De la Sabău, cu dragoste pentru ”U”

Ioan Ovidiu Sabău este omul de care, în teorie, se leagă renaşterea Universităţii Cluj. De la retrogradarea „Şepcilor roşii”, la finalul campionatului trecut, numele lui Neluţu, aşa cum este cunoscut în lumea sportului fostul internaţional român, a fost mai mereu amintit. Fie antrenor, fie preşedinte, Sabău a fost dat ca „sigur” la ”U”. Fost jucătrşi antrenor al alb-negrilor, Neluţu e gata să pună umărul la revenirea în prim-plan a clubului universitar dar, în ciuda zvonurilor apărute în ultima vreme, nimeni nu i-a făcut vreo ofertă. „Din ce ştiu eu în momentul de faţă nu s-a stabilit nici măcar programul echipei. Adi Falub ar vrea să rămână, dar nimeni nu i-a transmis nici lui nimic, cine să vorbească cu mine?”, s-a întrebat retoric fostul mare fotbalist al României. Situaţia prin care trece „”U” este mai mult decât dificilă, dar există soluţii de „bun simţ” pentru continuare activităţii, crede Sabău.

Sabău: „Nu vreau să antrenez Universitatea”

În martie 2014 Neluţu Sabău părăsea vicecampioana de azi a României, ASA Târgu Mureş. De atunci fostul internaţional nu a mai acceptat niciun angajament niciun angajament în campionatul intern, chiar dacă numele lui a fost pomenit în diverse proiecte. Fotbalul românesc a ajuns într-o etapă în care valorile după care se ghidează Sabău, fair-play-ul și bunul-simț, au dispărut cu desăvârșire. A cochetat cu televiziunea fiind invitat permanent al emisiunilor dedicate sportului rege, dar a spus mereu că nu-și dorește să revină ”pe bancă”. Nici măcar echipa lui de suflet, Universitatea Cluj, nu este o variantă pentru Sabău. ”Știți cum e, te vede lumea la TV, aude că nu lucrezi nicăieri, și apar astfel de zvonuri, dar nimeni nu m-a contactat de la Universitatea. Cine să vorbească cu mine, dacă nici măcar jucătorii și antrenorii actuali nu știu ce vor face în continuare. Din ce știu eu echipa nu are încă programul de pregătire stabilit și timpul trece. Se poate să fi discutat cineva cu reprezentanții primăriei și să fi pomenit numele meu, dar în niciun caz nu aș antrena Universitatea, e riscant”, începe Sabău dialogul cu Transilvania Reporter.

Decizia fostului mijlocaş pare una radicală, dar ne explică raţionamentul pentru care a luat această decizie. „Nu e bine să antrenezi la tine acasă. Ca antrenor nu poţi să garantezi numai victorii şi atunci e riscant. Clujul este casa mea şi aşa vreau să rămână. Vreau să am linişte, să mă simt acasă aici şi nu să fiu înjurat, sau mai ştiu eu ce. Dar asta nu înseamnă că nu voi mai antrena, aşa cum am văzut că a apărut prin presă. Meseria mea este de antrenor, niciodată nu poţi să spui niciodată, aş accepta să preiau un proiect dar în condiţiile mele. În acest moment la <U> m-aş implica cu mare drag dar aşa cum am mai spus într-o poziţie de director sportiv, sau manager”, explică Neluţu.

Soluția de moment nu e cea mai bună

Nu mai este un secret că foarte multe eluburi de fotbal din România sunt susținute financiare de primăriile din localitățile în care activează, vezi CSMS Iași, FC Voluntari, CSU Craiova, ASA Târgu Mureș etc. Implicarea autorităților locale este singura variantă de supraviețuire a Universității Cluj, însă, este una temporară. ”Nu văd altă soluție în momentul de față. Doar cu sprijinul primăriei și a Consiliului Județean, <U> poate supraviețui, dar nu sunt de acord cu această variantă. Primăria și Consiliul Județean ar trebui, și au alte priorități, decât să finanțeze un club de fotbal. Din păcate nimeni altcineva nu s-a arătat interesat să preia acest club atât de important pentru fotbalul românesc. Au apărut tot felul de nume de oameni de afaceri, dar nu știu cât adevăr este în intenția lor de a finanța Universitatea. Poate intențiile lor sunt adevărate, eu nu știu nimic, dar timpul trece și această echipă stă să moară. Dacă nimeni nu face nimic concret, și cât mai repede, devine din ce în ce mai dificilă situația. O retrogradare nu e un capăt de lume. Se poate porni de la zero, din liga a doua, dar în baza unui proiect în care toți cei implicați să creadă, un proiect pe care să-l susții din toate punctele de vedere, atât financiare, cât și logistic”, spune fostul fotbalist.

