Thanksgiving: Ziua Recunoştinţei în lume

În medie, peste 46 de milioane de curcani sunt mâncaţi de Ziua Recunoştinţei, în Statele Unite ale Americii.

Toamna este prin excelenţă anotimpul recoltelor, al belşugului. Este momentul în care oamenii culeg, la propriu, roadele muncii de peste vară şi se bucură împreună că au avut încă un sezon bogat. Din această dorinţă de a celebra natura, de a-i mulţumi pentru hrana dăruită oamenilor, au apărut sărbătorile de toamnă, în sânul diverselor comunităţi. Peste tot în lume există festivaluri şi sărbători de toamnă şi toate au elemente comune: familia, comunitatea, roadele pământului, belşug, mulţumire, recunoştinţă.

Ziua Recunoştinţei

Numele consacrat al acestor sărbători a devenit, aşadar, „Ziua Recunoştinţei” – şi o întâlnim în mai multe părţi ale lumii, având aceeaşi semnificaţie, fie că se numeşte „Thanksgiving Day”, în engleză, „Jour de l’Action de grâces”, în franceză, şi „Erntefest” sau „Bauernfest”, în germană.

Această sărbătoare este veche de secole, iar rădăcinile sale istorice se regăsesc în tradiţii religioase şi culturale. Toate religiile lumii includ rugăciuni şi ceremonii speciale, prin care se mulţumeşte zeilor (unuia sau mai multora, după caz) pentru recolte, pentru hrană. Se pare că Thanksgiving Day a fost sărbătorită iniţial în Marea Britanie, în timpul Reformei protestante, împrumutând aspectee unui festival al recoltei. Atunci când oamenii se confruntau cu dezastre naturale – inundaţii, secete – stabileau perioade de post. Dacă dezastrele se remediau, iar recoltele nu erau afectate, oamenii îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru asta, inclusiv prin această Zi a Recunoştinţei.

Astăzi, fiecare masă de Ziua Recunoştinţei începe în familiile americane cu rugăciunea spusă la început, înainte de a începe servirea preparatelor specifice. Fiecare dintre persoanele prezente la masă trebuie să spună, cu voce tare, pentru ce este recunoscător, ce i s-a întâmplat în acel an, iar pe tot parcursul rugăciunii mesenii se ţin de mână. Iniţial, gazda era cea care spunea rugăciunea de început, dar în zilele noastre aceasta poate fi rostită atât de către capul familiei, cât şi de către oaspetele de onoare.

Originile sărbătorii

Sărbătoarea a fost dusă în America de primii pelerini puritani sosiţi în Lumea Nouă, fiind celebrată acolo, pentru prima dată, în anul 1621. Istoria SUA spune că la această primă sărbătoare au luat parte 50 de pelerini şi 90 de amerindieni. Nou-veniţii ar fi dorit să le mulţumească, într-un fel, băştinaşilor, pentru ajutorul şi pentru sfaturile date, pentru că reuşiseră să obţină recoltă, în condiţii neprielnice. Legendele spun că, pentru noii locuitori, clima a fost atât de aspră încât recolta înregistrată în 1621 a fost de-a dreptul miraculoasă, aşa încât, în semn de recunoştinţă, guvernatorul de Plymouth, William Bradford, i-a invitat pe indienii din împrejurimi să se alăture coloniştilor într-o sărbătoare de trei zile, spre a-şi exprima recunoştinţa pentru belşugul toamnei.

Totul a pornit, aşadar, din Plymouth (actualul stat Massachusetts). În următorii ani, şi alţi guvernatori au organizat sporadic Ziua Recunoştinţei, iar ulterior a devenit un festival anual şi o sărbătoare oficială.

Primul Thanksgiving a avut loc în toamna lui 1621 şi a durat trei zile, potrivit istoriei americane. Aceasta este o pictură semnată Jennie Augusta Brownscombe şi intitulată „The First Thanksgiving at Plymouth” („Primul Thanksgiving la Playmouth”).

Şi în zilele noastre, Ziua Recunoştinţei sau Thanksgiving Day este o sărbătoare naţională în care se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru bogăţia recoltei de peste an. Thanksgiving este o sărbătoare importantă în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite şi Canada), iar mai multe locuri din lume au sărbători similare, după cum arătam: Canada, Grenada, Liberia, Franţa, Olanda, Germania, Japonia.

Sărbătoare importantă pentru americani

În SUA, sărbătoarea Thanksgiving este celebrată în a patra zi de joi din noiembrie şi este atât de importantă, încât majoritatea afacerilor sunt închise joi şi vineri, pentru a permite angajaţilor să se reunească cu familia. Aşadar, chiar dacă este o singură Zi a Recunoştinţei, americanii se bucură, de fapt, de 4-5 zile libere: elevii şi studenţii au şi ei liber, pentru a petrece cu cei dragi.

