Românii nu cred că şcoala îşi mai îndeplineşte rolul

Sistemul de educație a fost în România, după 1989, unul dintre cele mai efervescente și dinamice domenii. Procesul de reformă a sistemului de învățământ, de la unul de masă, centralizat la unul care să valorizeze individual, este unul într-o permanentă desfășurare. Managementul sistemului se confruntă și acum cu un decalaj semnificativ între unele oferte de conținuturi curriculare și cunoștințele și competențele solicitate de angajatori, iar insuficiențele și erorile din acest sistem își pun amprenta nu numai asupra parcursului educațional al celor direct implicați – elevi/studenți și cadre didactice, dar și asupra performanțelor profesionale ale acestora și asupra mediului social.

Una din provocările pe care educația din România o are de înfruntat este adaptarea sistemului de învățământ pentru a pregăti elevii pentru viață, în general, cu atât mai mult cu cât țara noastră participă la Programul Internațional pentru Evaluarea Elevilor (PISA), evaluare standardizată internațional de către OECD și al cărui scop este să evidențieze cu maximum de obiectivitate cât de pregătiți sunt elevii români pentru educația permanentă, pentru continuarea studiilor și pentru viață în general, la finele învățământului obligatoriu.

Pornind de la dimensiunea educației cu privire la pregătirea pentru viață existentă în criteriile PISA, Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES a dezvoltat în iulie 2014 un studiu cu privire la percepțiile asupra sistemului de educație din România și pentru evaluarea impactului perceput pe care școala îl are în reușita în viață. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1.223 de subiecți, reprezentativ la populația între 18 și 40 de ani și la cea cu copii sub 30 de ani, cu rezidență în România. Rațiunea care a stat la baza alegerii acestei eșantionări este legată de necesitatea evaluării percepțiilor unui public informat și implicat în ceea ce privește educația din România.

Peste 8 din 10 respondenți spun că școala i-a ajutat să reușească în viață

Educația – în accepțiunea cunoștințelor dobândite pe parcursul procesului de învățare – este, din perspectiva participanților la studiul IRES, factorul care contribuie în cea mai mare măsură la succesul sau reușita în viață a unui individ. Factorii au fost selectați din perspectiva calităților individuale, de personalitate și din perspectiva  dimensiunilor exogene care influențează succesul. 95% dintre respondenți plasează educația pe primul loc în ierarhia factorilor care pot contribui la reușita în viață. Alți factori determinanți sunt, în ordine: ambiția/determinarea (88%), munca (85%), personalitatea individului (81%), sprijinul celor din jur (78%) sau baza materială (61%) – prin aceasta înțelegând condițiile de care dispune individul pentru a-și manifesta calitățile profesionale și individuale. Pe ultimul loc în această ierarhie se situează aspectul fizic care a fost considerat determinat pentru reușita în viață de 40% dintre respondenți.

Școala românească – neperformantă

În opinia respondenților, într-o accepțiune ideală, rolul școlii ar trebui să fie în mare măsură orientat spre pregătirea tinerilor pentru viață, fie că ne referim la dimensiunea profesională sau la aspectele generale. 41% dintre intervievați consideră că școala are rolul de a-i pregăti pe elevi pentru viață, în general, iar 27% cred că rolul este acela de a-i pregăti pe copii pentru viața profesională.  Alte roluri pe care le ar trebui să le aibă școala sunt legate intrinsec de componenta educațională de bază: 12% cred că școala trebuie dezvolte o bună cultură generală, 9% apreciază că școala trebuie să le dezvolte copiilor gustul pentru cunoaștere, iar 6% cred mai mult în rolul școlii de a transmite cunoștințele de bază.

Însă, în momentul în care evaluarea respondenților vizează rolul efectiv pe care școala românească îl are în pregătirea elevilor pentru viață, respondenții cred că acesta este unul foarte scăzut: aproape trei sferturi dintre respondenți (72%) apreciază că școala îi pregătește în mică și foarte mică măsură pe elevi pentru viață.

Studiul a investigat și gradul în care școala este capabilă să formeze copiii din perspectiva unor abilități generale de conviețuire în societatea în care trăiesc și de raportare la aceasta. Rezultatele nu sunt surprinzătoare, ele arată faptul că școala românească reușește cu dificultate să se poziționeze în zona transmiterii unor cunoștințe cu grad ridicat de aplicabilitate și utilizare în viața de zi cu zi. Dintre aspectele testate în studiu, cel mai bine plasate dimensiuni în care școala reușește să transmită informații copiilor sunt: pregătirea în ceea ce privește conviețuirea cu ceilalți (48%), încrederea în propria persoană (47%), insuflarea patriotismului (41%) sau munca în echipă (47%). Școala se distanțează însă atunci când vine vorba de: cunoștințe pentru ca elevii să învețe să se descurce în situații dificile, acordarea primului ajutor la nevoie, identificarea drumului spre casă în cazul în care se rătăcesc, abilități pentru a face față provocărilor lumii de azi.

Plasarea educației în vârful ierarhiei factorilor determinanți pentru reușita în viață vine în contradicție cu opiniile pe care participanții la studiu le au față de învățământul românesc. Potrivit studiului IRES, evaluarea generală a învățământului românesc este mai degrabă modestă: aproape 50% dintre participanții la studiul IRES au o părere în general bună despre învățământul românesc în timp ce alți 48% au o părere proastă și foarte proastă.

[stextbox id=”custom”]

Să nu ne amăgim: şcoala e în criză

Într-o societate aflată în criză profundă, şcoala va fi în criză cu necesitate. Şcoala, singură, nu poate suporta degringolada socială şi nici repara toate stricăciunile pe care le facem în fiecare zi. Criza societăţii afectează şcoala în cel mai înalt grad. Dar cel mai vizibil aspect al crizei, adevărat criteriu de diagnostic, este pierderea încrederii în şcoală şi, odată cu aceasta, scoaterea şcolii din fruntea listei de priorităţi. Este o perioada tristă din viaţa unei societăţi când politicienii consideră că nu sunt bani pentru şcoală sau îşi aduc aminte de această Instituţie doar în cele două ocazii de propagandă electorală, începutul şcolii şi festivităţile de încheiere a anului şcolar. De câţiva ani încoace, în ziua în care începe anul şcolar, Parlamentul ia pauză pentru ca deputaţii şi senatorii să poată merge să ţină discursuri părinţilor şi profesorilor. Deci, să nu ne amăgim cu rezultatele de la olimpiade unde participă copiii dopaţi de părinţi sau profesori pasionaţi, să recunoaştem că lucrurile nu merg bine, că şcoala este în criză.

Vasile Dâncu, sociolog

[/stextbox]