Şeful Inspectoratului Şcolar, Valentin Cuibus: „Învăţământul preuniversitar clujean e primul în ţară şi vrem să rămânem acolo”

Rep: E pregătit Clujul, şcolile din Cluj, pentru începerea noului an şcolar?

Valentin Cuibus: Dacă luăm în discuţie rezultatele obţinute anul trecut, putem spune că este pregătit Clujul, în sistemul preuniversitar, pentru că am încheiat un an foarte bun, care a confirmat evoluţia din anii trecuţi. Clujul a fost pe primul loc la bacalaureat, pe primul loc la titularizare, pe locul doi la evaluare naţională şi pe doi la definitivat. Deci, rezultate foarte bune şi pentru elevi, şi pentru profesori! Am mai obţinut câteva sute de premii la concursurile naţionale. Deci, fără discuţie şi fără lipsă de modestie, Clujul a fost, evident, prin însumarea rezultatelor, pe locul I la nivel naţional. În condiţiile astea, am putea spune că suntem pregătiţi. Sigur, asta nu înseamnă că totul e perfect, sunt foarte multe lucruri care mai trebuie făcute.

Rep: Aceasta din punct de vedere didactic; dar din punct de vedere administrativ?

VC: Din punct de vedere administrativ, în toate şcolile se va desfăşura procesul de învăţământ. În proporţie de 99%, cadrele didactice pe care le avem pentru anul următor sunt calificate. Deci, avem 1% din cei 7.391 de profesori care nu sunt calificaţi. Dar şi la cei necalificaţi discutăm de absolvenţi de facultate, dar în altă specialitate decât cea în care ei lucrează. De exemplu, a terminat geografia şi se duce educator sau învăţător. Dar marea majoritate sunt calificaţi şi acest lucru se vede în rezultatele pe care le avem. Ultimele repartizări sunt pe 9 şi pe 10; atunci vom şti dacă avem sau nu o problemă undeva în teritoriu. De obicei mai apar renunţări în zona de munte, în sate uitate de lume, unde după ce persoana a preluat postul, se duce, vede şi apoi renunţă. Dar avem rezerve, se vor găsi soluţii.

Din punct de vedere a pregătirii şcolilor, la 1 septembrie peste 80% din lucrări erau încheiate. Sigur că aici e vorba de modul în care administraţia locală s-a implicat în acordarea de sume pentru reparaţii, igienizări etc. Vom avea câteva probleme la nivelul municipiului Cluj-Napoca, unde e vorba de lucrări foarte mari, care au pornit pe fonduri europene, cu finalizare anul viitor. Anume, la Eminescu şi Agârbiceanu, care au termen de finalizare în mai anul viitor şi unde anul acesta procesul de învăţământ se va desfăşura în două schimburi, până se vor finaliza lucrările. Era păcat să se piardă, e vorba de bani mulţi care vor face ca aceste şcoli să arate foarte, foarte bine, dar pentru aceasta, toată lumea trebuie să facă nişte sacrificii. Mai avem la Avram Iancu nişte probleme; e vorba tot de fonduri europene, un proiect care se va finaliza în decembrie. Şi acolo am mutat o parte dintre elevi în altă parte. Va mai fi o perioadă de provizorat pentru cei de la Bob, care au o locaţie în acest moment, pe Eroilor, provizorie, numai pentru acest an, urmând ca după aceea să se mute pe Memorandumului, când lucrările de acolo vor fi gata, în condiţiile în care Biserica Romano-Catolică nu a acceptat sub nici o formă prelungirea contractului la clădirea care avea ieşire în Piaţa Unirii.

Rep: Autorizaţiile de funcţionare?