De Ziua Recunoştinţei, familiile şi prietenii se adună, de obicei, pentru o masă mare, cu bucate tradiţionale. Curcanul este vedeta acestei zile, fiind preparat la cuptor, cu umplutură specifică. Masa de Thanksgiving mai conţine, de obicei, jambon, sos de afine, cartofi dulci, porumb şi plăcintă de dovleac. Evident, toate aceste mâncăruri nu s-au aflat pe masa pelerinilor, la acel prim Thanksgiving, din 1621. Sărbătoarea a evoluat în timp, mai ales după ce a fost proclamată sărbătoare naţională, în 1941.

Primul pas către recunoaşterea importanţei acestei sărbători a fost făcut de jurnalista Sarah Josepha Hale. Aceasta a scris nenumărate articole şi scrisori oficiale, iar în 1863 a reuşit să îl convingă pe preşedintele Abraham Lincoln să sărbătorească, în ultima zi de joi a lunii noiembrie, Ziua Naţională a Recunoştinţei.

Totuşi, abia în 1941, în urma rezoluţiei date de Congresul SUA, Ziua Recunoştinţei a devenit oficial sărbătoare naţională. Canada a adoptat-o ca sărbătoare naţională în 1879, dar în această ţară este celebrată în a doua zi de luni din octombrie.

Preşedintele american Abraham Lincoln a fost convins să declare Ziua Recunoştinţei sărbătoare naţională în 1863, de Sarah Josepha Hale, autoarea celebrei poezii pentru copii – “Mary Had a Little Lamb”.

Tradiţii de Ziua Recunoştinţei

În Statele Unite există deja mai multe tradiţii, legate de această sărbătoare – de exemplu, se organizează parade, în cadrul cărora defilează de obicei fanfare şcolare şi se prezintă diferite care alegorice. Cea mai faimoasă este Macy’s Thanksgiving Day Parade, din New York, organizată în Upper West Side, Manhattan, transmisă în direct, la nivel naţional, şi urmărită de milioane de telespectatori. Parada a fost organizată prima dată în 1924, iar astăzi conţine teme specifice, scene preluate din spectacolele de pe Broadway, baloane mari ce întruchipează personaje din desene animate sau chiar politicieni ori personalităţi TV.

O altă tradiţie îndrăgită de popor este „graţierea” unui curcan. În fiecare an, preşedintele SUA alege un curcan, pe care îl salvează de la moarte – acesta nu va ajunge pe masa de Ziua Recunoştinţei, ci va trăi fericit, în continuare, într-o fermă americană.

Această tradiţie de salvare a curcanului a început în 1947, când preşedintelui Harry Truman i s-a făcut milă de un curcan ce urma să fie sacrificat pentru masa de Thanksgiving şi a decis să îl „graţieze”.

Tot în spiritul Thanksgiving, organizaţiile caritabile americane au grijă ca cei săraci şi fără adăpost să aibă mâncare din belşug în această zi – sunt colectate alimente neperisabile de la populaţie, iar corporaţiile sponsorizează distribuirea alimentelor de bază de Ziua Recunoştinţei.

Tradiţia anuală de la Casa Albă de salvare a curcanului a început în 1947, când preşedintelui Harry Truman i s-a făcut milă de un curcan ce urma să fie sacrificat pentru masa de Thanksgiving. Anul trecut, Barack Obama a salvat doi curcani, nu doar unul, de la masa de Ziua Recunoştinţei.

Thanksgiving în Canada

Sărbătoarea a rămas şi în Regatul Unit al Marii Britanii, de unde au plecat pelerinii spre Lumea Nouă; acolo, Thanksgiving este o altă denumire pentru Ziua Recoltei, şi se sărbătoreşte în biserici şi în sate într-o duminică după strângerea recoltei în acea localitate, dar fără a fi o sărbătoare deosebit de importantă.

În Canada, ziua de Thanksgiving se sărbătoreşte în a doua zi de luni din octombrie, ca mulţumire pentru o recoltă bogată. Rădăcinile sărbătorii din Canada diferă de ale celei din SUA: legenda spune că un explorator britanic, Martin Frobisher, încerca să găsească o cale spre Orient. Nu a reuşit, dar s-a stabilit în Canada, iar în anul 1578 a organizat o ceremonie, în regiunea care astăzi poartă numele de Newfoundland, spre a aduce mulţumiri pentru faptul că a supravieţuit unei călătorii atât de lungi. Alţi colonişti sosiţi ulterior au continuat tradiţia. Ulterior, Frobisher a fost înnobilat şi un golf la Oceanul Atlantic, în nordul Canadei, a primit numele de Frobisher Bay, în memoria sa.