Reconstrucția începe de la terenul de antrenament

”U” Cluj a fost mereu o atracţie pentru oamenii de afaceri. Timpul a demonstrat însă, că atunci când se cer rezultate imediate investiţiile nu sunt corect făcute, iar acest lucru a ds la o situaţie incredibilă, în ultima ediţie de campionat nu mai puţin de şase cluburi activânsd în Liga 1 în stare de insolvenţă. „Este inadmisibil ca un oraş atât de mare şi de important cum este Clujul să nu aibă un teren de antrenament de calitate. De aici trebuie să înceapă recosntrucţia unui club, de la terenul de antrenament. Când ai o bază sportivă proprie, dotată cu tot ce este necesar performanţei, poţi să construieşti. Apoi e nevoie de jucători tineri, de perspectivă, dar pe aceştia trebuie să-i cauţi, să faci deplasări în teritoriu, pe sate, să vezi meciuri, să-i descoperi şi să-i aduci la club. Copiii ăştia trebuie crescuţi în aşa fel încât să iubească clubul, să-şi dorească să joace pentru club, nu să facă pasul spre prima echipă şi să plece <afară>, sau la o echipă cu pretenţii. Nu în ultimul rând, dacă tot porneşti din liga a doua, lângă aceşti jucători tineri este de preferat să aduci fotbalişti cu experienţă. Sunt atâtţia jucători crescuţi de <U> care încă mai pot ajuta clubul. Nu vreau să dau exemple, dar sunt jucători care au crescut aici, care ştiu ce înseamnă echipa asta, şi care încă mai pot să ajute, dar dacă nimeni nu a gândit un proiect care să-i includă şi pe aceştia, joacă fiecare pe unde poate”, punctează Sabău.

Sabău, despre foştii patroni

Neluțu Sabău și-a început cariera de tehnician în 2000, chiar pe banca Universității, pe atunci retrogradată în Liga a III-a. A promovat echipa în eșalonul secund, ca antrenor-jucător, după care a semnat cu Rapid pentru care a mai jucat două sezoane, până să se dedice exclusiv meseriei de antrenor. A lucrat cu 3 dintre cei mai importanți patroni din fotbalul românesc și a învățat cîte ceva de la fiecare. ”George Copos <fostul patron al Rapidului, n.a.> nu se pricepea la fotbal, dar atâta timp cât a fost interesat să țină echipa, a creat cele mai bune condiții din România. Eu nici în Italia, sau Olanda nu am lucrat în condițiile pe care le-am avut la Rapid. De la echipament, la baza de pregătire, financiar, tot, tot era perfect pus la punct, pentru că a angajat oameni care s epricepeau la fotbal. Marian Iancu <fostul patron al echipei Poli Timișoara n.a.> era opusul lui Copos.

El se pricepea la fotbal, înţelegea fenomenul, mi-a plăcut să lucrez cu el. Sigur, era nevoie de foarte multă răbdare, să-i explici de ce ai luat anumite decizii, de ce abordezi un meci într-un fel, dar înţelegea fenomenul”, pevesteşte Neluţu. Omul pe care l-a îndrăgit, poate cel mai tare, a fost însă, Jean Pădureanu. Fostul finanţator de la Gloria Bistriţa este şi omul cu care Sabău a lucrat cel mai mult (4 ani). „De ce credeţi că i se zicea <Lordul>? Era un om de o calitate extraordinară, ştia să-i facă pe fotbalişti să creadă în echipă, să fie o echipă. Era foarte ataşat de ei şi niciodată nu a intrat în conflict cu ei, pentru că mereu a fost corect. Dacă avea să-ţi spună ceva, o făcea în faţă. Nu vorbea nicodată cu jucătorii fără să fiu şi eu de faţ, iar dacă promitea un lucru se ţinea de cuvânt. Se ştie că Bistriţa nu era un club bogat, mai existau întârzieri salariale, dar dacă spunea o dată în care fotbaliştii vor fi plătiţi, aceea era, nu mâine, nu poimâine. Acestea sunt lucrurile care îţi dau linişte”, încheie Sabău.

„Nu e bine să antrenezi la tine acasă. Ca antrenor nu poţi să garantezi numai victorii şi atunci e riscant. Clujul este casa mea şi aşa vreau să rămână. Vreau să am linişte”, Ioan Ovidiu Sabău