Călătoria cu autostopul a unei suedeze spre China, via Cluj-Napoca

Deși are doar 19 ani, Sofia a vizitat deja de una singură Japonia dar și mai multe țări din Estul Europei.

Sofia are doar 19 ani, din motive oarecum evidente nimeni nu o crede că ar fi suedeză și în urmă cu opt săptămâni a pornit în aventura vieții ei: va parcurge jumătate de glob, traversând Europa și Asia de la un capăt la celălalt în căutarea rădăcinilor ei și într-o călătorie cu auto-stopul în care, dincolo de distracție, scopul este acela de a infirma stereotipurile pe care le avem cu toții despre popoarele pe care le cunoaștem doar din textele de pe internet. Deja de mai bine de două săptămâni se află în România și fiecare zi, spune ea, e impresionantă: străini peste tot, animale libere pe ulițele satelor și multă mâncare bună oferită de oameni pe care niciodată nu i-ar fi „suspectat” de atât de multă ospitalitate.

Rar se poate întâmpla să te afli în Huedin, iar „la ocazie” să vezi o tânără cu trăsături asiatice înfofolită într-o geacă groasă și echipată cu un rucsac imens. Ei bine, uneori se întâmplă, și așa am ajuns să o cunosc pe Sofia Fredriksson. Are doar 19 ani, vine din Suedia și are o poveste de viață care oricum era demnă de o ecranizare și înainte ca Sofia să înceapă aventura vieții ei: o călătorie din Suedia în China, doar cu autostopul.

Țările marcate cu culoarea verde sunt cele pe care Sofia le-a traversat deja, în timp ce zonele „gri”, care încep de dincolo de Cluj-Napoca, sunt cele în care suedeza urmează să ajungă.

Sofia este originară din China și de aici trăsăturile asiatice. Părinții naturali au părăsit-o când avea doar un an, însă o familie de suedezi a adoptat-o. A crescut în orașul suedez Högsäter, a terminat liceul, însă viața tihnită din nord nu îi este chiar pe plac, mai ales că nici măcar nu simte că ar aparține acelui mediu.

„Vorbesc ca un suedez, trăiesc ca un suedez, dar în niciun fel nu arăt ca o fată din Suedia. Lumea își imaginează suedezele ca fiind blonde cu ochi albaștri, dar nu e chiar așa. Câteodată nu mă simt neapărat ca și cum aș fi din Suedia, dar e ok, pentru că Suedia e foarte multiculturală.

Mi-am dat seama că nu vreau să merg la facultate pentru că nu știu cu adevărat ce vreau să fac. Împreună cu o prietenă din Suedia am decis să facem turul Europei doar cu autostopul. Adevărul e că nu sunt genul de persoană care să meargă în călătorii în Antalya, de exemplu, și să stea toată ziua la plajă ca să se bronzeze. Pot face și asta, dar nu e ceva care să îmi placă în mod special. Îmi place să cunosc oameni, să le cunosc cultura și să vorbesc cu cei din jurul meu. Ne-am hotărât să facem asta la o săptămână după ce m-am întors din Japonia”, spune Sofia.

Suedia-China în… câte zile-or fi

După câteva săptămâni în care a vizitat de una singură Japonia, Sofia a decis că următorul pas logic ar fi să-și viziteze țara natală, China. Întrucât acolo nu are rude, ideea ar fi fost oricum provocatoare. Nu și pentru Sofia, care a decis că drumul va fi mai distractiv dacă îl va parcurge cu autostopul. Internetul venea în ajutor cu cazarea, Sofia fiind un utilizator-veteran al platformei CouchSourfing, care reunește într-o comunitate online peste cinci milioane de pasionați de călătorie care caută și oferă, gratuit, locuri de cazare pentru semenii lor.

În primă fază, Sofia a pornit alături de o prietenă, Maja, 3000 de euro bani de buzunar și un rucsac de 65 de litri în care a împachetat doar strictul necesar. Au circulat doar cu mașini de ocazie, iar prin orașele mari au folosit transportul public.

„Când suntem prin orașe folosim mai mult transportul în comun. Dar în felul acesta am învățat că în Berlin nu e ok să mergi fără bilet. Am primit foarte multe amenzi și am pierdut aproape 100 de euro din cauza asta. E ciudat să vezi diferențele, pentru că la orele de geografie de la școală înveți anumite lucruri despre anumite țări, dar când le vizitezi cu adevărat îți dai seama că realitatea este alta. Tot ce știam eu despre Hamburg, pentru că am studiat la școală limba germană, era că au un port foarte mare. Cam atât. Când însă am ajuns în oraș… e foarte diferit. Ce m-a șocat cel mai mult a fost faptul că au foarte foarte multe străzi pline de sex-shop-uri. Sunt străzi pe care femeile nu au voie să intre pentru că în acele locuri sunt tot felul de bordeluri unde doar bărăbații au voie să intre. Parcă e Las Vegas. Și nu îmi imaginam așa Germania. Credeam că e la fel ca Suedia”, spune amuzată tânăra.