O „tradiţie” întâlnită atât în SUA, cât şi în Canada, este perioada de reduceri ce urmează după Thanksgiving: magazinele au reduceri considerabile, astfel că toată lumea se înghesuie în magazine.

Sărbătoarea nemţilor

În Germania, sărbătoarea este cunoscută sub numele de „Erntedankfest”, Erntefest sau Bauernfest, şi este serbată încă de pe vremea coloniştilor, astăzi fiind celebrată cu precădere în şcoli, cu muzică, dansuri şi poeme despre toamnă.

Germanii sărbătoresc şi ei belşugul şi frumuseţea toamnei, fie că sunt în Austria sau Germania – de obicei, în prima duminică din octombrie. Erntefest include şi în Germania parade colorate de care alegorice şi prezentări ale recoltei, ale marilor ferme sau asociaţii, petreceri publice şi târguri de produse tradiţionale.

Această sărbătoare se întâlneşte şi în ţinuturile locuite de saşi, în România. În comunităţile vorbitoare de limba germană, Erntefest încheie sezonul muncilor la câmp şi aduce mulţumiri pentru recoltele bogate. Saşii transilvăneni sărbătoresc, însă, mai mult în biserică – ei mulţumesc pentru recoltă în timpul slujbei, care are loc în prima duminică a lunii octombrie.

Obiceiul este ca biserica să fie împodobită cu roadele toamnei, cu ghirlande şi coşuri încărcate cu legume, fructe, ştiuleţi de porumb, dovleci şi flori, orice au reuşit să culeagă oamenii, după ce au muncit o primăvară şi o vară întreagă. În timpul slujbei, după mulţumiri, oamenii se roagă pentru ca anul ce vine să fie la fel de bogat. Unele comunităţi organizează procesiuni prin sat, formate din căruţe încărcate cu roade, cu fân sau chiar cu butoaie de vin.

În medie, peste 46 de milioane de curcani sunt mâncaţi de Ziua Recunoştinţei, în Statele Unite ale Americii.

Unde se mai sărbătoreşte Thanksgiving

Şi în Insula Grenada există o sărbătoare numită Thanksgiving Day, ce are loc pe 25 octombrie în fiecare an, dar semnificaţia acesteia este total diferită de sărbătoarea din Statele Unite şi Canada. Aici se marchează invazia din 1983, condusă de SUA, ca răspuns la executarea primului ministru din Grenada, Maurice Bishop.

În Olanda, sărbătoarea este amintită datorită pelerinilor, care au zăbovit în oraşul olandez Leiden, în drumul lor spre Lumea Nouă, în perioada 1609 – 1620. Mulţi dintre aceştia au înregistrat la biserica din oraş naşteri, căsătorii şi decese, în timpul petrecut acolo. Astfel, în zilele noastre încă sunt pomeniţi într-o slujbă ce are loc în biserica Pieterskerk, în fiecare dimineaţă a Zilei Recunoştinţei (care coincide cu ziua sărbătorită în Statele Unite).

Pe teritoriul Australiei această sărbătoare nu există, cu excepţia insulei Norfolk, unde este celebrată în ultima miercuri a lunii noiembrie. Se pare că Thanksgiving a fost adus aici de americanii care veneau cu navele, pentru a vâna balene.

Întâlnim Ziua Recunoştinţei chiar şi în Japonia, sub denumirea de “Labor Thanksgiving Day” (Kinrō Kansha no Hi). Sărbătoarea a fost stabilită pe 23 noiembrie şi celebrează munca, însă dă şi ocazia oamenilor de a mulţumi pentru ceea ce au. La origine, japonezii aveau un festival al recoltei de cereale, prin care celebrau şi mulţumeau pentru recoltă. Sărbătoarea de astăzi a evoluat după cel de-Al Doilea Război Mondial.

[stextbox id=”custom”]

În fiecare an preşedintele SUA dă publicităţii o proclamaţie, care a început astfel anul trecut: “Ziua Recunoştinţei (Thanksgiving) ne oferă fiecăruia dintre noi şansa să ne gândim la multele noastre binefaceri – libertăţile de care ne bucurăm, timpul pe care îl petrecem cu cei pe care îi iubim, curajoşii bărbaţi şi femei care apără naţiunea noastră acasă şi în străinătate. Această tradiţie ne reaminteşte că, indiferent de originile sau convingerile noastre, indiferent de cine suntem sau pe cine iubim, suntem în primul şi în primul rând americani.” [/stextbox]