Vacanţele unui ministru

Dacian Cioloş, fostul ministru al Agriculturii şi fost Comisar European pentru Agricultură / Foto: Dan Bodea

Dacian Cioloş, fostul ministru al Agriculturii şi fost Comisar European pentru Agricultură ne-a povestit într-o convorbire pentru revista Sinteza cum îşi petrecea vacanţele la ţară lucrând cu bunicii la câmp sau angajându-se câteva luni pe timpul vacanţelor de vară, la un IAS. Lucrul la câmp împreună cu familia sau la IAS a avut un rol foarte important în decizia pe care a luat-o privind cariera sa viitoare, dar şi ca lecţie de viaţă.

„Era o bucurie când se mergea la pus ceapa, era o mobilizare generală a colectivității pentru o cultură de care depindea în mare parte bunăstarea lor, era un ritual, o sărbătoare a câmpului și a oamenilor care se bucurau să facă lucrurile acestea împreună. Acolo pe câmp, toți eram oameni ai pământului, eram la fel de țărani, chiar dacă unii erau profesori sau preoți sau studenți. Ceapa, și în general munca la câmp, ne dădea ocazia să fim împreună. Îmi plăcea atât de mult să trăiesc acolo, să lucrez cu bunicii la câmp, că pentru mine școala întrerupea vacanțele, nu vacanțele școala. Și n-a existat vacanță pe care să nu mi-o petrec la bunici, la câmp. Acolo mă simțeam eu împăcat. Am repetat acest “ritual” al construcției de sine în acel spațiu aproape mitic pentru mine, până târziu, când am mers la liceu. Când am plecat la liceu, le-am spus părinților mei că mă duc la Agricol. A fost o tragedie, s-au supărat foc pe mine ei vroiau să mă duc la mate-fizică. Vedeți, ziceau, cum să spună ei colegilor că fiul lor, bun la învățătură, merge la Agricol?! Acolo merg numai cei slabi, îmi spuneau. Și așa se gândea atunci, asta era mentalitatea și uneori chiar realitatea.

La agricultură mergeai doar dacă nu erai bun de altceva, cu toate ca Liceul Agroindustrial din Șimleul Silvaniei, la acea vreme, era unul dintre cele mai bune din țară la acel profil, avea tradiție, rezultate și era recunoscut în toată regiunea. Chiar dacă s-au supărat pe mine, eu tot acolo m-am dus. M-am gândit: oare cum să fac eu o carieră profesională dar în același timp sa rămân fidel pasiunii și credinței mele?! Și atunci am decis să-mi urmez calea în acest domeniu, cu credința că făcând cu pasiune și încredere ceea ce-mi place, mă voi simți și împlinit, dar îmi voi găsi și locul în societate. Apoi am mers la facultate cu decizia fermă de a urma horticultura, secție la acea vreme în cadrul Facultății de agricultură. Cum examenul era foarte greu, iar eu am făcut prostia să scriu o singură opțiune, nu am intrat la horticultură, deși am avut media peste 9.. M-am dus în armată, dar, înainte de încorporare, în vara aceea am lucrat câteva luni la un IAS de lângă Zalău. Altă supărare a părinților mei: cum să lucrezi la vaci, să zică lumea că noi nu avem cu ce te ține? Dar mi-a prins foarte bine acea primă experiență profesională, atunci am învățat multe și am început să mă “călesc” profesional, acolo la bază, la umbra remorcii de tractor. Apoi am intrat la facultate, iar din ’90, în perioada studenției am petrecut mai multe vacanțe în stagii în ferme din Europa, mai ales în Franța. A fost o perioadă de maturizare a spiritului , o perioadă de călător, de îmbogățire a rădăcinilor mele din Periceiul rural cu alte viziuni, cu alte istorii, cu alte orizonturi”.