cu încredere viitorul.

[do_widget “Easy Related Posts” ]

Să plantezi un copac, să crești un copil și să construiești o casă se spune că sunt cele trei lucruri pe care orice persoană trebuie să le realizeze în viață. Cel din urmă nu prea mai este la modă de când în peisajul economic a apărut specia dezvoltatorilor imobiliari, care construiesc blocuri peste blocuri și transformă orașele în adevărate jungle urbane. Astfel, să construiești o casă presupune de fapt să cumperi un apartament de cele mai multe ori, iar alegerea este una foarte dificilă. Trebuie să găsești un dezvoltator de încredere, o instituție bancară care să nu ia toate pieile de pe tine în următorii 50 de ani, o formă de finanțare dintre cele disponibile, o zonă în care să locuiești și apoi, de cele mai multe ori la finalul listei, un apartament care să îți placă dar să aibă și un preț bun.

După o studenție petrecută în camere de cămin și apartamente închiriate, în februarie 2014 Monica Rațiu s-a mutat alături de prietenul ei în primul loc pe care cei doi l-au putut numi cu adevărat „acasă”. Apartamentul, situat în cartierul Zorilor pe strada Imre Mikó, într-o zonă în care în ultimii ani blocurile de locuință au răsărit precum ciupercile după ploaie, i-a costat pe cei doi tineri aproximativ 86.000 de euro, în condițiile în care dezvoltatorul imobiliar îl vindea finisat.

„Noi am adus mobila și am mai zugrăvit în alte culori pentru că totul era alb. La final am ajuns la aproximativ 95.000 de euro cu totul.  A mai costat și parcarea subterană 4.000 de euro, în acel preț. Am vrut neapărat să fie un apartament într-un bloc nou pentru că în blocurile mai vechi tot timpul ai probleme, chiar dacă proprietarul îți spune că a făcut toate reparațiile și totul e în regulă. Nu poți avea încredere totală”, spune tânăra de 29 de ani.

Prima variantă „Prima casă”

Cum cei doi au reușit să strângă din economii un avans considerabil, iar dobânzile erau mai avantajoase decât cele la creditele imobiliare, cei doi au mers pe mâna programului „Prima Casă”. În cazul lor, împrumutul trebuie returnat în 30 de ani, iar rata lunară este de aproxiamtiv 300 de euro.

„Cu <<Prima casă>> am avut dobânzi mult mai avantajoase. Am stat mult și am studiat toate variantele, inclusiv creditul imobiliar, și „Prima casă” era cea mai avantajoasă variantă. Noi am ieșit la aproximativ 1.050 de euro/metru pătrat. Și a contat mult faptul că a fost finisat, pentru că nu am mai avut bătaie de cap cu parchet, faianță, utilat baia și toate celelalte”, spune Monica.

Tot procesul a durat aproximativ o lună și jumătate și, spune Monica, în relația cu băncile a contat mult faptul că cei doi lucrează în IT, un domeniu în care până și bancherii au încredere.

„Am umblat pe la toate băncile din Cluj pentru că voiam să găsim cea mai avantajoasă ofertă. Noi am fost norocoși pentru că am putut da un avans mai mare. În plus, muncind în IT, lumea are mai mare încredere. Dar chiar și așa ne-am plimbat cam mult cu toată birocrația aferentă. Am căutat multe informații, am vorbit cu prieteni constructori și prieteni care lucrează la cadastru ca să aflăm detalii despre zonă sau despre solul de aici”, explică tânăra.

Cum alegem viitorul „acasă”?

O zonă liniștită, utilități care să nu facă probleme, magazine sau locuri unde să îți petreci timpul liber sunt câteva dintre primele dorințe pe care le au cei care caută o casă nouă. Monica nu este o excepție, însă din dorința de a nu avea probleme în viitor, cot la cot cu prietenul ei, au realizat o adevărată muncă de cercetare, pentru a fi astfel siguri că nici un detaliu important nu le scapă din vedere.

„A contat mult cât facem, ca timp, până la serviciu, în centru. Nu am vrut să stăm dimineața și seara la cozi interminabile, așa că nu am cumpărat în Florești. Zona e foarte liniștită, nu trec mașini pe sub geam, nu auzi camioane, nu trec avioane pe deasupra ta și nici nu trece trenul pe lângă bloc cum mi se întâmpla atunci când stăteam în cartierul Mărăști. Și nici nu sunt mirosuri ciudate. Având și mașină nu ni s-a părut o problemă așa de mare lipsa unui supermarket în imediata noastră apropiere. Din fericire însă s-a deschis un magazin, un fel de non-stop, chiar la parterul blocului. Avem și școală la cinci minute de mers pe jos, dar asta nu a contat atât de mult. Ne-a interesat să avem o casă în prima fază”, spune Monica.

Cum Clujul are un trecut trist în ce privește țepele imobiliare date de dezvoltatori, „cercetarea” firmei de la care urmau cei doi să cumpere a fost o parte importantă a întregului proces de alegere a casei.

„Am căutat foarte mult, ne-am interesat și în legătură cu dezvoltatorul. Am căutat informații despre ei, am văzut ce proiecte au mai avut, pentru că nu voiam pe cineva care să ne facă probleme. Vorbeam mult cu ei, mergeam la apartament aproape în fiecare zi și le spuneam ce nu ne place, ce nu e în regulă și ei remediau. E foarte important să poți vorbi cu dezvoltatorul și să păstrezi legătură. Am avut și un contract foarte clar, cu clauze foarte clare și totul a fost bine. În felul ăsta nici nu am avut niciun fel de emoții, chiar dacă am dat mulți bani înainte”, adaugă Monica.

Iar alegerea s-a dovedit una excelentă, având în vedere că cei doi au deja un an de când sunt „la casă nouă”.

„Eu am stat cinci ani în cămin, apoi am stat în chirie, dar ne-am obișnuit foarte repede. Ne place foarte mult și momentan nu cred că în zonă mai e nevoie de ceva. Pe viitor, poate, o grădiniță. Dar lumea lucrează în centru și asta nu e o problemă atât de mare. Pentru noi a fost un fel de dragoste la prima vedere cu apartamentul acesta. Și apoi am descoperit că mulți prieteni stau în zonă, ceea ce e bine. Poate câștigăm la loto. Am făcut cum am crezut că ne va fi mai comod în fiecare lună. E o perioadă foarte lungă, dar deja au trecut doi ani și nu au fost probleme”, spune încântată Monica Rațiu.