Următoarea oprire a fost în Polonia. Și-au găsit gazde la Poznan și apoi în Cracovia, unde cele două fete aveau să descopere că polonezii autentici nu sunt chiar așa cum și-i imaginau.

„Noi încercasem să plănuim, dar nu a mers. Voiam să ajungem în Italia și în Croația, dar eu am insistat să mergem în Polonia pentru că e o țară despre care nu știam aproape nimic și care oricum e mult mai ieftină. Croația e una dintre țările în care foarte mulți suedezi merg în vacanțe la mare și în stațiunile de acolo. Despre Polonia nu știam multe, cu excepția faptului că în Suedia lucrează la negru foarte mulți polonezi. Dar, desigur, cunoscând oamenii, am descoperit că e o țară grozavă. Mulți oameni care știu suedeză, foarte ospitalieri și foarte, foarte multe locuri pline de istorie pe care să le vizitezi”, își amintește Sofia Fredriksson.

Sarmale, palate și zoo în aer liber

După un scurt periplu prin Slovacia și Ungaria, în urmă cu două săptămâni, Sofia a ajuns în Timișoara. Fără prietena ei, Maja, care s-a dat bătută, dar cu chiar mai multă determinare și dorință de a cunoaște o nouă țară despre care auzise doar la știri.

„Tot ce știam despre România era legat de romi și de castelul Dracula. Sunt foarte interesată de cultura romilor și de modul în care trăiesc ei. În Timișoara gazda mea a fost un portughez și asta mi-a plăcut mult. E foarte multă diversitate și oamenii sunt incredibil de calzi, indiferent dacă sunt români sau nu. Parcă locul îi face așa. Am descoperit mulți tineri de vârsta mea care au deja un plan în viață, care deja știu ce vor să facă după facultate, cu cine vor să își întemeieze o familie. Și toate astea la 20 de ani. În Suedia nu vezi așa ceva. Noi punem pe primul loc cariera și astfel de planuri încep undeva după 30 de ani. Nu mă așteptam să și văd pe viu astfel de povești despre care altfel doar am auzit că ar fi posibile”, spune uimită Sofia.

În Români, într-o localitate din județul Timiș, Sofia a avut ocazia să îmbrace un costum popular românesc.

În Timișoara, Sofia a avut ocazia să viziteze nu doar orașul, ci și Iecea Mică, o localitate de lângă Timișoara. A descoperit că fiecare stâlp are câte un „tricolor”, romii se plimbă cu calul, dar trăiesc în palate impunătoare, iar animalele domestice nu trăiesc în cuști, ci în libertate.

„Am fost șocată când am văzut acele case imense, care arată precum niște palate și apoi am aflat că sunt ale romilor care lucrează în străinătate. Nu mă așteptam la așa ceva. Mă rog, mai târziu am aflat că multe dintre palatele acestea sunt cam sărăcăcioase în interior. În România am văzut pentru prima dată animale pe stradă. Câini, vaci și găini care se plimbau libere peste tot. Am văzut cum oamenii de la țară se cunosc cu toții între ei. Chiar am avut ocazia să vorbesc cu câțiva romi. În engleză. Am văzut și capre pe stradă și o doamnă foarte drăguță care le plimba pe marginea drumului. Și, mai ales, am muls o vacă. Cred că e printre cele mai interesante lucruri pe care vreodată le-am făcut. E impresionant cât de vastă e cultura de aici. Când citești pe internet nu e atât de interesant. Și nici nu poți proba costumele populare, despre care am învățat acum foarte multe și am și purtat unul”, spune Sofia plină de entuziasm, chiar dacă de la acel moment a trecut deja mai bine de o săptămână.

Drumul spre China, via Cluj-Napoca

Sofia se află deja pe drumuri de mai bine de opt săptămâni și este hotărâtă să continue. Spune că România este cea mai frumoasă țară pe care a vizitat-o până acum și zâmbetul de pe fața ei ne spune că nu face acest compliment doar din politețe. La Cluj s-a „lovit” din nou, de politețea și amabilitatea clujenilor. De îndată ce a ajuns, ofertele de cazare au curs.

„Încă din Timișoara toată lumea îmi spunea că o să ador Clujul. Ei bine, așa a și fost. Am fost între timp și în Hațeg, pentru că eu credeam că merg în Deva. Dar a fost foarte ok pentru că așa am avut ocazia să călătoresc și cu un camion. Pentru prima dată. Aici, în Cluj, CouchSurfing-ul e foarte dezvoltat. În general, pentru a-mi găsi gazdă trebuie să caut eu oameni. Aici doar a trebuit să fac public faptul că sunt în Cluj și o mulțime de oameni s-au oferit să mă ajute. Sunt mulți studenți, foarte mulți oameni apropiați de mine ca vârstă și asta e foarte util dacă pornești într-o călătorie ca cea în care mă aflu eu acum. În plus, e foarte simplu să te deplasezi cu autostopul. Știam de la o româncă din Slovacia că aici trebuie de obicei să plătești, dar de cele mai multe ori șoferii au fost foarte amabili și nu mi-au luat bani, astfel că eu, de fapt, consum bani doar pentru mâncare și uneori când merg să vizitez diverse locuri”, spune tânăra.

