Tinerii Clujului. Clujeanca Szőcs Izabella luptă în instanță pentru expunerea plăcuțelor bilingve

Clujeanca Szőcs Izabella este studentă în anul IV la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai. La 22 de ani, aceasta este extrem de implicată în problemele comunității, numele său devenind notoriu odată cu primul proces intentat Primăriei Cluj-Napoca pe problema plăcuțelor bilingve de către Fundaţia European Committee Human Rights Hungarians Central Europe, la inițiativa ei. Izabella a fost preşedintele Organizaţiei Studenţilor Maghiari de la Drept și este voluntar la Fundaţia European Committee Human Rights Hungarians Central Europe. A participat la mai multe conferinţe cu tematica drepturilor omului, organizând de asemenea mai multe activități pentru studenți. Transilvania Reporter a aflat povestea din spatele acțiunilor în instanță intentate împotriva municipalității, dar și ce anume o determină pe tânără justițiară să meargă mai departe în demersul său.

Reporter: Care este povestea procesului demarat la inițiativa ta împotriva Primăriei Cluj-Napoca în legătură cu pălăcuțele bilingve? Când ți-a venit ideea și mai ales cât de greu a fost să o pui în aplicare?

Izabella: Când am început dreptul, am hotărât să obţin autorizaţia de traducător pe limbile română- maghiară, deoarece doream să mă familiarizez şi cu terminologia juridică maghiară. Era o situaţie interesantă, limba mea maternă este maghiara, însă terminologia îmi era total stăină, învăţând dreptul în română. Astfel am ajuns să lucrez ca traducător voluntar la Fundaţia European Committee Human Rights Hungarians Central Europe. Am discutat foarte mult cu preşedintele organizaţiei despre respectarea drepturilor minortăţilor în România în comparaţie cu Olanda şi ţările din Vestul Europei, el fiind cetăţean olandez. Apoi, la un curs de Drept Administrativ, mi-a venit ideea. Coroborând cunoştinţele mele de atunci cu legislaţia internă şi convenţiile internaţionale, mi-am dat seama cum s-ar putea obţine expunerea plăcuţelor bilingve în Cluj. Poate în presa română nu s-a dezbătut atât de accentuat problematica plăcuţelor în anii precedenţi, însă trebuie ştiut că înaintea acestui proces au existat foarte multe încercări din partea politicienilor sau organizaţiilor maghiare în vederea obţinerii acestora. După ce mi-am clarificat ideile, am discutat cu preşedintele fundaţiei şi el a fost de acord să începem procesul. Un litigiu de contencios administrativ nu este extrem de lung sau complicat din punct de vedere procedural, esenţial e ca susţinerile pe fond să fie coerente şi bine construite.

Reporter: Cunoaștem desfășurarea procesului. În 5 februarie 2015, municipalitatea clujeană a câștigat procesul definitiv intentat de Fundaţia European Committee Human Rights Hungarians Central Europe. Curtea de Apel Cluj a admis recursul primarului Emil Boc şi al Consiliului Local Cluj-Napoca, pe baza unei excepţii legate de lipsa calităţii procesuale active. Adică fundația reclamată nu a avut calitate să intenteze o asemenea acțiunea, fiind o fundație olandeză. Astfel, problema pe fond a plăcuțelor nu a mai fost analizată. Procesul nu a avut neapărat efectul dorit, dar într-un fel acțiunea și-a atins scopul: a atras atenția comunității și autorităților asupra acestei probleme, alăturându-se mulți tineri, dar nu numai cauzei. Ce urmează? Clujenii sunt rugați să completeze intervențiile accesorii pentru a deveni parte în noul proces. Cum crezi că se vor desfășura lucrurile de această dată?