VC: Încă sunt unităţi de învăţământ care nu au şi nici nu vor avea autorizaţii nici în următorii ani, pentru că discutăm de apă potabilă, apă curentă, iar în satele respective –fiindcă nu e vorba de centre de comună- nu există… Nu vrem să ne minţim singuri, pentru că există şi posibilitatea unor autorizaţii provizorii… Asta ca să ne lămurim de ce în anumite judeţe apare că au 100% şcoli cu autorizaţii. N-au pe bune, pentru că nu cred că situaţia învăţământului în judeţe din sud sau din Moldova e mai bună ca la Cluj; poţi să scoţi aceste autorizaţii provizorii, care înseamnă că adminstraţia locală dă o declaraţie că până la o anumită dată vor introduce apa, care ar costa sume foarte mari, sume care,   evident, nu vor putea să le aibă, că n-au nici proiectul. Ei, noi nu facem chestiunea asta. Anul trecut am avut 21-22% şcoli fără autorizaţie, avem 18% acum fără autorizaţie, iar această chestiune va continua, din păcate, şi în anii următori, pentru că  e vorba de investiţii foarte mari. În majoritatea cazurilor e vorba de şcoli fără apă potabilă sau fără apă curentă sau fără canalizare şi atunci nu ai băi şi nu se dă autorizaţie, chiar dacă şcoala e nouă. Vor funcţiona în continuare fără autorizaţie, nu se pune problema că nu se va desfăşura procesul de învăţământ.

Rep: Alte probleme?

VC: Probleme speciale nu sunt. În 22-24 septembrie vom avea două mari festivităţi de premiere a olimpicilor, lucru pe care l-am făcut de fiecare dată. Sunt 2, 5 miliarde de lei în proiect cu Consiliul Judeţean, bani care vor fi daţi la peste 400 de elevi şi profesori care au obţinut anul trecut premii la concursurile naţionale. Este invitat şi dl ministru al Educaţiei. Ca priorităţi: să ne menţinem poziţia pe care o avem la nivel naţional, scăderea numărului de absenţe, siguranţa în şcoli… Sunt încă multe lucruri care trebuie făcute.

Rep: Faţă de anii trecuţi există noutăţi în ceea ce priveşte procesul de învăţământ?

VC: Nu. Vom intra în al doilea an de şcoală profesională, numărul de copii pentru şcoala profesională în acest an este cu aproximativ 20% mai mare decât cel de anul trecut, ceea ce este un lucru foarte bun, dar e mai puţin decât ne-am propus noi, deşi avem deja 850 de elevi care merg pe zona de şcoală profesională.

Prioritar la Cluj: învăţământul de performanţă

Rep: Sunteţi, cumulat, de peste cinci ani inspector general, dar şi în rest aţi fost în contact cu educaţia; cum vedeţi evoluţia învăţământului românesc în general şi a celui clujean în particular?

VC: Cel puţin în privinţa ultimilor ani, lucrurile merg în direcţia în care noi ne-am propus. Mi-e greu să apreciez la nivel naţional, dar la nivelul Clujului evident că lucrurile merg într-o direcţie bună. Dar pentru asta e nevoie de foarte multă muncă. În momentul în care noi am obţinut rezultatele pe care vi le-am menţionat, am spus foarte clar că trebuie înţelese câteva lucruri, că trebuie să se implice toată lumea, fiindcă educaţia nu poate s-o facă  inspectoratul sau şcoala. Trebuie făcută doar în colaborare cu părinţii şi împreună cu comunităţile locale. Norocul este că la Cluj relaţia cu comunităţile locale, în marea majoritate a cazurilor, funcţionează. Am zis de fiecare dată că nu poate fi învăţământul mai bun decât societatea în care trăim. Am zis acum 3 ani că, printre priorităţi, e învăţământul de performanţă şi lucrurile merg într-o direcţie bună. Avem sute de elevi premiaţi la  concursurile naţionale şi o pregătire foarte serioasă a lor, împreună cu universităţile clujene, care au fost foarte deschise şi le mulţumesc rectorilor cu această ocazie. Apoi, în cazul învăţământului din mediul rural, sutele  de controale inopinate au mişcat un pic lucrurile. Să nu înţelegeţi că totul funcţionează perfect; suntem departe, mai este mult de lucru.

Rep: Dar dacă ar fi să ne referim la schimbările foarte dese de legislaţie în domeniul învăţământului? Nu dăunează?