Acum, Sofia se află la Cluj, și nu ar mai pleca. Nu e prea încântată că în localuri se fumează, însă orașul i-a lăsat o impresie excelentă. Dovadă stă faptul că se află aici de mai bine de o săptămână, și nu are de gând să plece prea repede, mai ales că nimeni nu o grăbește.

„E foarte interesant să descoperi cum de fapt poți lega relații cu oamenii, chiar dacă nu le cunoști limba. Gesturile și mimica feței spun foarte multe și am învățat în săptămânile acestea că există mult moduri de a vorbi cu oamenii și de a le cunoaște poveștile. Am aflat multe și despre mine și am devenit mai încrezătoare în mine. Eram îngrijorată că e foarte grav ca la 19 ani să nu știi exact ce vrei să faci, dar în călătoria aceasta am descoperit oameni fericiți în ambele situații. Poți fi fericit și dacă ai 40 de ani și stai cu părinți, dar și dacă încă din facultate ai toată viața plănuită deja. Am descoperit multe despre mine în momentul în care am început să călătoresc singură. Mi-am dat seama că pot găsi o soluție pentru orice, chiar dacă e vorba de lucruri la care nu mă așteptam. Am descoperit libertatea de a face absolut orice. Aproape că pot fi o altă persoană în fiecare alt oraș. Dacă nu îmi place cum sunt privită într-un loc, în următorul loc în care ajung pot fi altfel. Mi-am dat seama și că îmi e dor de părinți, chiar dacă nu am cea mai bună relație cu ei. Mă bucur când mă sună și, fiind plecată, am avut ocazia să și descopăr dacă am acasă prieteni care țin la mine cu adevărat”, spune ea emoționată.

După ce totuși va părăsi Ardealul, Sofia plănuiește să ajungă la Marea Neagră. De acolo va trece granița în Bulgaria, iar apoi va vizita Grecia. Din acel punct, planul este chiar mai neclar decât oricum era. Evenimentele din acea zonă a lumii nu au darul de a o liniști pe Sofia, care însă nu e prea intimidate de conflictele din Est.

„Din ce am citit și din ce m-am sfătuit cu prietenii, Iranul e cea mai sigură variantă dintre cele disponibile în acea zonă. Sunt puțin speriată, normal, dar mai mult mă entuziasmează faptul că voi cunoaște cultura lor și voi vedea lucruri cu totul noi. Mai mult m-ar speria Africa, sincer. Părinții mei nu sunt de aceeași părere și încă nu cred că voi ajunge în Asia. Dar îmi doresc să ajung și acolo și apoi în China. Vreau să ies din zona mea de confort pentru că până acum nu am făcut mari schimbări de peisaj. Un oraș din Suedia, unul din Polonia și unul din Slovacia sunt oarecum asemănătoare. Însă dacă iei să compari un oraș din Suedia cu unul din Iran… cred că e cu totul altceva. Vreau să merg acolo să văd cum e. Nu vreau să merg cu frică. Până la urmă, tragedii se pot întâmpla oriunde. S-au întâmplat și în Norvegia, dar da, în acea parte a lumii șansele sunt mai mari. Dar asta nu o să mă oprească. Nu vreau să am prejudecăți, pentru că asta a fost toată ideea călătoriei. Credeam că românii sunt oameni care vor să te păcălească tot timpul și mi s-a demonstrat că sunt niște oameni incredibil de ospitalieri, amuzanți și buni la suflet. Cu toții judecăm oamenii. Nici suedezii nu sunt toți oameni reci, blonzi și cu ochi albaștri, dar de asta e bine să călătorești, pentru că doar așa ideile de genul acesta îți ies din cap”, spune ea plină de încredere.

[stextbox id=”custom” caption=”CouchSurfing, casa călătorilor”]CouchSurfing este un proiect non-profit care, prin intermediul unei platforme online, oferă utilizatorilor cazare gratuită în casele altor utilizatori care doresc să îi ajute pe cei care călătoresc în zona lor. CouchSurfing are în prezent peste 600.000 de utilizatori în 231 de țări din toată lumea, iar în România există peste 15.000 de persoane înscrise pe această platformă. Site-ul se recomandă a fi o comunitate globală cu peste 10 milioane de utilizatori răspândiți în aproximativ 200.000 de orașe. În 2013 pe CouchSurfing erau înregistrate peste 5.5 milioane de profiluri.[/stextbox]