Izabella: Admiterea pe fond a procesului este esenţială, adică recunoaşterea dreptului material de a fi expuse aceste plăcuţe bilingve. Practic soluţia instanţei de recurs se bazează doar pe faptul că nu o organizaţie stăină, ci una locală trebuie să demareze procesul pentru a se putea executa.Tocmai pentru acest scop am înregistrat Asociaţia Minority Rights, cu membri clujeni şi sediu local. Am început noua procedură cu puţin timp după pronunţarea hotărârii din recurs, astfel excepţia calităţii procesuale active este înlăturată şi ne aşteptăm la admiterea cauzei. Cu această ocazie am cerut expunerea denumirii în trei limbi, română, maghiară şi germană. Am primit critici de la bun început pentru faptul că în prima procedură am cerut doar plăcuţe bilingve şi nu trilingve. Motivul a fost lipsa „numărului substanţial”ai locuitorilor de etnie germnană, condiţie cerută de Convenţia Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Desigur există şi altă bază legală pentru plăcuţele trilingve, pe care l-am invocat acum. Pentru mulţi expunerea sau neexpunerea plăcuţelor bilingve reprezintă o problemă morală, culturală, semn de civilizaţie, de respect reciproc şi încearcă să degajeze discuţia pe acest teren alunecos şi extrem de relativ. S-ar putea filosofa de dimineaţa până seara despre plăcuţele bilingve, însă trebuie ţinut minte, că expunerea plăcuţelor este o problemă pur juridică. E ca şi reducerea TVA-ului: Unii se bucură, alţii nu, însă există o lege care trebuie respectată şi executată.

Reporter: De ce nu sunt mulțumiți maghiarii de turnurile care vor fi instalate la principalele intrări în oraș? De ce doresc neapărat instalarea plăcuțelor bilingve?

Izabella: Turnurile sunt decoraţii artistice, a căror soartă depinde exclusiv de voinţa autorităţilor, deci pot fi instalate, îndepărtate, modificate oricând. Poate din punct de vedere moral ar fi suficient, o soluţie de compromis, însă problema plăcuţelor administrative este una juridică. Legea se referă la indicatoare oficiale, iar legea trebuie aplicată aşa cum este ea. Mi se pare un comportament imoral căutarea unor compromisuri, unor portiţe prin care se închide „gura poporului”, dar tot se ocoleşte legea şi obligaţiile impuse de aceasta.

Reporter: De ce crezi că este important ca tinerii să se implice în acțiunile civice? De ce te implici personal în aceste acțiuni?

Izabella: Cred că e foarte important să ne implicăm în acţiuni civice. Tinerii au timp, energie şi elan pentru a participa în diverse inţiative.

Reporter: Ești reprezentantă a Fundaţiei European Committee Human Rights Hungarians Central Europe. Ce înseamnă pentru tine această poziție și cum crezi că poți contribui la bunul mers la lucrurilor din această poziție?

Izabella: Mă bucur foarte mult pentru faptul că preşedintele fundaţiei a avut încredere în mine, în ideile mele, fiind doar o studentă. Este un lucru foarte bun, să existe oameni care nu judecă doar după vârstă sau experienţă, ci pot vedea potenţialul şi ambiţia dincolo de aparenţe.

Reporter: Faci parte din grupul Musai-Muszaj?

Izabella: Nu fac parte din grupul Musai-Muszaj, însă colaborez cu ei. După soluţia instanţei de recurs, câţiva tineri s-au adunat la o cafenea din centru şi m-au invitat şi pe mine. Doreau să participe la noul proces. Au venit cu diverse idei, printre care flashmob-urile şi dezbaterile publice, dar şi participarea efectivă în proces. Ei s-au angajat la atragerea atenţiei publice prin organizarea diverselor evenimente, iar eu la demararea procedurilor juridice. Prin colaborarea cu grupul Musai-Muszaj dorim să participe cât mai mulţi clujeni în mod activ la această iniţiativă prin intervenţiile accesorii. Sperăm ca administraţia să conştientizeze voinţa acestor persoane şi faptul că multiculturalitatea este un dar, o valoare a oraşului.

Reporter: Este Clujul un oraș multicultural sau această denumire este mai mult pe hârtie?