VC: Evident că modificarea legislaţiei foarte des nu este benefică. Dar aici avem câteva chestiuni care în sfârşit s-au aşezat, în special în privinţa examenelor, că aici erau foarte afectaţi copiii, părinţii. În ultimul timp nu s-au făcut modificări nici la bacalaureat, nici la evaluarea naţională; deci lucrurile au început să se stabilizeze. Sigur, trebuie în sfârşit să apară o lege a învăţământului care să fie funcţională, o lege care să fie discutată şi agreată de toată lumea. Trebuie şi o lege a salarizării în învăţământ, care să fie corectă, fiindcă nu se poate ca un absolvent de facultate, care este debutant, să aibă 800 de lei, fiindcă atunci nu poţi să ai rezultate, când tu nu ai o selecţie corectă a cadrelor didactice.

Rep: Dacă aţi fi ministrul învăţământului, ce aţi schimba în sistemul de educaţie?

VC: N-o să fiu ministrul educaţiei, dar eu m-aş duce pe o descentralizare reală a învăţământului preuniversitar, lucru care, din păcate, azi nu se întâmplă.

Cred că cel puţin în gimnaziu, uniformele ar fi necesare

Rep: De exemplu, o chestiune care nu ţine de conţinut –uniformele; sunt sau nu sunt necesare?

VC: Aici multă lume va fi împotriva a ceea ce gândesc. Eu chiar cred că cel puţin la gimnaziu uniformele ar fi necesare, plus că ar trebui să fie o mândrie pentru elevii din foarte multe şcoli foarte bune. Uniformele să fie personalizate, să fie de calitate foarte bună materialul. Cred că ar fi utile şi n-ar apărea, în special la fete, o concurenţă pe ţinutele cu care vin la şcoală. Nu e cred că e bine acest lucru, poate nici la liceu, dar cel puţin până în clasa a VIII-a aş introduce uniformele. Sunt şcoli care au introdus uniformele şi cred că e foarte bine.

Rep: Ce nu mai merge bine în învăţământul românesc?

VC: Avem o problemă cu instabilitatea cadrelor didactice şi asta e cauzată de salarizare, care e total deficitară şi nu vin cei mai buni.

Rep: Dar ţin numai de salarizare problemele din învăţământ?

VC: Nu, nu! Evident că asta ar duce spre evoluţie pozitivă, dar nu este singurul fapt. E vorba şi de investiţiile pe care să le facă administraţiile locale.

Rep: Dar strict în privinţa procesului de învăţământ, de predare, învăţare?

VC: Aici lucrurile au pornit. Evident, trebuie aerisită programa, lucru care a început la clasele mici, urmează să se finalizeze în trei ani. Discutăm, totuşi, de 13 nivele, nu se poate foarte repede să  schimbi programa şi să schimbi toate manualele. Şi, repet: eu aş da o mult mai mare autonomie şcolii în alegerea personalului, în concursul pentru alegerea copiilor. Din partea inspectoratului ar fi o coordonare a procesului şi a programelor naţionale, politicilor educaţionale, care, bineînţeles, trebuie coordonate la nivel naţional şi judeţean; în rest, eu aş lăsa şcoala să-şi organizeze activitatea.

Rep: Dacă ar fi să alegeţi, aţi fi preferat să faceţi liceul tot după modelul în care l-aţi făcut sau după cel de acum? Adică, v-aş ruga să faceţi o comparaţie între ce aţi învăţat dvs laşcoală şi ce învaţă acum elevii.

VC: Eu revin la un lucru pe care l-am spus de multe ori: şcoala românească pregăteşte copiii foarte bine. Cu o excepţie, a părţii tehnologice, unde şi acolo lucrurile au mers foarte bine, dar le-am stricat singuri: am desfiinţat învăţământul profesional, nu mai avem ateliere performante, nu mai avem o relaţie cu întreprinderile, acolo unde există aceste întreprinderi. Nu ştiu… E o altă lume acum. E foarte greu de comparat… Internetul, informaţiile pe care le aveam noi în urmă cu nişte zeci de ani şi informaţiile pe care le au copiii de astăzi. Cred însă că educaţia rămâne foarte importantă şi factorii care o pot influenţa –şcoala, familia şi societatea- pot să facă ca lucrurile să meargă în direcţia pe care ne-o dorim. În rest, e vorba de generaţii care sunt foarte greu de comparat.