Izabella: Cred că multiculturalitatea actuală din Cluj se manifestă prin diferite evenimente culturale organizate de liderii maghiari, cel mai elocvent exemplu fiind Zilele Culturale Maghiare, unde pentru o săptămână tot centrul este dedicat programelor culturale şi concertelor maghiare. Desigur aceste evenimente contribuie la „multiculturalizarea” oraşului şi se poate observa o tendinţă în acest sens, însă mai sunt foarte multe lipsuri, de exemplu, plăcuţele. Sunt convisă de faptul că multiculturalitatea aduce doar beneficii şi oricum, dacă acest oraş vrea să ajungă cât mai european, va trebui să ia măsuri în acest sens. Preşedintele fundaţiei îmi spune mereu, că peste zece ani nimeni nu o să înţeleagă de ce trebuia ajuns la un proces pentru expunerea unor plăcuţe bilingve şi multiculturalitatea/multilingvismul va deveni un lucru absolut normal, aşa cum este în ţările dezvoltate. Acest oraş ar trebui să fie mândru pentru tradiţiile române, săseşti şi maghiare. Multiculturalitatea se manifestă mai mult în activităţile civice nu şi în comportamentul autorităţilor. Ei în cel mai bun caz rămân indiferenţi, pasivi. Autorităţile ar trebui să se implice mai mult în acest sens, având şi obligaţia de socializare, de a statua un exemplu de urmat, nu doar „goana după voturi” şi oportunism politic.

[stextbox id=”custom”]

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Sunt o persoană plină de energie, entusiasmată de orice mic detaliu din lumea care ne înconjoară.

Care este motto-ul tău?

„Cât despre mine, sunt un optimist. Nu-mi pare de mare folos să fiu altfel.” Winston Churchill

Trei cărți preferate?

„Rătăcirile unei fete nesăbuite”- Mario Vargas Llosa, „Un veac de singurătate”- Gabriel Garcia Marquez, „Anna Karenina” – Lev Tlstoj.

Ce îți place în general?

Să mă relaxez în natură. Înnotul, schiul şi echitaţia.

Ce te enervează?

Persoanele negative care mă demotivează.

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Faptul că traversând centrul mă întâlnesc cu minim trei cunoştinţe. Recordul personal mi-am bătut în prima zi însorită din această primăvară, când din Piaţa Păcii până la parcarea din Piaţa Unirii m-am întâlnit cu 12 cunoştinţe. E senzaţional, mă simt acasă în acest oraş.

Care e locul tău preferat din Cluj?

Café Bulgakov şi străduţele din jur.

Ce ai vrea să schimbi la Cluj?

Să fie centrul pietonal şi punând accent pe aspectul medieval. Alba Iulia şi Sibiul ar fi exemple de urmat.

Ce îi lipsește Clujului?

Mai multe evenmente culturale, fiind un oraş studenţesc. Transport public bine organizat şi un magazin Desigual în centru.

Cum vezi Clujul peste 5 ani?

Fără cabluri deasupra străzilor şi drumuri pentru biciclişti.

Cum te vezi pe tine peste 5 ani?

Văd foarte multe opţiuni, nu vreau să aleg una dintre ele, astfel nu o să fiu dezamăgită.

Consideri justificată goana clujenilor după titluri de genul „capitală” a orice, doar să fie capitală? Ce parere ai despre felul în care sunt gestionate activitățile în Capitala Tineretului?

Titlurile de „capitală” aduc beneficii în sensul că se organizează mai multe evenimente (aşa ar trebui să se întâmple), autorităţile trebuie să implice unele iniţiative civice în munca lor, creşte transparenţa. Activităţile Capitalei Tineretului în mare parte sunt evenimente care oricum s-ar organiza, însă acum sunt declarate drept activităţi din cadrul acesteia. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar sper că vara aceasta vom avea parte de evenimente inedite la care voi participa cu siguranţă.

[/stextbox]